Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 388/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.388/CA/2008-
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de pârâtul, din S M,-, jud.S M în contradictoriu cu intimatele reclamante CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR S M, cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, jud.S M,CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B,cu sediul în B,-- 24 și cu intimatul intervenient SPITALUL JUDEȚEAN S M, cu sediul în S M,-, jud.S M împotriva sentinței nr.151/CA din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurentul pârât - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.6750 din 1 octombrie 2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinete Asociate " - " și pentru intimatul intervenient Spitalul Județean S M - consilier juridic în baza delegației nr.14646 din 1 octombrie 2008, lipsă fiind intimatele reclamante Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Financiar Ulterior S M și Curtea de Conturi a României
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că, cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatului intervenient depune la dosar întâmpinare în două exemplare, pe care o comunică și cu reprezentantul recurentului pârât.
Reprezentantul recurentului pârât solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a se putea pronunța asupra întâmpinării depusă la dosar, cu atât mai mult cu cât trebuie comunicată și cu intimatele reclamante.
Instanța,deliberând asupra cererii de amânare, constată că, întâmpinarea s-a depus la dosar la al doilea termen de judecată, cu încălcarea dispozițiilor procedurale privind depunerea întâmpinării cu 5 zile înainte de primul termen de judecată, astfel că o recalifică ca fiind note de ședință. Așa fiind, respinge cererea de amânare și dispune lăsarea cauzei la rând, având în vedere că a fost solicitată la amânări fără discuție.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare a cauzei, s-au prezentat aceleași părți.
Reprezentantul recurentului pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta intimatului intervenient arată de asemenea că, nu mai are alte probleme prealabile.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii sesizării reclamantei, precum și a cererii de intervenție, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Învederează că, instanța de fond a făcut o dublă greșeală de fapt, pe de o parte nu a aprofundat raporturile juridice deduse judecății, fapt ce a condus la eroarea de a-l considera pe recurent plătitor, cu toate că nu mai îndeplinea funcția de director, manager general, la data plăților în discuție, iar pe de altă parte a ignorat o decizie a Curții de APEL ORADEA, care a stabilit inadmisibilitatea unei sesizări anterioare, similară celei ce face obiectul prezentului dosar. De vreme ce plățile în discuție, s-au făcut din fonduri proprii ale spitalului și nu din cele angajate cu Casa Județeană de Ajutor de Sănătate, arată că o astfel de situație juridică nu intră în competența materială a Curții de Conturi și drept urmare sesizarea este inadmisibilă. Susține în continuare caducitatea hotărârilor judecătorești care au dus la plată, arătând că atâta vreme cât persoanele în cauză nu mai îndeplineau funcțiile de conducere în organismul suspendat de Minister, nici retribuțiile corespunzătoare funcțiilor respective nu trebuiau să fie plătite. Dacă plățile sunt ilegal făcute, de persoane care nu sunt în cunoștința termenului juridic de caducitate, consideră că ele nu pot fi imputate nici recurentului.
Reprezentanta intimatului intervenient solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Arată că, nici nu se poate pune în discuție caducitatea hotărârilor judecătorești raportat la data revocării - 6 martie 2006 și data emiterii ordinului de suspendare de către Ministerul Sănătății - mai 2006. Astfel, nu se poate susține că, Ordinul nr.576/25 mai 2006, prin care au încetat de drept numirile de director general și director îngrijiri, constituie o cauză de ineficacitate a sentințelor, care le lipsește pe acestea de orice efecte, de vreme ce în momentul emiterii ordinului era un alt comitet director, iar după emiterea acestui ordin, Ministerul Sănătății a emis Ordinul nr.596/28.05.2006 de numire a unui comitet director interimar a cărui componență era totalemente aceeași cu vechea componență a comitetului director, mai puțin funcția de director administrativ, care nu se mai regăsește în noua formă. La întrebarea instanței, precizează că, funcțiile au fost menținute, doar că s-au redefinit, în temeiul Legii nr.95/2006. Mai arată că, au făcut cererea de intervenție în nume propriu, spitalul dorind să recupereze aceste sume, care au fost plătite în perioada în care era ordonator terțiar de credite.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.151/CA din 15 aprilie 2008, Tribunalul Satu Marea admis Încheierea nr.18/23.05.2007 a completului constituit conform art.31(1) din Legea nr.94/1992 din cadrul Direcției de Control Financiar Ulterior S M - Curtea de Conturi a României B,--24, în contradictoriu cu pârâtul, domiliat în S M,-, jud.S
A admis cererea de intervenție a Spitalului Județean S
A obligat pârâtul să plătească unității păgubite Spitalul Județean SMs uma de 8342 lei reprezentând despăgubiri și suma de 518 lei, dobânzi aferente, calculate până la data de 27.04.2007, și în continuare, până la recuperarea integrală a sumei de 8342 lei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada 02.03.-27.04.2007, Direcția de Control Financiar Ulterior SMd in cadrul Curții de Conturi a României a efectuat la Spitalul Județean S M, unitate păgubită în prezenta cauză, controlul bilanțului contabil și a contului de execuție bugetară pe perioada 01.01.2006 - 31.12.2006.
Urmare a controlului, s-a încheiat Raportul de control intermediar nr.22/27.04.2007 (filele 10-232 din vol.I al dosarului), act în baza căruia a fost emisă Încheierea nr.18/23.05.2007 a completului constituit conform dispozițiilor art.30 alin.2 din Legea nr.94/1992, actul de sesizare al instanței.
Cu ocazia controlului, au fost consemnate abateri financiare cauzatoare de prejudicii aduse bugetului instituției verificate. Astfel, s-a constatat nerecuperarea sumelor achitate în baza sentințelor judecătorești, cu titlu de despăgubiri, de la persoana vinovată de producerea pagubei, în condițiile, art.270 și următoarele Codul muncii, pârâtul, în anul 2006.
Plățile au fost efectuate din bugetul unității verificate, fără a avea bază legală, fără ca acestea să fie autorizate prin legi specifice sau prin legile bugetare anuale, fără a avea prevederi bugetare aprobate în acest sens și mai ales fără a se proceda ulterior la recuperarea sumelor de la persoana răspunzătoare, în cuantum de 8.342 lei plus foloasele nerealizate, astfel:
- suma de 1158 lei reprezintă cheltuieli de judecată și diferența de indemnizație de conducere, stabilite prin sentințele civile nr.449/D/2005 și nr.454/D/2005 ale Tribunalului Satu Mare, precum și prin Decizia Curții de APEL ORADEA nr.321/R/2006, plătite d-lui cu OP nr.542/13.06.2006;
- suma de 813 lei reprezintă cheltuieli de judecată stabilite prin sentința civilă nr.448/D/2005 a Tribunalului Satu Mare și prin decizia civilă nr.324/R/2006 a Curții de APEL ORADEA, plătită d-lui cu OP nr.5075/13.06.2006;
- suma de 6371 lei reprezintă drepturi salariale aferente perioadei în care persoana a fost destituită, precum și daune morale, cheltuieli de judecată, stabilite prin sentința civilă nr.447/D/2005 a Tribunalului Satu Mare și prin decizia nr.323/R/2006 a Curții de APEL ORADEA și plătite d-nei cu OP nr.539/08.06.2006 și nr.6418/19.10.2006.
Reclamanta a constatat că toate sumele stabilite de instanțele de judecată reprezintă obligații de plată ca urmare a culpei persoanei/persoanelor care au emis și aprobat deciziile declarate nule, iar sumele trebuiau recuperate de la persoanele vinovate.
Întrucât sumele au fost plătite, reclamanta a arătat că au fost încălcate dispozițiile art.14 alin.3 din Legea nr.500/2002 potrivit cărora "nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare", precum și dispozițiile art.269 Codul muncii, dispoziții care la alin.3 instituie obligația angajatorului care a plătit despăgubirea de a recupera suma aferentă de la salariatul vinovat de producerea pagubei.
Pentru pagubele aduse bugetului instituției, reclamanta a localizat răspunderea în sarcina pârâtului, ordonator de credite, care a avut funcția de director general în perioada 01.01.2006 - 29.05.2006 și de manager interimar în perioada 30.05.2006 - 31.08.2006.
Raportat la probatoriul administrat în cursul controlului în condițiile specifice prevăzute de dispozițiile Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, precum și a probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut că sesizarea reclamantei, este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Legea nr.94/1992 a instituit controlul Curții de Conturi asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. Instituirea unei astfel de competențe a fost necesară, pe de o parte, datorită caracterului limitat al resurselor financiare, iar pe de altă parte, din necesitatea de a crește responsabilitatea celor care, într-o formă sau alta, manipulează resursele materiale și financiare ale statului.
Legiuitorul a înțeles, prin introducerea formei de răspundere civilă delictuală, să sancționeze, prin angajarea unei răspunderi integrale (atât pentru paguba efectivă - damum emergens, cât și pentru beneficiul nerealizat - lucrum cessans), conduitele neconforme cu legea.
Motivația pârâtului în cauză, potrivit căreia, aceste plăți au fost efectuate din veniturile proprii ale Spitalului Județean S M și nu din cele contractate cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, nu este fondată, deoarece potrivit art.188 din Legea nr.95/2006,spitalele publice sunt instituții publicefinanțate din venituri proprii, care provin din sumele încasate pentru servicii medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse potrivit legii.
Și din economia textului art.189 și 191 din aceeași lege se poate clar înțelege că indiferent ce categorie de venituri am analiza-o, toate sunt din bani publici sau cu bani publici.
Mai mult, dispozițiile art.191(5) și alin.(6) din aceeași lege vorbesc despre execuția bugetului de venituri și cheltuieli, care se raporteazăMinisterului Sănătății Publice.
Instanța a înlăturat și apărarea pârâtului, bazată pe caducitatea respectivelor hotărâri judecătorești, față de care, plățile nu trebuiau efectuate, motivată cu aceea că începând cu data de 29.05.2006, potrivit Ordinului nr.576/25.05.2006, art.1, Consiliile de administrație și Comitetele directoare ale unităților sanitare publice își încetează activitatea în mod implicit, și nu mai aveau calitatea de membri în organul de conducere.
La data emiterii Ordinului - 29.05.2006, și nu mai ocupau funcția de director în cadrul Comitetului director al spitalului, fiind revocați cu data de 06.03.2006.
Mai mult, prin nr.596/28.05.2006, funcția de director administrativ nu se mai regăsește în componența comitetului director interimar al Spitalului Județean S M, iar drepturile salariale cuvenite în baza sentințelor civile nr.281/D/2006 și nr.355/D/2006 ale Tribunalului Satu Mare au fost calculate de unitatea păgubită pentru funcția de director administrativ doar pentru perioada 06.03.2006 - 28.05.2006, sumă ce a fost achitată în luna ianuarie 2007 (conform adresei nr.1126/ 01.02.2007/ Serviciul ), fila nr.323 din vol.II al dosarului.
Caducitatea lipsește de efecte un act juridic civil, datorită intervenirii unor cauze ulterioare momentului încheierii lui și act care nu a produs încă efecte, fapt pentru care, nu se poate susține că nr.576/25.05.2006 prin care "au încetat de drept numirile de director general și director de îngrijiri" constituie o cauză de ineficacitate a sentințelor judecătorești, devreme ce, în momentul emiterii ordinului era un alt comitet director, iar după emiterea lui, Ministrul Sănătății a emis Ordinul nr.596/28.05.2006 de numirea unui comitet director interimar cu componența aproape identică cu vechiul comitet director, mai puțin funcția de director administrativ.
Ordinul nr.576/2006 a fost anulat prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.2970/11.06.2007.
Pentru considerentele ce preced în temeiul art.998 și art.31 lit.b din Legea nr.94/1992 tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale pentru angajarea răspunderii pârâtului atât pentru paguba efectivă suferită de unitatea păgubită, cât și pentru foloasele nerealizate, drept pentru care a admis sesizarea reclamantei.
Pentru aceleași rațiuni, în temeiul art.50 Cod de procedură civilă a fost admisă și cererea de intervenție a unității păgubite.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii sesizării reclamantei și a cererii de intervenție, cu obligarea intimatelor la cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
În esență, prin motivele de recurs se arată că, instanța de fond nu a aprofundat raporturile juridice deduse judecății, considerându-l pe recurent din eroare plătitor a sumelor în discuție, cu toate că numai îndeplinea funcția de director la data efectuării plăților.
Pe de altă parte, este ignorată decizia nr.339/2007 a Curții de APEL ORADEA, care stabilește inadmisibilitatea unei sesizări anterioare similare celei ce face obiectul prezentului dosar.
Plățile s-au făcut din fonduri proprii ale spitalului și nu din cele angajate de Casa Județeană de Ajutor de Sănătate, astfel că sesizarea este inadmisibilă.
În ce privește cererea de intervenție, instanța nu o motivează, susține recurentul, și nici nu i-a în considerare susținerile din întâmpinare, referitoare la caducitatea hotărârilor judecătorești.
Atâta vreme cât persoanele în cauză nu mai îndeplineau funcțiile de conducere în organismul suspendat de minister, nici retribuțiile corespunzătoare acestei funcții nu trebuiau plătite, astfel că plățile sunt făcute ilegal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, recalificată în note scrise, Spitalul de Urgență SMs olicită respingerea recursului formulat de pârâtul și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Se susține că, nu corespunde adevărului faptul că, la data efectuării plăților recurentul nu mai deținea funcția de director, el având această calitate în perioada 01.01.2006 - 29.05.2006, precum și manager interimar în perioada 30.05.2006 - 31.08.2006.
În ce privește inadmisibilitatea acțiunii, susținută de recurent, se arată că, spitalele publice, potrivit art.188 din Legea nr.95/2006, sunt instituții publice finanțate din venituri proprii, provenind din servicii medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse potrivit legii, toate sursele fiind din bani publici.
Se mai arată că, recurentul nu motivează de ce hotărârile judecătorești în baza cărora s-au făcut plățile ar fi caduce, câtă vreme la data când acestea au fost pronunțate, instanța avea cunoștință de faptul că și erau revocați din funcțiile ocupate.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate, a actelor de la dosar, a apărărilor formulate, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța constată următoarele:
În ce privește excepția de inadmisibilitate invocată, aceasta nu va putea fi reținută, deoarece așa cum bine a constatat instanța de fond, potrivit art.188 din Legea nr.95/2006, spitalele sunt instituții publice, chiar dacă sunt finanțate și din venituri proprii, obținând venituri suplimentare.
Potrivit art.191 alin.5 din aceeași lege, execuția bugetului de venituri și cheltuieli se raportează lunar, respectiv trimestrial unităților deconcentrate cu personalitate juridică ale Ministerului Sănătății Publice, în funcție de subordonare.
Potrivit art.1 alin.2 lit.e și g din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, dispozițiile acesteia se aplică și bugetelor instituțiilor publice autonome, precum șibugetelor instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, cum este cazul în speță.
În atare situație, este evident că, Curtea de Conturi are competența verificării modului în care instituția în speță efectuează plăți din bugetul său.
Problema caducității hotărârilor judecătorești puse în executare, ridicată de către recurent, dovedește o greșită înțelegere de către acesta a puterii unei hotărâri pronunțate de instanța de judecată.
Dispozițiile hotărârii judecătorești sunt obligatorii pentru parte, iar în cazul în care după pronunțarea unei hotărâri intervin situații noi ce ar putea conduce spre inadmisibilitatea aplicării hotărârii, partea debitoare a obligației are deschisă calea contestației la executare în vederea clarificării aspectelor cu privire la hotărârea prin care a fost obligată la plată.
Cum în speță, nu s-a făcut o astfel de contestație împotriva hotărârilor prin care Spitalul Județean SMa fost obligat la plata drepturilor salariale, nu intră în discuție problema caducității.
În ce privește însă susținerea vizând faptul că recurentul nu îndeplinea la data plăților în discuție funcția de director, respectiv de manager general, curtea de apel reține că potrivit înscrisului de la 177 din dosarul primei instanțe, precum și chiar încheierii de sesizare (filele 3 - 4), plata drepturilor salariale s-a făcut eșalonat.
Dacă prima plată s-a efectuat cu nr.539 la data de 8.06.2006, ultima plată în sumă de 2.658, 40 lei s-a efectuat cu nr.6418 la data19.10.2006.
Cum din încheierea de sesizare rezultă că, recurentul a avut calitatea de ordonator de credite în funcția de director general în perioada 01.01.2006 - 29.05.2006 și manager interimar în perioada 30.05.2006 - 31.08.2006, se va reține aspectul potrivit căruia, acesta la data ultimei plăți nu a mai deținut calitatea de ordonator de credite.
Răspunderea instituită este o răspundere civilă delictuală, reglementată de art.998 Cod civil, ceea ce presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor speciale prevăzute pentru antrenarea acesteia, respectiv prejudiciu, faptă culpabilă, legătura de cauzalitate între prejudiciu și faptă.
În situația mai sus arătată însă, aceste condiții cumulative nu se regăsesc în speță cu privire la această ultimă plată efectuată, astfel că sub acest aspect recursul formulat de către este fondat, sentința urmând a fi modificată în sensul reducerii cuantumului la plata căruia a fost obligat recurentul cu suma de bani menționată, precum și cu foloasele nerealizate, calculate în raport de această sumă.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.2 Cod procedură civilă, recursul va fi admis ca fondat, iar sentința va fi modificată potrivit celor mai sus arătate.
Reținând culpa procesuală a intimatului Spitalul Județean S M, acesta va fi obligat în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă la cheltuieli parțiale, raportate la suma cu care a fost redus cuantumul, în favoarea recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de,domiciliat în S M,-, împotriva sentinței nr.151/CA din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Reduce cuantumul sumei la care pârâtul a fost obligat să plătească unității păgubite SPITALUL JUDEȚEAN S M cu suma de 2771,5 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimații la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli parțiale în recurs, în favoarea recurentului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. fond. -
- dact. - 2 ex.
- 20.11.2008
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela
