Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 193/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 193
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantaCurtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sectorul 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 463 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâțiiConsiliul Local al comunei, județul P,- primarul comunei, județul P și - secretarul comunei, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-reclamantă Curtea de Conturi a României, și intimații-pârâți Consiliul Local al comunei, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, aducându-se la cunoștința instanței stadiul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin încheierea nr. 55/ 17.10.2008 a Curții de Conturi a României-Camera de Conturi P, Tribunalul Prahovaa fost sesizat în vederea stabilirii răspunderii juridice a pârâților și, pentru sumele de 123.811 lei, reprezentând prejudiciu adus bugetului local al Primăriei comunei, pentru care s-au calculat dobânzi de 13.797 lei și de 9690 lei, din care, sume brute 7513 lei și contribuții sociale angajator 2177 lei, pentru care s-au calculat dobânzi în suma de 854 lei.
In motivarea sesizării, s-a arătat că, urmare verificării contului de execuție și a bilanțului contabil pentru anul 2007, la Primăria comunei, s-a constatat că, în cursul anului 2007, în baza contractului colectiv de muncă, s-au acordat salariaților drepturi salariale suplimentare, în sumă totală de 107.754 lei ( ajutor de Paște, ajutor de și indemnizație zilnică de hrană ), toate aceste drepturi salariale suplimentare fiind înregistrate la,cheltuieli de personal,.
S-a mai arătat că prin aceste plăți nelegale, aferente drepturilor salariale suplimentare, au fost încălcate disp. art. 8 alin. 1 din Legea 130/1996 rep. privind contractul colectiv de muncă, art. 1 alin. 1 din OUG nr. 24/2000 actualizată, OG nr. 10/2007.
Primarul a acordat, prin dispozițiile nr. 1042, 1043 și 1044 din 10.07.2007, spor de dificultate de 50% unui număr de 3 salariați ai primăriei, iar, prin dispoziția nr. 315/2006, a acordat, pe o perioada de un an, indemnizație membrilor Comisiei Funciare.
Curtea de Conturi a stabilit că răspunderea pentru nerespectarea prevederilor legale mai sus menționate revine ordonatorului de credite - primar și secretarului comunei -, care avizat, pentru legalitate, dispozițiile primarului.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității sesizării, cu motivarea că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008, dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea 94/1992, actualizată, prevedeau ca, în situația în care, cu ocazia controalelor efectuate de Curtea de Conturi se constată existenta unor prejudicii asupra rapoartelor încheiate cu ocazia finalizării controalelor, completul pronunță încheieri, prin care dispune sesizarea Colegiului Jurisdicțional al Curții sau, după caz, a Colegiului Jurisdicțional al Camerei de Conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice, potrivit legii.
Cum, activitatea colegiilor jurisdicționale și a Secției jurisdicționale ale Curții de Conturi a fost preluată de către instanțele judecătorești, încheierile Curții de Conturi prin care se solicita repararea pagubelor și stabilirea răspunderii juridice a persoanelor vinovate de producerea acestora, se soluționau de completele specializate de contencios administrativ.
Prin sentința nr. 463/13.10.2009, Tribunalul Prahovaa admis excepția inadmisibilității și a respins sesizarea Curții de Conturi a Romaniei, CAMERA DE CONTURI P, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că Legea 217/2008 a abrogat dispozițiile legale anterior menționate, art. 31 alin. 2 din Legea 94/1992, reglementând o altă procedură de valorificare și reparare a prejudiciilor constatate cu ocazia controalelor Curtii de Conturi, în sensul că, în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunica conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligația conducerii entității auditate.
Ca urmare, instanța de fond a reținut că, după intrarea în vigoare a Legii 217/2008, nu mai poate fi sesizată instanța de judecată, în vederea reparării prejudiciilor constatate de către Curtea de Conturi și a angajării răspunderii juridice a persoanelor vinovate de producerea acestora, ci rapoartele se înaintează conducătorilor autorităților publice controlate, care sunt obligați, prin lege să ia măsurile necesare, în acest sens.
