Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 2236/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2236
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 9 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 2: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 3: Ungureanu Doina
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI PRIN PREȘEDINTE împotriva sentinței civile nr. 912 din data de 05.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimații pârâți, și .
La apelul nominal făcut in ședință publică au răspuns intimații pârâți, și, reprezentați de avocat de, cu delegație la dosar, lipsind recurenta reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI PRIN PREȘEDINTE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată, acordând cuvântul pe recurs.
Intimatii parați, reprezentați de avocat, solicită respingerea recursului, apreciind sentința atacată ca fiind legală și temeinică, in mod judicios instanța de fond admitand excepția inadmisibilității sesizării reclamantei. Astfel potrivit art 31 alin 3 din Lg 94/1992, controlorii financiari nu mai au competența de a stabili intinderea prejudiciului sau de a dispune măsuri pentru recuperarea acestuia.
Totodată, susține că "instrucțiunile" invocate de către reclamantă emise in alte condiții decat cele impuse de lege, nu sunt opozabile părților și nu pot constitui temeiul legal al sesizării instanței, apreciind că prin sesizarea formulată se incearcă obținerea unei hotarari prin care să fie modificată o lege, astfel că motivele de recurs nu pot fi primite.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 912 din data de 05.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, s-a admis exceptia inadmisibilitatii si s-a respins sesizarea formulata de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI in contradictoriu cu paratii, și, ca inadmisibila.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca exceptia inadmisibilitatii este intemeiata.
Așa cum rezultă din mentiunile cuprinse în Raportul de control intermediar în baza caruia a fost întocmită încheierea de sesizare Camera de Conturi B a efectuat verificarea contul i de executie și a bilantului contabil încheiate pe anul 2007 de in perioada 01.11.2008-15.12.2008, actul de control fiind înregistrat la reclamantă sub nr. 123/15.12.2008.
Legea nr.94/1992 privind organizarea și functionarea Curtii e Conturi, in temeiul căreia a fost efectuat controlul, a fost modificată prin Legea nr.217/2008, act normativ care a intrat în vigoare la data 27.10.2008.
La art. 31 alin (3) din Legea nr.94/1992, așa cum a fost modificat prin Legea nr.217/2008, s-a prevăzut ca în situatiile în care se consta tă existenta unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii, entitătii publice audiate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devine obligatorie entității audiate.
Astfel, potrivit noii reglementari, începând cu data 27.10.2008, controlorii financiari, actualmente auditori publici externi nu mai au competenta nici de a stabili întinderea prejudiciului, nici de a dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, (deci nici de a sesiza tribunalul) aceste activitati devenind exclusiv obligația entității audiate.
Legiuitorul a stabilit așadar în mod expres cine are competența de a stabili raspunderea pentru eventualele prejudicii și masurile ce se impun pentru recuperarea acestora, respectiv conducătorul entității audiate.
Intrucât controlul a fost realizat iar raportul de control a fost finalizat și înregistrat ulterior datei de 27.10.2008, respectiv la 15.12.2008, valorificarea constatarii nu se mai putea face decât potrivit noii reglementări, care nu mai prevede sesizarea instantelor judecătoreși specializate, în faza următoare constatarii, de către Curtea de Conturi.
Potrivit art. 31 alin (1) din noua reglementare, activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit Regulamentului aprobat conform art. 12 alin (2) din lege, adică aprobat de Plenul Curtii de Conturi și publicat în Monitorul Oficial al României, partea
Se retine de către instanță în legătură cu acest aspect faptul că la data întocmirii actului de sesizare, 27.11.2008, Plenul Curții de Conturi nu adoptase regulamentul prevăzut de art. 12 alin (2) din lege, el find aprobat ulterior, prin Hotărârea Plenului nr. 1/2000 și publicat in Monitorul Oficial nr.78/10.02.2009, astfel că reglementările referitoare la valorificarea actelor rezultate din activitatile specifice Curtii de Conturi au dobândit caracter normativ abia la 10.02.2009.
In sustinerea legalității actului de sesizare, reclamanta a invocat dispozitiile cuprinse în Instructiunile nr.2851//12.11.2008, care au fost emise în temeiul art. 12 alin (2) din Lg.nr.217/2008 și aprobate prin Hotărârea Plenului Curtii de Conturi nr.22/ 19.11.2008 în conformitate cu care actele de control întocmite de structurile Curtii de Conturi în urma actiunilor de verificare derulate în trimestrul IV 2008 urmeaza procedurile de valorificare în vigoare la data aprobării programului de control.
Aceste,Instructiuni" nu sunt însă opozabile tertilor întrucât pe de o parte legea vorbește de "Regulament" (care de altfel a și fost aprobat, însă ulterior), și pe de altă parte prevede publicarea lui în Monitorul Oficial pentru a dobândi caracter normativ, conditie care de asemeni nu a fost îndeplinită de instrucțiunile în cauza.
In conformitate cu prevederile art.10 alin (1) din Legea nr.24/2000,republicată, privind normele de tehnică legislativa pentru adoptarea actelor normative: In vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și Ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autoritatilor administrative autonome, precum și ordinele instructiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administratiei publice centrale de specialitate, se publică în Monitorul Oficial al României, partea
Prin urmare, "Instrucțiunile" invocate de reclamantă, emise în alte conditii decât cele impuse de lege, nu sunt opozabile tertilor și nu pot constitui temeiul legal al sesizării prin încheiere a tribunalului, ulterior modificării exprese a dispozitiilor art.31 alin (2) din Legea nr.94/1992.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta care a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea spre rejudecare, avand in vedere faptul ca instanta investita a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, respingand actiunea introductiva ca inadmisibila.
Recurenta a aratat ca otivul de recurs pe care isi întemeiaza cererea este cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civ. "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori.fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Sentinta instantei de fond prin care s-a respins acțiunea introductivă ca inadmisibilă, este data cu încălcarea dispozitiilor art. 1 si art. 4 din OUG nr. 117/203, aprobată prin Legea nr.49/2004, coroborat cu art. 140 din Constitutia României, revizuită, aplicarea greșită a dispozitiilor art. 1 pct. 12 raportat la pct. 39, pct.45 si 46 din Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și functionarea Curtii de Conturi.
Instanta in mod greșit nu a retinut susținerile Curtii de Conturi a României privind legalitatea actului de sesizare, prin care am invocat dispozitiile cuprinse in Instructiunile aprobate prin Hotărârea Plenului nr.22/19.11.2008, raportat la faptul că prin Legea nr.217/2008 nu s-au aprobat și solutii pentru situatiile tranzitorii, conform art.25 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicată. Astfel, prin noua reglementare au fost afectate raporturi și situatii juridice născute sub vechea reglementare, care nu și-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări.
In condiția în care, activitate de control s-au efectuat în cursul anului 2008, conform Planului anual de control aprobat la începutul anului 2008, în baza reglementarilor legale și de organizare internă privind valorificarea actelor de control, in vigoare până la data de 27.10.2008, Curtea de Conturi prin organul său de conducere a fost nevoită să suplineasca lipsa solutiilor tranzitorii din actul normativ mai sus mentionat, privind modificarea Legii nr. 94/1992.
Potrivit art. 12 din Legea nr.94/1992 privind organizare și functionarea Curtii de Conturi, republicată, cu modificările și completările aduse prin Legea nr.-, valorificarea actelor de control se efectuează potrivit Regulamentului aprobat prin hotărâre de către Plenul Curții de Conturi a României.
Însă procesul necesar elaborării unui astfel de regulament a fost anevoios și de durată, până la aprobarea și publicare acestuia in Monitorul Oficial, drept pentru care Plenul Curtii de Conturi a României a adoptat Hotărârea nr.22/19.11.2008, depusă la dosarul cauzei, prin care s-a stabilit ca solutie tranzitorie, instructiuni privind valorificarea actelor de control finalizate în trimestrul IV al anului 2008, instrucțiuni comunicate în tară tuturor Camerelor de Conturi teritoriale și în temeiul căreia s-a efectuat și Incheierea de sesizare ce face obiectul prezentei cauze.
Plenul Curții de Conturi a României era singurul organ abilitat să hotărască asupra modului de valorificare a actelor de control, ceea ce a și făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Având în vedere faptul că textul de lege, respectiv art. 12 alin.(3) din Legea nr.94/1992, republicată, cu modificările aduse prin Legea nr.217/2008, în economia sa prevede obligativitatea de a publica în Monitorul Oficial, doar pentru Regulamentul de organizare și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, nu se pot reține susținerile instanței privind obligativitatea publicării Hotărârii Plenului nr.22/19.11.2008 pentru a asigura opozabilitatea acestor reglementări față de terti.
Faptul ca raportul de control a fost finalizat și înregistrat ulterior datei de 27.10.2008, respectiv la 15.12.2008, considerăm ca nu constitute un temei fundamentat pentru respingerea ca inadmisibilă a acțiunii introductive, tinând cont de faptul că până la intrarea în vigoare a Legii nr.217/2008, toate aceste acte de control au fost încheiate în baza unor regulamente interne care nu au fost niciodată publicate, întrucât acestea nu erau supuse regimului de publicare in Monitorul Oficial al României.
Din toate argumentele rezultă ca există temei legal pentru ca sesizarea să fie admisibilă, ca aceasta tine de o dispozitie specială a legii, precum și de principiile care guvernează efectele în timp a normelor juridice.
Recurenta a mai aratat ca instanța de fond prin sentința pronunțată a admis excepția inadmisibilității cererii introductive, ceea ce echivalează cu a admite situatia în care Curtea de Conturi a României să constate ca s-au săvârșit anumite nereguli și abateri financiar - contabile, ca exista persoane ce se fac vinovate de comiterea lor, însă sa nu fie antrenată răspunderea acestora și prejudiciul să nu fie recuperat.
O asemenea soluție nu este corectă nici din punct de vedere juridic și nici moral. In cauză este vorba despre bani publici din resursele financiare ale statului, iar controlul legalitătii modului în care aceste resurse sunt folosite reprezintă o obligatie atât pentru Curtea de Conturi a României, cat și pentru instanțele de judecată.
de a face cu un caz de ultraactivitate a legii civile, când vechea lege trebuie să continue să-și producă efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui. De altfel, " Ratio legis est anima Legis", ceea ce presupune ca o lege veche să-și înceteze aplicabilitatea în momentul în care nu mai există ratio Legis, condiție ce nu este îndeplinita în prezenta cauză.
Aspectul de ultraactivitate a legii ține atât de prelungirea efectelor prevederilor din Legea nr.94/1992, republicată, care între timp au fost modificate, cât și a efectelor dispozițiilor art.4 din OUG nr. 117/2003, aprobat de Legea nr.49/2004, până la înlocuirea lor cu alte norme adoptate potrivit procedurii instituite de lege, în spetă adoptarea regulamentului de valorificare a actelor rezultate din activitatea instituției, în conformitate cu art. 12 din Legea nr.217/2008.
Se poate constata, așadar, că este o sesizare procedurală făcută în strictă corelare cu prevederile legale si solicităm instantei să o califice ca atare.
Instanța de fond nu a reținut un alt aspect pe care recurenta îl consideră important, astfel, prin abrogarea de către Legea nr.217/2008 a dispozițiilor art.40 - 88 din Legea nr.94/1992, deci și a dispozițiilor art.44, competența materială ce fusese atribuită instanțelor judecătorești ordinare nu a fost inlăturată de legiuitor, raportat la dispozițiile OUG nr. 117/2003.
Legiuitorul prin abrogarea dispozițiilor ce reglementau competența materială și teritorială a instanțelor Curții de Conturi, respectiv a colegiilor jurisdicționale, nu a avut în vedere și competența materială pentru soluționarea cauzelor de natura celei deduse judecății, transferată instanțelor judecătorești prin OUG nr. 117/2003.
A mai precizat că, la data de 29.10.2003 au intrat în vigoare dispozițiile Legii de revizuire a Constituției, Legea nr.429/2003, precum și cele ale OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curtii de Conturi de către instanțele judecătorești. Astfel, art.2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 117/2003 stabilește faptul că dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicționale de pe lângă camerele de conturi se preiau de către tribunale, urmând a fi solutionate de sectiile sau, după caz completele de contencios administrativ.
A subliniat faptul ca, prin art.4 din OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curtii de Conturi de către instanțele judecătorești, s-a prevăzut:
"După intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgentă, investirea instantelor judecătoresti, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum si prin alte modalități prevăzute de lege. "
În temeiul prevederilor art.140 din Constituția României, revizuită, coroborate cu cele ale art.1 din OUG nr.117/2003, până la înfiintarea instantelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curtii de Conturi au fost preluate spre competentă solutionare de instantele judecătorești ordinare.
Potrivit art.2 din același text de lege, aceste instanțe ordinare sunt tribunalele și Curtea de Apel București pentru litigiile de competența colegiilor jurisdictionale judetene.
Dispozitiile art.1 și art.4 din OUG nr.117/2003, nu au fost abrogate expres prin Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și functionarea Curtii de Conturi, constituind fundament legal al învestirii instantelor de judecată de către completul constituit în cadrul Camerei de Conturi B, pentru stabilirea raspunderii juridice, în conditiile legii.
Conform dispozitiilor art.63 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conditiile de forma și de fond ale abrogării sunt:
"(1) Abrogarea poate fi dispusă, de regulă, printr-o dispoziție distinctă în finalul unui act normativ care reglementează o anumită problematică, dacă aceasta afectează dispoziții normative anterioare, conexe cu ultima reglementare. -
(3) In vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora."
In drept, recurenta a invocat prevederile art.304 alin.1 pct.9 și art.304 indice 1 Cod pr. civ. dispozițiilor art. 140 din Constituția României, revizuită, art.1-4 din OUG nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, art.12, art.31 raportat la art.71 alin.(2) din Legea nr.94/1992 privind organizarea și functionarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport si de dispozitiile art. 3041cod procedura civila, curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Nu se poate retine ca hotararea instantei de fond este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicrea gresita a legii.
Nu erau incidente in cauza dispozitiile art. 1 si 4 din OUG nr. 117/2003, deoarece nu eram in ipoteza textelor de lege si a situatiei avute in vedere de acest act normativ de la momentul cand activitatea jurisdictionala a Curtii de Conturi a trecut la instantele de judecata.
Faptul ca litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate nu inseamna si ca sesizarea instantei s-a facut in mod legal si ca sesizarea recurentei era admisibila fata de actele normative in vigoare la momentul sesizarii instantei.
Prin urmare nu s-au incalcat nici dispozitiile art. 140 din Constitutia Romaniei si nici nu s-au aplicat gresit dispoztiile art. I pct. 12 raportat la punctele 39, 45 si 46 din legea nr. 217/2008.
Daca prin legea nr. 217/2008 nu au fost prevazute norme privind situatiile tranzitorii, recurenta nu avea posibilitatea legala sa suplineasca aceasta lipsa prin emiterea de instructiuni, si nu regulament, asa cum prevede art. 12 din legea nr. 94/1992, astfel cum a fost modificat prin legea nr. 217/2008.
Mai mult in mod corect instanta de fond a retinut nepulicarea acestor instructiuni, fapt ce atrage neintrarea lor in vigoare conform art. 10 din legea nr. 24/2000.
Comunicarea instructiunilor tuturor Camerelor de Conturi nu are nici o relevanta sub aspectul opozabilitatii acestora.
Este adevarat ca Plenul recurentei era abilitat de lege sa stabilieasca modul de valorificare a actelor de control, insa aceast lucru nu se putea realiza decat in conditiile art. 12 din legea nr. 94/1992 modificat prin legea nr. 217/2008 si ale art. 10 din legea nr. 24/2000.
Asadar nu se poate retine nici ca nu exista temei pentru respingerea sesizarii ca inadmisibila si ca sesizarea ar fi admisibila.
Nu au nici o relevanta juridica argumente de genul ca recurenta a sesizat nereguli si abateri fiannciare si nu este antrenata raspunderea acestora sau ca prejudiciul nu poate fi recuperat, deoarece atat atragerea raspunderii, cat si recuperarea prejudiciului trebuie sa aiba loc cu respectarea dispozitiilor legale si nu cu eludarea sau incalcarea lor, prin aplicarea unor acte normative nepublicate, care duc la incalcarea principiului previzibilitatii si accesibilitatii legii, principii consacrate de jurisprudenta CEDO.
Argumentele de ordin moral nu au relevanta fata de dispozitiile legale incidente.
Nu se poate retine ca legea veche mai putea produce efecte pentru a se considera sesizarea reclamantei ca legala.
La punctul 3 lit A, B si C din motivele de recurs recurenta nu a facut decat sa reia faptul ca in opinia sa era instanta era competenta sa judece sesizarea sa si ca sesizarea respecta conditiile legii.
Am vazut anterior de ce nu pot fi retinute aceste argumente, fata de momentul sesizarii instantei si de existenta unei alte situatii fata de cea din 2003 cand a fost emisa OUG nr. 117/2003.
Practic situatia din 2003 cand s-a impus trecerea activitatii jurisdictionale a recurentei la instantele de judecata, este total diferita de situatia existenta dupa adoptarea legii nr. 217/2008, cand valorificarea actelor rezultate din activitățile recurentei se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curții de Conturi, în temeiul prezentei legi, iar potrivit art. 31 din legea sus indicata numai conducerea entității auditate are responsabilitatea stabilirii prejudiciilor si recuperarii acestora.
Asadar in mod corect instanta de fond a retinut ca potrivit noii reglementari, începând cu data 27.10.2008, controlorii financiari, actualmente auditori publici externi nu mai au competenta nici de a stabili întinderea prejudiciului, nici de a dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, (deci nici de a sesiza tribunalul) aceste activitati devenind exclusiv obligația entității audiate si ca legiuitorul a stabilit în mod expres cine are competența de a stabili raspunderea pentru eventualele prejudicii și masurile ce se impun pentru recuperarea acestora, respectiv conducătorul entității audiate.
Art. 63 din legea nr. 24/2000 vorbeste numai despre abrogarea expresa, insa aceasta poate sa fie si implicita, astfel ca nu se pot retine aceste dispozitii pentru a se considera ca recurenta mai avea posibilitatea sesizarii instantelor dupa data intrarii in vigoare a legii nr. 217/2008.
Asa fiind instanta de fond a interpretat si a aplicat in mod corect dispozitiile legale, recurenta nemaiavand competenta legala de a sesiza instantele de judecata pentru stabilirea raspunderii si recuperarea prejudiciilor dupa data de 27.10.2008, data intrarii in vigoare a legii nr. 217/2008.
Drept urmare se constata legala si temeinica sentinta atacata si nefondat recursul si in baza art. 299 si urmatoarele, 304 pct. 9, 3041cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI PRIN PREȘEDINTE, cu sediul în B, sector l, - -24, împotriva sentinței civile nr. 912 din data de 05.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliata în B, sector 2, Piata nr.3, .19, domiciliată în B, sector 2,- -236 - .2,.2,.36, domiciliată în B, sector 2,-, B1.49 D, .B,.8,.96, domiciliat în B str.- - .3,.58 județul B, domiciliat în B, sector 1,-,.2 și, cu sediul în B, sector 2,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 09.11.2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED. JUD. CP (2 ex.)
Jud. Fond -
Președinte:Ion EugeniaJudecători:Ion Eugenia, Petrovici Cristina, Ungureanu Doina
