Contestație act administrativ fiscal. Decizia 191/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.191/CA/2008-
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O,-/B, jud.B -în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ,cu sediul în B, sector 5,- și AUTORITĂȚII DE CONTROL FISCAL B, cu sediul în O, str. -, nr.2/B în contradictoriu cu intimata reclamantă- "" -,cu sediul în O, Șos. -, km.7. jud.B împotriva sentinței nr.491/CA din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr.-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Autorității de Control Fiscal - consilier juridic în baza delegației nr.49/CA din 29 mai 2008 și pentru intimata reclamantă - "" - O - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.16 din 28 mai 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, precum și faptul că, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri sau excepții de invocat.
Instanța,din oficiu, în baza prevederilor art.258 Cod procedură civilă, invocă excepția nulității hotărâri atacate pentru nesemnarea minutei acesteia de către un membru a completului de judecată.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea excepției invocată din oficiu de către instanță și în consecință să se dispună casarea hotărârii atacate, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea excepției invocate din oficiu de către instanță, având în vedere că soluția pronunța de instanța de fond îi este favorabilă.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.491/CA din 21 noiembrie 2007, Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - - cu sediul în O, Șoseaua -, km 7. judetul B, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Activitatea de Control Fiscal B, ambele cu sediul în O, str.-, nr.2-4, judetul B și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva deciziei nr.4 din 30 ianuarie 2007 și a deciziei nr.1 din 9 ianuarie 2007, emise de pârâta DGFP B și a raportului de inspecție fiscală nr.78.078, a deciziei de impunere nr.968 și a dispoziției nr. 78.080, toate emise la data de 7 decembrie 2006 de pârâta B și în consecință:
A anulat actele administrativ fiscale atacate în partea privitoare la impozit suplimentar pe profit în sumă de 62.217 lei; la taxă pe valoarea adăugată în sumă de 47.286 lei; la dobânzi/ majorări de întârziere aferente în sumă de 67.530 lei și penalități de întârziere în sumă de 8.588 lei, a menținut actele administrativ fiscale atacate pentru impozit pe profit suplimentar în sumă de 3.876 lei; dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.967 lei și penalități de întârziere în sumă de 209 lei și a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În urma inspecției fiscale generale, efectuate cu întreruperi în perioada 7.07 - 7.12.2006, precum și pentru soluționarea soldului sumei negative din decontul de TVA pe luna mai 2006 - înregistrat de reclamantă la O sub nr. 5285/19978 la data de 23.06.2006, inspectorii pârâtei Activitatea de Control Fiscal B din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B au întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 78.078 din 7.12.2006 (filele 17-31).
La capitolul III Constatări Fiscale pct.c (fila 22) s-a reținut că în anul 2003 - în baza contractului de consultanță încheiat de reclamantă cu - SRL în luna septembrie 2003 - s-au înregistrat în evidența contabilă a reclamantei - SRL - în luna decembrie 2003 prin nota contabilă 622 suma de 22.104 lei cheltuieli de consultanță.
În anul 2004, contractul de consultanță a fost menținut prin acte adiționale și s-au emis 4 facturi în care erau înscrise și contravaloare servicii de consultanță în sumă totală de 227.059 lei.
În decembrie 2004, inspectorii financiari au reținut că societatea reclamantă a înregistrat în contul 625 "cheltuieli cu deplasări, detașări, transferuri" - suma de 15.502 lei valoarea facturii seria --- nr.- din 27.12.2004 - emisă de - SRL -pentru deplasare în Austria, în perioada 23.12.204 - 7.01.2005.
În raportul de inspecție fiscală s-a consemnat că, contractul de consultanță prezentat de unitatea controlată nu justifică, prin el însuși, prestarea efectivă a serviciilor de consultanță a căror verificare se realizează prin documente justificative, constând în situații de lucrări, proces verbal de recepție, rapoarte de lucru, studiu de fezabilitate ori de piață sau alte materiale corespunzătoare și că toate cheltuielile înregistrate pentru acestea nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil.
S-a constatat că din documentele ce au stat la baza înregistrării cheltuielilor cu deplasarea în Austria nu rezultă că aceasta s-a efectuat în scop economic, în ordinul de deplasare nefiind confirmată destinația deplasării.
S-au apreciat acele cheltuieli ca nedeductibile fiscal, s-a procedat la recalcularea profitului impozabil și s-a stabilit obligația fiscală suplimentară cu titlu de impozit pe profit în sumă totală de 66.093 lei, cât și debite accesorii aferente dobânzi/majorări și penalități de întârziere.
La punctul A capitolul III al raportului de inspecție fiscală (filele 19-20) s-a constatat că din facturile fiscale emise de - SRL pentru contravaloarea serviciilor de consultanță, reclamanta a dedus TVA și că nu putea exercita acest drept și procedându-se la recalcularea TVA deductibil, s-a stabilit TVA de plată aferent acelor intrări în sumă de 47.286 lei, asupra căreia au fost calculate și debite accesorii reprezentând dobânzi/majorări și penalități de întârziere.
În baza raportului de inspecție fiscală s-a emis decizia de impunere nr.986 din 7.12.2006 (filele 35-39), prin care s-a stabilit obligația fiscală suplimentară cu titlu de impozit pe profit în valoare de 73.210 lei, în care este inclus și impozitul pe profit în sumă de 66.093 lei aferent cheltuielilor reținute ca nedeductibile pentru servicii de consultanță și cu deplasarea în Austria, cât și cu titlu de TVA de plată în sumă de 160.634 lei, în care este inclusă și TVA de plată în sumă de 47.286 lei aferent valorii serviciilor de consultanță și a deplasării în străinătate, precum și obligații fiscale accesorii dobânzi/majorări și penalități de întârziere.
În baza aceluiași raport de inspecție fiscală, prin dispoziția nr. 78.080 din 7.12.2006 (fila 32), s-a dispus la pct.1.1. măsura înregistrării în evidența contabilă a agentului economic controlat a sumelor stabilite în sarcina acestuia constând în debite și accesoriii aferente TVA, iar la pct. 2.1 de înregistrare în aceeași evidență contabilă a sumelor stabilite reprezentând impozit pe profit suplimentar și accesorii aferente, precum și de virare a tuturor acestora la bugetul consolidat al statului.
Contestația formulată de - - împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 78.078 și a deciziei de impunere nr.968, ambele din 7.12.2006, în temeiul prevederilor art.175 și urm. din Codul d e procedură fiscală a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr.4 din 30.01.2007 a pârâtei DGFP B, iar cea depusă împotriva dispoziției nr.78.080 din 7.12.2006 a fost respinsă tot ca nefondată prin decizia DGFP B nr.1 din 9.01.2007.
de părțile litigante și dovedit de probatoriul din dosar, în luna decembrie 2003, reclamanta a înregistrat în evidența sa contabilă și a dedus la calculul impozitului pe profit pe anul 2003 contravaloarea unor cheltuieli de consultanță în sumă de 22.104 lei, iar în anul 2004 cheltuieli cu servicii de consultanță în sumă de 227.059 lei.
În decembrie 2004, reclamanta a dedus la calculul impozitului pe profit pe anul 2004 și cheltuieli de deplasare în Austria în perioada 23.12.2004 - 7.01.2005 în sumă de 15.502 lei.
În perioada ianuarie - decembrie 2004, reclamanta a dedus și TVA în sumă de 47.286 lei înscrisă în facturile emise pentru contravaloarea serviciilor de consultanță de - SRL.
Potrivit prevederilor art.9 al.1 din Legea 414/2002 privind impozitul pe profit, în vigoare până la data de 31.12.2003, la calculul profitului impozabil, ca bază de calcul a impozitului pe profit, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente veniturilor impozabile, potrivit alin.7 lit.b al articolului precitat fiind cheltuieli nedeductibile cele cu serviciile de management și consultanță în situația în care nu sunt încheiate contracte în formă scrisă și pentru care beneficiarii nu pot justifica prestarea acestora pentru activitatea desfășurată.
Începând cu 1.01.2004 - conform prevederilor art.21 din Legea 571/2003 (Codul fiscal), pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, nefiind deductibile conform alin.3 lit.f - cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază document justificativ potrivit legii prin care să se facă dovada efectuării operațiunii și potrivit lit."m" a aceluiași alineat - cheltuielile cu serviciile de management, consultanță - pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte.
Rezultă așadar că pentru deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu servicii de consultanță, potrivit legilor în vigoare, atât înainte, cât și după 1.01.2004, serviciile trebuie să aibă la baza un contract, să fie efectiv prestate, să fie aferente veniturilor impozabile și să fie justificate cu documente justificative conform legii.