Prima instanță a mai reținut că Legea 217/2008 a intrat în vigoare la data de 27.10.2008, astfel că, din acel moment, instanța de judecată nu mai putea fi sesizată cu încheieri ale Curții de Conturi, prin care se solicita repararea prejudiciilor constatate de către Curtea de Conturi și angajarea răspunderii juridice a persoanelor vinovate de producerea acestora; or, instanța a fost sesizată cu prezenta încheiere la data de 29.10.2008, astfel că excepția inadmisibilitășii actiunii este întemeiată, fiind irelevantă împrejurarea că această încheiere a fost emisă la 17.10.2008, întrucât se are în vedere data sesizării instanței de judecată și nu data întocmirii cererii de chemare în judecată
( încheierea fiind practic o cerere de chemare în judecată).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, aceasta fiind afectată de nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. Se solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 3041Cod proc. civ.
Astfel, recurenta susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1 și art. 4 din OUG nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr. 49/2004, coroborat cu art. 140 din Constituția României, revizuită și aplicarea greșită a dispozițiilor art. I pct. 12 raportat la pct. 39,pct. 45 și 46 din Legea nr. 217/2008, pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
În mod greșit instanța de fond respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 31 din Legea nr. 94/1992, așa cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 217/2008, o asemenea soluție nefiind corectă nici din punct de vedere juridic și nici moral. În cauză, este vorba despre bani publici, din resursele financiare ale statului, iar controlul legalității modului în care aceste resurse sunt folosite reprezintă o obligație, atât pentru Curtea de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată.
În opinia recurentei, este vorba de un caz de ultraactivitate a legii civile, când vechea lege continuă să-și producă efectele, până când o altă reglementare instituită o va înlocui, iar aspectul de ultraactivitate a legii ține atât de prelungirea efectelor prevederilor din Legea nr. 94/1992, republicată, care între timp au fost modificate, cât și a efectelor dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 117/2003, aprobat de Legea nr. 49/2004, până la înlocuirea lor cu alte norme adoptate potrivit procedurii instituite de lege, în speță adoptarea regulamentului de valorificare a actelor rezultate din activitatea instituției, în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 217/2008.
Se mai arată, de către recurentă, că instanța de fond nu a reținut un alt aspect pe care îl consideră important, astfel, prin abrogarea, de către Legea nr. 217/2008 a dispozițiilor art. 40-88 din Legea nr. 94/1992, deci și a dispozițiilor art. 44, competența materială, ce fusese atribuită instanțelor judecătorești ordinare, nu a fost înlăturată de legiuitor, raportat la dispozițiilor OUG nr.117/2003.
Prin abrogarea dispozițiilor ce reglementau competența materială și teritorială a instanțelor Curții de Conturi, respectiv a colegiilor jurisdicționale,legiuitorul nu a avut în vedere și competența materială pentru soluționarea cauzelor de natura celei deduse judecății, transferată instanțelor judecătorești prin OUG nr. 117/2003.
La data de 29.10.2003, au intrat în vigoare dispozițiile Legii de revizuire a Constituției, Legea nr. 429/2003,precum și cele ale OUG nr. 117/2003, privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești. Astfel, art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 117/2002 stabilește faptul că dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicționale de pe lângă camerele de conturi se preiau de către tribunale, urmând a fi soluționate de secțiile sau,după caz, completele de contencios administrativ, iar art. 4 din OUG nr. 117/2003 prevede că investirea instanțelor judecătorești,competente, portrivit art. 2 alin. 1, se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi,precum și prin alte modalități, prevăzute de lege.
Recurenta mai susține că, potrivit art. 140 din Constituția României, revizuită, coroborat cu art. 1 din OUG 117/2003, până la înființarea instanțelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi au fost preluate spre competentă soluționare, de instanțele judecătorești ordinare care, potrivit art. 2 din același text de lege, sunt tribunalele și Curtea de Apel București.
În continuare, recurenta mai susține că dispozițiile art. 1 și 4 din OUG nr. 117/2003 nu au fost abrogate expres prin Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992, constituind fundamentul legal al investirii instanțelor de judecată către completul constituit în cadrul Camerei de Conturi a județului P, pentru stabilirea răspunderii juridice,în condițiile legii.
