Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 190/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.190/CA/2008-
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamantaCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI,cu sediul în B, sector 1,- - 24 în contradictoriu cu intimata persoană juridică păgubită SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN, cu sediul în O,-, jud.B, intimații pârâți,din O, str.C-tin, nr.2, -26,.5, jud.B,,din O, str.G -, -.1, jud.B,,din O,-,.23, jud.B și,din O, str.-. -, nr.6, -.6,.14, jud.B împotriva sentinței nr.490/CA din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr.-, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimata persoană juridică păgubită Spitalul Clinic Județean O - consilier juridic în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.5143 din 3 aprilie 2008, emisă de Colegiul Consilierilor Juridici B, lipsă fiind recurenta reclamantă Curtea de Conturi a României B, intimații pârâți, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, precum și faptul că, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatei persoană juridică păgubită susține excepția nemotivării recursului pe care a invocat-o în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. În susținerea acestei excepții arată că, recurenta nu a arătat motivele pentru care consideră soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, respectiv nu și-a întemeiat motivele de recurs în fapt și în drept, readucând în atenția instanței de recurs exact sesizarea Curții de Conturi.
Instanța,respinge excepția invocată de către reprezentanta intimatei persoană juridică păgubită privind nemotivarea recursului, având în vedere că recurenta Curtea de Conturi a României a indicat elemente de nelegalitate a hotărârii atacate, ce face posibilă încadrarea acestora în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și apreciind că nu se justifică admiterea excepției nici raportat la prevederile art.304 /1 Cod procedură civilă, acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei persoană juridică păgubită solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în scris în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Învederează că, intimata nu avea, în temeiul contractului de furnizare de oxigen medicinal lichefiat nr.6102/2003, încheiat cu SC " ROMANIA GAZ" SRL B, obligația de a modifica automat prețul contractului ca urmare a fluctuațiilor leu/euro, astfel constatarea controlorilor financiari potrivit căreia s-a achiziționat oxigen medicinal lichefiat la prețuri mai mari decât cele din contract, este neîntemeiată. Totodată, arată că intimata nu înregistrează vreun prejudiciu derivând din derularea contractului mai sus indicat, acesta derulându-se corespunzător, spitalul efectuând plăți legale către furnizor.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.490/CA din 20 noiembrie 2007, Tribunalul Bihora respins încheierea de sesizare nr.13/23.04.2007 introdusă de reclamanta Curtea de Conturi a României cu sediul în B--24 - sectorul 1, în contradictoriu cu persoana juridică păgubită - Spitalul Clinic Județean de Urgențe B din O- și pârâții din O str. C-tin nr.2, -26,.5, din O str. -. - -.1, din O-,.23 și din O --, -.6,.14, privind cererea de stabilire a răspunderii juridice pentru paguba de 42.430,57 lei și dobânzile aferente.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea pronunțată de completul Curții de Conturi, potrivit art.321, al.2 din Legea nr.94/1992 și dispozițiile OUG117/2003, instanța este sesizată pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii, urmând deci a stabili, în limitele investirii, dacă sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților pentru paguba care formează obiectul actului de sesizare.
În ce privește primul element al răspunderii - fapta ilicită - în încheierea de sesizare se susține că fapta cauzatoare de prejudiciu constă în plata unui preț mai mare decât cel rezultat în urma actualizării în funcție de clauza convenită prin contract.
Se susține că pârâții au încălcat prevederile pct. 17.2 din contractul nr.6102/12.06.2003, prevederile OUG60/2001 și ale ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr.1013/2001 referitoare la actualizarea prețului.
Instanța de fond a constatat că, potrivit prevederilor contractului (pct.17.2) prețul contractului se actualizează utilizându-se formula de actualizare specificată în OUG60/2001 și 1012/2001, astfel: pe perioada de 3 luni de la data dării în folosință a instalației de stocare și evaporare prețul contractului rămâne neschimbat; după această perioadă, prețul de contract va putea fi modificat în plus sau în minus doar dacă raportul între leu/EURO se modifică cu mai mult de 5% față de cursul EURO de la data întocmirii ofertei; solicitarea modificării prețului din contract poate fi făcută de oricare dintre părțile contractante, prin întocmirea unei note de fundamentare transmisă celeilalte părți; nici o modificare de preț nu se poate face de către o parte contractantă fără acceptul celeilalte părți contractante.
Totodată, pct. 17.2 din contract prevede că, în situația acceptării modificării de preț, se va încheia un act adițional la contract, semnat de ambele părți contractante.
