Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 200/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ NR. 200

Ședința publică din 06 mai 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Floarea Tămaș

GREFIER: - -

S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al doilea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.

Se mai menționează că la data de 05.05.2009 s-a înregistrat la dosar din partea reclamantului, copia Hotărârii contestate nr. 5582/12.12.2008 emisă de Casa Județeană Pensii

Instanța, față de obiectul cererii, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 18.03.2009 sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sas olicitat anularea hotărârii nr. 5582 emisă la 12.12.2008 de pârâta, obligarea pârâtei la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a suferit din cauza persecuțiilor executate în contextul în care familia sa a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu.

Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii în considerarea că reclamantul nu se încadrează în cazurile de persecuție din motive etnice, situație prevăzută de art. 1 din OUG nr. 105/1999, declarațiile martorilor neputând duce la concluzia existenței persecuției asupra familiei și implicit a lui.

Analizând cele susținute, Curtea reține următoarele:

Prin hotărârea nr. 5582 emisă la 12.12.2008 de Comisia de Aplicare a Legii nr. 189/2000 a fost respinsă cererea reclamantului Mondek.

Din conținutul actului emis nu rezultă care este motivul pentru care reclamantul nu se încadrează în prevederile OUG nr. 105/1999 aprobat prin Legea nr. 189/2000.

Potrivit prevederilor art. 1 din actul normativ arătat beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege: a fost deportat, a fost strămutat.

Conform art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor nr.OG 105/1999 aprobată prin nr.HG 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege orice persoană care a fost mutată sau a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele refugiate.

Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.

Aceste condiții sunt dovedite prin declarațiile martorilor și, care relevă că în cursul lunii septembrie a anului 1940 familia reclamantului, din motive etnice, s-a refugiat din localitatea, județul S în localitatea T, județul C, iar reîntoarcerea a avut loc în cursul lunii martie 1945. Aceste aspecte fiind constatate direct ca martor al evenimentelor.

Se poate așadar constata din acte că în cauză s-a dovedit că părăsirea domiciliului reclamantului și a familiei s-a datorat persecuțiilor etnice.

Or, în aceste circumstanțe, câtă vreme din acte rezultă refugierea și de vreme ce legea nu exclude copii care s-au refugiat împreună cu părinții, aceștia suportând consecințele nefavorabile rezultate dintr-o atare situație, excluderea reclamantului de la beneficiul acordat de lege este nelegală.

Desigur, se susține prin întâmpinare că din declarațiile martorilor nu rezultă existența persecuției familiei, însă, prin acestea nu se referă la familia reclamantului Mondek, ci la o altă familie, altă persoană, care nu are legătură cu reclamantul din prezenta cauză. Așadar, nevizând familia reclamantului, afirmația din întâmpinare este lipsită de relevanță.

Evident, se poate susține că reclamantul nu ar fi avut domiciliu de unde să se refugieze și nu a suferit persecuții. Atare susțineri nu pot fi primite, întrucât reclamantul nu putea avea alt domiciliu decât al părinților. Pe de altă parte, având în vedere vârsta la aceea vreme a reclamantului este exclusă manifestarea de voință în sensul alegerii domiciliului. Ca atare, ținând cont de contextul general în care părinții au suferit prejudicii prin refugiere, nu se poate susține că reclamantul nu a avut de suferit aceleași consecințe irevocabile ca părinții săi.

Așadar, față de cele expuse, în baza prevederilor actului normativ mai sus evocat, a prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea urmează a fi admisă, anulată hotărârea atacată și obligată pârâta la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită începând cu data de 01.12.2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S și în consecință:

Dispune anularea hotărârii nr. 5582/12.12.2008 emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15.09.1940 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1.12.2008.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 06 mai 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

red.FT/dact.MM

4ex./18.05.2009

Președinte:Floarea Tămaș
Judecători:Floarea Tămaș

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 200/2009. Curtea de Apel Cluj