Serviciile de consultanță - a căror contravaloare înscrisă în facturile fiscale nr. - din 31.01.2004; - din 31.03.2004, - din 30.06.2004 și - din 31.12.2004 (filele 119-122), evidențiate de reclamantă în contabilitatea sa ca și cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil pe anii 2003 și 2004 - după cum dovedesc probele dosarului, inclusiv raportul de expertiză contabilă - au avut la bază contractul de consultanță încheiat la data de 26.09.2003 (fila 111), între reclamantă, în calitate de beneficiar, și - SRL, în calitate de prestator, ce conține clauze privind obiectul contractului, durata lui, prețul serviciilor de consultanță, modul de calcul și de plată al acestuia și actele adiționale la acel contract cu numerele 1 din 16.01.2004; nr.2 din 18.04.2004; nr.3 din 14.07.2004 și nr.4 din 31.12.2004 (filele 115-118) cu toate elementele cerute de art.9 pct.7 lit.b din Legea 414/2002 și pct.9.14 din Instrucțiunile privind metodologia de calcul a impozitului pe profit aprobate prin 859/2002, în vigoare la data încheierii contractului.
Deși necontestat de reclamantă, aceasta nu a prezentat inspectorilor fiscali decât contractul de consultanță și facturile fiscale emise pentru contravaloarea serviciilor, sub durata procesului, la dosarul cauzei, s-au depus și expertului contabil numit în cauză i s-au prezentat acte ce dovedesc prestarea efectivă a serviciilor de consultanță contractate, că acestea sunt oportune și necesare în activitatea desfășurată și sunt aferente realizării veniturilor - respectiv devizele trimestriale și fișele de consultanță de la filele 40-82, semnate de reprezentanții legali ai părților contractului de consultanță, cât și balanțele de verificare analitică de la filele 83-90, fiind astfel îndeplinită și cerința de deductibilitate a cheltuielilor justificate prin acestea impusă atât de pct.9.14 din Instrucțiunile aprobate prin HG 859/2002, date în aplicarea Legii 414/2002, cât și pct.48 din Normele Metodologice aprobate prin HG 44/2004 - de aplicare a Codului fiscal Legea 571/2003 - potrivit cărora verificarea efectivității prestației se realizează prin documentele justificative, acolo exemplificate, ca fiind procese verbale de recepție, situații de lucrări, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate și de piață, cât și orice alte materiale corespunzătoare.
trimestriale, fișele de consultanță și balanțele analitice depuse la dosar și constatările expertului contabil consemnate în raportul de expertiză întocmit - fila 132 și urm. - dovedesc prestarea efectivă a serviciilor de consultanță în folosul beneficiarei reclamante, necesitatea și oportunitatea lor, că cheltuielile cu asigurarea serviciilor de consultanță sunt aferente veniturilor realizate și justificate cu documente justificative conform legii și ca atare că întrunesc condițiile de deductibilitate a lor la calculul profitului impozabil și implicit al impozitului pe profit în perioada în care au fost înregistrate, respectiv decembrie 2003 și anul 2004.
Cheltuielile cu deplasarea în Austria în perioada 23.12.2004 - 7.01.2005, înregistrate în contabilitatea reclamantei în baza facturii fiscale nr.- din 27.12.2004, emisă pentru suma de 15.052 lei - nu au fost efectuate în baza unui contract de prestări servicii, nu sunt dovedite ca necesare, oportune și aferente activității unității și realizării veniturilor ei - împrejurare de fapt constatată și de expertul contabil și consemnată în raportul întocmit - fila 136.
Singurul act prezentat de reclamantă inspecției fiscale, cât și instanței și expertului - ordinele de deplasare nr. 162 și 163 din 22.12.2004 (fila 16) - nu îndeplinesc cerințele de document justificativ, impuse de lege - de vreme ce nu menționează destinația și scopul precis al deplasării.
În considerarea celor mai sus expuse, s-a reținut că integral cheltuielile cu asigurarea serviciilor de consultanță, în sumă de 248.872 lei, sunt deductibile la calculul profitului impozabil și al impozitului pe profit pe anii 2003 și 204 și ca fiind nedeductibile în același sens cheltuielile cu deplasarea în Austria în perioada 23.12.2004 - 7.01.2005, în sumă totală de 15.052 lei.
Prin urmare, s-a constatat că prin actele administrativ fiscale au fost stabilite corect în sarcina reclamantei obligații fiscale cu titlu de impozit pe profit suplimentar în sumă de 3.876 lei (aferent deducerii nelegale a cheltuielilor cu deplasarea - de 15.502 lei) și asupra acestuia debite accesorii dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.967 lei și penalități de întârziere în sumă de 209 lei - calculate de expertul contabil în raportul de expertiză și evidențiate în acesta la fila 137.
Prin aceleași acte s-a constatat însă a fi fost stabilite nelegal obligații fiscale cu titlu de impozit pe profit suplimentar în sumă de 62.217 lei (urmare a aprecierii eronate ca nedeductibile a cheltuielilor cu servicii de consultanță în valoare de 248.872 lei) și debite accesorii aferente - dobânzi/majorări și penalități de întârziere.
Și obligația fiscală cu titlu de TVA de plată, în sumă de 47.286 lei, s-a constatat a fi fost greșit stabilită în sarcina reclamantei.
Potrivit prevederilor art.145 din Codul fiscal, are drept de deducere a TVA orice plătitor de TVA, dacă bunurile ori serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Cum, prin probele scrise și expertiza contabilă efectuată în cauză este dovedit că serviciile de consultanță achiziționate de reclamantă, a căror contravaloare a fost înscrisă în cele 4 facturi fiscale cu nr.-/2004, -/2004, -/2004 și -/2004, din care aceasta a dedus TVA - au fost efectiv prestate, că erau destinate desfășurării activității, deci utilizate în folosul operațiunilor taxabile ale acestui plătitor de TVA, s-a constatat că reclamanta putea exercita dreptul de deducere a TVA aferent contravalorii serviciilor de consultanță facturate de prestatorul lor.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, acțiunea reclamantei s-a constată a fi în parte fondată, fiind admisă ca atare și, în consecință, actele administrativ fiscale au fost anulate în partea privitoare la impozit suplimentar pe profit în sumă de 62.217 lei; la TVA de plată în sumă de 47.286 lei; la dobânzi/ majorări de întârziere aferente în sumă de 67.530 lei și penalități de întârziere în sumă de 8.588 lei și au fost menținute în partea privitoare la impozit pe profit suplimentar în sumă de 3.876 lei; dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1.967 lei și penalități de întârziere în sumă de 209 lei.
De vreme ce, necontestat de reclamantă, aceasta doar sub durata procesului a depus la dosar și a prezentat expertului dovezi ale realității prestării serviciilor de consultanță, că acestea sunt necesare și aferente veniturilor realizate și că cheltuielile pentru desfășurarea acestora sunt atestate de documente justificative, fără a le fi prezentat și inspecției fiscale, reclamanta s-a constată a fi în culpă procesuală și, ca atare, în raport de prevederile art.274 și urm. din Codul d e procedură civilă, cererea de cheltuieli de judecată, pe care a formulat-o, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Autorității de Control Fiscal, solicitând modificarea ei în parte, în sensul respingerii acțiunii, formulată de către intimata reclamantă - "" -.
Recursul este motivat în drept cu raportare la dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Motivele de recurs nu cuprind propriu zis o critică punctuală a hotărârii atacate, ci se susține în mod generic nelegalitatea acesteia pentru motivele pe care însăși recurenta arată că le-a indicat și la fond și le reiterează și în recurs.
Așa fiind, este menționată starea de fapt și temeiurile legale pe baza cărora susține recurenta organele de inspecție fiscală au procedat în mod legal la recalcularea impozitului pe profit.
Aceeași mențiune este făcută și cu privire la TVA, subliniindu-se legalitatea raportului de inspecție fiscală și faptul că intimata reclamantă nu a justificat cu documente, prestarea efectivă a serviciilor de consultanță pentru a justifica deducerea TVA - ului.
În finalul motivelor de recurs, se afirmă netemeinicia hotărârii câtă vreme instanța de fond a luat act de probele administrate de intimată pe parcursul procesului, probe care nu le-au fost prezentate organelor de control, cu ocazia efectuării acestuia, motiv pentru care nu trebuiau avute în vedere la pronunțarea hotărârii, potrivit opiniei reclamantei.
Intimata deși legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, în soluționarea excepției invocată din oficiu de instanță, cu raportare la dispozițiile art.258 Cod procedură civilă, curtea de apel reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor alin.1 din acest text de lege, dispozitivul hotărârii pronunțate se semnează sub sancțiunea nulității de către judecători.
În speță, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii atacate de la fila 4 verso al dosarului primei instanțe, acesta este semnat doar de președintele completului de judecată, deși completul la data soluționării cauzei, potrivit prevederilor legale, avea în componență doi judecători.
În consecință, se constată incidența în speță a sancțiunii prevăzută de art.258 alin.1 Cod procedură civilă, motiv pentru care în temeiul acestui text de lege cu raportare la dispozițiile art.304 pct.1 și 312 alin.1 Cod procedură civilă, curtea de apel va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va avea în vedere și eventualele cheltuieli de judecată ocazionate în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat deDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ și AUTORITĂȚII DE CONTROL FISCALîmpotriva sentinței nr.491/CA din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor - O, pe care anulează cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond. - Sidic - Th.
- dact. - - 2 ex.
- 04.06.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