În ce privește obligația de actualizare a prețului prevăzută de actele normative evocate de controlul Curții de Conturi, instanța a constatat că art.41, al.3 din OUG60/2001 stabilește că, în cazul contractelor a căror durată de îndeplinire este mai mare de 12 luni, părțile contractante au dreptul de a conveni, prin act adițional, pentru restul rămas de îndeplinit, actualizarea prețului contractului pentru asigurarea protecției împotriva inflației.
Față de clauzele contractului și prevederile legale sus arătate, instanța nu a reținut conduita ilicită a pârâților întrucât nu au încălcat prevederi legale sau contractuale imperative, respectiv nici contractul și nici dispozițiile legale nu impuneau o obligație de a modifica prețul contractului.
Clauzele contractului, de la pct.17.2 și 17.3, cât și dispozițiile OUG60/2001, au prevăzut doar posibilitatea părții contractante de a cere modificarea prețului în funcție de raportul leu/EURO, urmând să se obțină acceptul celeilalte părți în vederea modificării, avându-se astfel în vedere interdicția modificării unilaterale a contractului conform prevederilor art.969 din Cod civil.
În aceste condiții, fiind vorba de un drept de apreciere al părții contractante, de a solicita modificarea prețului contractului, al cărui rezultat era însă condiționat în mod obligatoriu de obținerea acceptului celeilalte părți, fapta invocată de organul de control nu are caracter ilicit, câtă vreme nu s-a susținut și nu s-a dovedit că neexercitarea dreptului de a cere modificarea s-a făcut cu rea credință sau cu depășirea limitelor normale prevăzute de contract și de dispozițiile legale aplicabile acestuia.
S-a apreciat că, este nefondată și susținerea din actul de sesizare că fapta ilicită constă în acceptarea la plată a unui preț care a depășit prețul exprimat în EURO la data depunerii ofertei.
Totodată, instanța de fond a considerat că nu poate fi reținută depășirea prețului în EURO deoarece, potrivit prevederilor contractului era obligatoriu ultimul preț convenit de părți prin actul adițional nr.3/2004, iar în ce privește limitarea prevăzută de art.41, al.7 - ultima teză - din OUG60/2001 se constată că aceasta se aplică doar în cazul achizițiilor publice de echipament, utilaje și servicii, nu și de produse de natura celui achiziționat în cauză.
Pentru considerentele arătate, instanța de fond constatat că, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile a părților conform prevederilor art. 998-999 din Codul civil, nefiind dovedită săvârșirea de către pârâți a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, motiv pentru care a respins încheierea de sesizare, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și scutit de plata taxelor de timbru a declarat recurs, recurenta Curtea de Conturi a României, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii încheierii de sesizare formulată de Curtea de Conturi a României.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critică sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, constând în greșita aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută. Astfel arată recurenta, în mod greșit a fost respinsă sesizarea Camerei de Conturi B, prin care s-a solicitat stabilirea răspunderii juridice a pârâtelor și recuperarea pagubei în sumă de 42.430,75 lei și a dobânzilor legale, câtă vreme în cauză s-a dovedit că erau îndeplinite condițiile pentru diminuarea prețului contractat în baza contractului nr.6102/12.08.2003.
Prin acceptarea în continuare a prețului modificat, în temeiul unui act adițional, intervenit între părți în anul 2004 și care depășea prețul exprimat în EURO la data depunerii ofertei, a condus la efectuarea de plăți nelegale în sumă de 42.430,75 lei, ce reprezintă o pagubă în patrimoniul Spitalului Clinic Județean O, la care se justifică a fi calculate dobânzile bancare aferente.
Prin plățile mai mari decât cele datorate, arată recurenta că, au fost încălcate clauzele contractuale referitoare la actualizarea prețului, prevederile nr.OUG60/2001, Ordin comun nr.1013/2001 și, pct.6.3 Ordinul Ministerului Sănătății și art.14, 21, 22 din Legea nr.500/2002.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, în principal ca nemotivat și în subsidiar ca neîntemeiat.
Recurenta nu a indicat motivele pentru care consideră hotărârea nelegală, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția instanței de fond, ceea ce în opinia intimatului reprezintă un caz de nulitate a recursului.
Pe de altă parte, recursul este nefondat întrucât pe linie de control financiar preventiv, răspunderea sa era aceea de a se asigura că pe parcursul execuției bugetare se va încadra în prevederile anuale, respectiv că va exista un echilibru în ce privește raportul dintre angajamentul bugetar și angajamentele legale - contracte de oxigen - pe parcursul anului de referință, conform facturilor fiscale depuse de serviciul aprovizionare.
Nici condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale nu sunt îndeplinite în persoana sa, arată intimatul, întrucât spitalul nu a înregistrat un prejudiciu ca urmare a săvârșirii vreunei fapte ilicite cu vinovăție în derularea contractului încheiat cu SC " ROMÂNIA" SRL.
Intimata Spitalul Clinic Județean de Urgență O, a formulat întâmpinare solicitând în principal anularea recursului ca nemotivat și în subsidiar respingerea ca neîntemeiat a acestuia.
Conform art.41 alin.3 din OUG nr.60/2001, părțile contractante au dreptul și nu obligația de a conveni actualizarea prețului din contract.
Văzând că, în perioada anului 2006 și până în prezent, prețurile pieței livrării de oxigen medicinal s-au situat în jurudul valorii de 1,45 - 1,5 lei /metru cub la care se adaugă TVA 19%, incluzând și investițiile pentru echipamente de stocare, este evident că această pârâtă a beneficiat de un preț avantajos față de alți parteneri ai societății furnizoare.
Pe de altă parte, arată intimata, nici o formulă de actualizare a prețului nu poate situa pe nici unul dintre parteneri sub nivelul inițial al prețului de bază, stabilit în urma licitației electronice din anul 2003, atunci când prețul în lei era de 9.399/ metru cub.
Astfel, nu se poate reține crearea pentru spital a unui prejudiciu ca urmare a unei neactualizări a prețului, câtă vreme această modificarea nu era prevăzută ca o obligație, ci doar ca o posibilitate a părților contractante.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate, și ținând seama de prevederile art.304/1 Cod procedură civilă, a fost apreciat ca nefondat.
Excepția nulității recursului, pentru nemotivarea acestuia, invocată de intimatele mai sus arătate, este nefondată, raportat la prevederile art.302/1 și 306 alin.3 Cod procedură civilă.
Excepția nulității recursului, întemeiată pe prevederile legale mai sus arătate poate fi admisă doar atunci când nu este posibilă încadrarea motivelor indicate de recurent, în dezvoltarea acestor motive, într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Este adevărat că, recurenta Curtea de Conturi a României nu și-a întemeiat recursul pe nici o dispoziție legală dintre cele referitoare la recurs, dar din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că acesta a înțeles să formuleze critici de nelegalitate.
Procedând la analizarea acestor critici de nelegalitate, prevăzute la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța urmează să le aprecieze ca nefondate, din următoarele considerente:
Conform stării de fapt necontestate în cauză, prin încheierea de sesizare s-a solicitat stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților pentru paguba ce formează obiectul acestei sesizări, constând în plata unui preț mai mare decât cel rezultat în urma actualizării corespunzător clauzei convenită prin contract.
În concret, recurenta susține că pârâții au încălcat prevederile pct.17.2 din contractul nr.6102/12.06.2003, prevederile nr.OUG60/2001 și ale Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr.1013/2001, referitoare la actualizarea prețului.
Această critică este nefondată întrucât obligația de actualizare a prețului, prevăzută în actele normative invocate și în special potrivit art.41 alin.3 din nr.OUG60/2001, în cazul contractelor a căror durată de îndeplinire este mai mare de 12 luni, părțile contractante au dreptul de a conveni prin act adițional, pentru restul rămas de îndeplinit, actualizarea prețului contractului pentru asigurarea protecției împotriva inflației.
În speță, analizând clauzele contractului raportat la dispozițiile actului normativ mai sus invocat, este evident că la punctele 17.2 și 17.3 părțile au prevăzut doar o posibilitate în favoarea părții contractante de a cere modificarea prețului în funcție de raportul leu/EURO, aceasta numai după ce va obține acceptul celeilalte părți în vederea modificării.
În consecință, fapta invocată în actul de control nu are caracter ilicit, astfel că nici dovada prejudiciului nu a fost făcută în cauză, deoarece potrivit prevederilor contractului era obligatoriu ultimul preț convenit de părți prin actul adițional nr.3/2004.
Nefiind îndeplinite cerințele art.998 - 999 Cod civil, critica recurentei vizând nelegalitatea sentinței este nefondată, cu atât mai mult cu cât, așa cum arată intimații în întâmpinare, în cauză nu s-a dovedit și nici nu s-a susținut că neexercitarea dreptului de a cere modificarea s-ar fi făcut cu rea credință sau cu depășirea limitelor normale prevăzute de contract și de dispozițiile legale aplicabile acestuia.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței nr.490/CA din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 26.06.2008
- jud. fond. - - -.
- dact. - - 2 ex.
- 30.06.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