Recurenta consideră că este o sesizare procedurală, făcută în strictă corelare cu prevederile legale și solicită ca instanța să o califice ca atare.
În continuare, recurenta solicită ca, în afara argumentelor prezentate în susținerea primului motiv de recurs, instanța să mai aibă în vedere că încheierea a fost emisă conform dispozițiilor cuprinse în instrucțiunile aprobate prin Hotărârea Plenului nr. 22/19.11.2008, raportat la faptul că prin Legea nr. 217/2008 nu s-au aprobat și soluții pentru situații tranzitorii, conform art. 25 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, prin noua reglementare fiind afectate raporturi și situații juridice, născute sub vechea reglementare, care nu și-au produs, în întregime, efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări.
În condițiile în care activitatea de control s- efectuat în cursul anului 2008, conform Planului anual de control, aprobat la începutul anului 2008, Curtea de conturi, prin organul său de conducere, fost nevoită să suplinească lipsa soluțiilor tranzitorii din actul normativ mai sus menționat, privind modificarea Legii nr. 94/1992.
Încheierea de seizare a fost emisă înainte de publicarea în nr. 217, respectiv la data de 17.10.2008, chiar dacă a fost înregistrată pe rolul instanței după data de 27.10.2008 și acest fapt, în opinia recurentei, nu constituie un temei fundament pentru respingerea, ca inadmisibilă, a acțiunii, ținând cont că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008, toate aceste acte de control au fost încheiate în baza unor regulemente interne, care nu au fost niciodată publicate, întrucât acestea nu erau supuse regimului de publicare în
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304, raportat la art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum, de regulă, recurenta procedează în celelalte spețe, și de această dată, dezvoltând motivele de recurs pe cele zece pagini nu face decât să invoce mai degrabă, imoralitatea unei hotărâri judecătorești și nu nelegalitatea sa, cum, de altfel, reglementează instituția recursului, în Cap. I- Secțiunea I Termenul și Formele recursului, art. 300 și urm. Cod proc. civ.
Din art. 3042Cod proc. civ. nu rezultă, sub nicio formă, că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în caz de imoralitate, chiar dacă este vorba de bani publici, din resursele financiare ale statului, cum este lait motivul recurentei în spețele deduse judecății având același obiect.
Concret, instanța de fond dat justă și corectă interpretare actelor normative care reglementează domeniul de aplicare, atât a Legii 217/2008, cât și a dispozițiilor art. 31 alin. 2 din Legea nr. 94/1992, explicând, cu claritate, că Legea nr. 217/2008 a abrogat dispozițiile legale anterioare, introducând o altă procedură de valorificare a prejudiciilor constatate, dovadă că se are în vedere soarta banului public din resursele financiare ale statului, numai că, acum, legiuitorul a statuat că pentru stabilirea intinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia se transferă atribuțiile conducerii entității audiate, care au obligații bine conturate și determinate de lege în acest sens.
Revenind la speță, se observă, din lucrările dosarului, că instanța a fost sesizată la 29 octombrie 2008, iar Legea nr. 217/2008 a intrat în vigoare la data de 27 octombrie 2008, moment din care, instanța nu mai putea fi sesizată cu încheieri ale Curții de Conturi.
Într-adevăr, încheierea a fost întocmită la 17 octombrie 2008, dar acest aspect nu mai are relevanță în speță, deoarece se are în vedere data sesizării instanței și nu cea de întocmire a încheierii, care s-a depus la 29.10.2008.
Concluzionând, Curtea va considera că, prin cele ce preced, a răspuns tuturor criticilor aduse de recurentă prin motivele amplu dezvoltate, aflate la dosar, filele 4 - 10 și va considera, conform art. 304 raportat la art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. că acest recurs este nefondat, respingându-l ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat,recursul declarat de reclamantaCurtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sectorul 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 463 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâțiiConsiliul Local al comunei, județul P,- primarul comunei, județul P și - secretarul comunei, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red EG
tehnored MC
7 ex/ 09.02.2010
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță
