Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 466/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.466
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.02.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Duican Doina
JUDECĂTOR 2: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 3: Coma
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr.753 din data de 25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât - PRIMAR AL MUNICIPIULUI
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 09.02.2009 și la 16.02.2009.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2007 pe rolul Tribunalul Ialomița -Secția civilă, reclamanta Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Financiar Ulterior a județului Ias olicitat în contradictoriu cu pârâtul - în calitate de primar al municipiului F, stabilirea răspunderii civile pentru suma de 820.074 lei, reprezentând valoarea înregistrată în contabilitate a cheltuielilor comune aferente spațiilor comerciale aflate la parterul blocului de locuințe 3, ce aparțin unor agenți economici, precum și a foloaselor nerealizate calculate în baza procentului dobânzii de referință, valabil la data pronunțării.
Tribunalul Ialomița, prin sentința civilă nr. 753/F/25.09.2008 pronunțată în dosarul nr- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SRL C, SC SRL C și SC SRL C, ca și excepția prescrierii dreptului la acțiune și a respins ca nefondată cererea reclamantei ca și cererea de chemare în garanție a SC SRL C, SC SRL C și SC SRL.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție că aceasta este nefondată întrucât acestea în calitate de beneficiare spațiilor comune închiriate au obligația de a suporta contravaloarea cheltuielilor comune, aferente spațiilor respective.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune s-a reținut că este nefondată, având în vedere data întocmirii procesului verbal de control.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că în urma controlului efectuat și a recalculării sumelor de recuperat, reprezentând cheltuieli spații comune,a cestea au fost repartizate pe spațiile comune deținute fiind notificați proprietarii acestora în vederea recuperării debitelor, reținându-se faptul că pârâtul nu se face vinovat de prejudiciul stabilit prin actul de sesizare.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal a formulat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivarea recursului formulat, recurenta reclamantă a susținut în esență că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea dispozițiilor legii contabilității nr.82/1991 rep. ca și a dispozițiilor OG 19/2004 privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări publice și construcții de locuințe, în sensul că nu s-au luat măsurile legale pentru recuperarea prejudiciului constatat în urma verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2006, prejudiciu constând în valoarea înregistrată în contabilitate a cheltuielilor comune aferente unor spații comerciale deținute de agenții economici, la parterul blocului 3, valoare ce trebuia recuperată în termenul legal de prescripție. Nerecuperarea în termenul legal de prescripție de către Primăria municipiului Fac ondus la crearea unei pagube de aceiași valoare în bugetul local, iar instanța nu a avut în vedere la pronunțarea sentinței disp.art.1 și 3 din 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Totodată, instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea sentinței atacate disp.art.1 al.2 din OG 19/2004 potrivit cărora, autoritățile publice locale au obligația de a încheia convenții cu agenții economici pentru recuperarea sumelor avansate privind lucrările tehnico-edilitare, valoarea acestora fiind înregistrată în evidența contabilă la data de 20.10.2003.
În drept au fost invocate disp.art.304 pct.9, art.3041cod pr.civ. art.7 și 8 din Lg.82/1991, rep. art.1 al.2, OG 19/2004, privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări publice și construcții de locuințe.
Intimatul a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului.
Analizând sentința atacată,în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul art.3041cod pr.civ. Curtea constată că recursul formulat este nefondat.
Prin actul de sesizare al instanței, respectiv încheierea nr.20/5.12.2007 emisă de reclamanta Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Financiar Ulterior I, s-a solicitat stabilirea răspunderii civile a pârâtului privind suma de 820.074 ron, reprezentând valoarea înregistrată în contabilitate a cheltuielilor comune aferente spațiilor comerciale aflate la parterul blocului de locuințe F3, spații aparținând unor agenți economici, susținându-se că valoarea respectivă nu a fost recuperată de la aceștia în termenul legal de prescripție.
Potrivit disp.art.998-999 civ. condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt existența unui prejudiciu, fapta ilicită și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Curtea constată că instanța de fond, în baza probatorului administrat în cauză, inclusiv a raportului de expertiză contabilă (fila nr.322-324 ds.fond) a constatat și reținut în mod corect faptul că nu sunt îndeplinite condițiile legale mai sus menționate pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatului, în sensul că prejudiciul reținut prin actul de sesizare nu a fost corect stabilit, întocmindu-se note justificative de modificare a raportului cu nr.8881/20.10.2003 și efectuându-se modificările necesare și în evidența contabilă a instituției, prin nota contabilă nr.1/6.11.2007, stornându-se în acest mod înregistrarea eronată și stabilindu-se în urma recalculării suma de 53.389 lei reprezentând cheltuieli spații comune, sumă pentru recuperarea căreia instituția a emis notificări proprietarilor respectivi, încheindu-se convenții pentru plata debitelor stabilite, sume recuperate parțial în cursul soluționării cauzei, rămânând în curs de recuperare suma de 10.185 lei.
Susținerile recurentei referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor legale referitoare la prescripție sunt nefondate întrucât, astfel cum s-a reținut prin hotărârea atacată momentul stabilirii cu certitudine a prejudiciului reținut în actul de control este 5.11.2007, când în evidențele contabile ale primăriei municipiului Faf ost înregistrată nota justificativă privind finalizarea și recepția blocului 3, înregistrările eronate anterioare, fiind corectate și stornate.
Cum ulterior stabilirii prejudiciului cert în sumă de 53.389 lei, au fost notificați toți proprietarii spațiilor comune, în vederea recuperării debitelor, măsurile dispuse fiind în termenul legal de prescripție, astfel cum s-a reținut anterior, Curtea constată că hotărârea instanței de fond
este legală și temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatului.
Astfel fiind, Curtea în temeiul disp.art.312 al.1 cod pr.civ. va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr.753 din data de 25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât - PRIMAR AL MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.DD GREFIER
EF/2ex.
24.02.2009
Tr.
Jud.DI
Președinte:Duican DoinaJudecători:Duican Doina, Păun Luiza Maria, Coma
