Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 491/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--3.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 491
Ședința publică din 1 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții, și împotriva sentinței civile nr. 2343/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Inspectoratul de Jandarmi al Județului C-S și pârâtul intimat, având ca obiect litigii Curtea de Conturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea recurentului și pârâtul intimat personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care intimatul depune la dosar întâmpinare și pentru reclamantul intimat Inspectoratul de Jandarmi al Județului C-S acte care se comunică reprezentantei pârâtului recurent, acesta la rândul său depune copie procesul verbal de analiză cu ocazia constituirii Comisiei de analiză, solicitând acordarea unui termen pentru studiul actelor depuse la dosar și pentru a se solicita reclamantului intimat Inspectorul de Jandarmi al Județului C-S de a desecretiza fișele postului întrucât acestea nu se regăsesc la dosar și pentru a fi comunicate.
Instanța respinge cererea de amânare precum și cererea de probațiune.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat modificarea hotărârii exonerarea de răspundere materială față de recurent, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat solicită respingerea recursurilor.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2343/19.XII.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis excepția tardivității constatării prejudiciului și sesizării instanței, pentru apartamentele vândute în anul 2005, invocată de pârâți.
S-a admis în parte încheierea de sesizare nr. 10/12.03.2008 a Curții de Conturi C-S, cu sediul în Reșița-, jud.C-S privind pe Inspectoratul de Jandarmi a Județului C-S, cu sediul în Reșița str.- Jandarmi nr. 1, jud.C-S, împotriva pârâților, cu domiciliul în Reșița-, -.5, jud. C-S, cu domiciliul în Reșița-,.1,.1,.11,.C-S, -, cu domiciliul în Reșița-, jud. C-S, cu domiciliul în Reșița str. -,.33,.16, jud. C-S și, cu domiciliul în Reșița str. -.33,.5 jud.C-
A constatat produse bugetului de stat prejudicii în cuantum de 14.179 RON și 8.303 RON.
S-a stabilit răspunderea juridică pentru prejudiciul în cuantum de 14.179 RON, în solidar, în sarcina pârâților și, iar pentru prejudiciul de 8.303 RON, în solidar, în sarcina pârâților și, și a respins, în rest, sesizarea.
În motivare s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 94/1992, în forma în vigoare la momentul controlului și la momentul sesizării instanței, pentru motive întemeiate, în termen de 1 an de la pronunțarea încheierii prin care s-a dispus descărcarea de gestiune, procedura examinării contului poate fi redeschisă.
Și în forma actuală, dispoziția are un conținut similar("Pentru motive întemeiate, în termen de un an de la data la care s-a certificat contul verificat, procedura examinării contului poate fi redeschisă").
În speță, prin încheierea Curții de Conturi 31/03.08.2005 s-a dispus descărcarea de gestiune pentru activitatea desfășurată de C-S în gestionarea resurselor financiare și a patrimoniului public pe anul 2005.
Așadar, pentru motive temeinice, procedura examinării acestui cont putea fi redeschisă până cel târziu la data de 03.08.2006.
Cum acest lucru nu s-a realizat, angajarea răspunderii pârâților pentru presupusul prejudiciu cauzat prin vânzarea apartamentelor pentru care s-au încheiat contracte în anul 2005, este tardivă.
Pe cale de consecință, instanța a admis excepția tardivității constatării prejudiciului și sesizării instanței, invocate de pârâți, cât privește apartamentele aflate în administrarea C-S vândute în anul 2005.
Pentru anii 2006,2007 nu s-a dat nici o încheiere de descărcare de gestiune, astfel că, pentru activitatea desfășurată în această perioadă, contul C-S a putut fi verificat de către controlorii financiari.
Pe fond, instanța a reținut că prin Legea nr. 562/2004 au fost autorizate instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională să vândă unele locuințe de serviciu pe care acestea le aveau în administrare la data intrării în vigoare a acestei legi titularilor contractelor de închiriere.
La momentul intrării în vigoare a legii, C-S deținea în administrare un bloc de apartamente de serviciu situat în Mun. Reșița,-, cumpărat în data de 26.03.1992 (dată la care nu se percepea TVA. OG nr.3/1992, privind taxa pe valoare adăugată aplicându-se din 01.07.1993), cu prețul de 7.822.000 ROL, de la SC SA și la care s-au efectuat lucrări de modernizare în anul 1994, al căror cost s-a ridicat la suma de 660.000.000 lei.
Potrivit art. 10 din Normele Metodologice privind vânzarea unor locuințe de serviciu aflate în administrarea Ministerului Administrației și Internelor "prețul de vânzare a locuinței se stabilește printr-un raport de evaluare întocmit pe baza dispozițiilor art. 4 din lege, de către o persoana fizica sau juridică autorizata, selecționată de unitatea de administrare potrivit legislației în materie".
În vederea evaluării locuințelor de serviciu ce urmau a fi vândute, conducerea C-S a apelat la un evaluator autorizat-persoană juridică-SC SA.
Pentru a proceda la evaluarea locuințelor s-a comunicat evaluatorului valoarea de inventar a imobilului aflat în administrarea -S, cu adresa nr. -/28.05.2005 (fila 57). Conform acestei adrese, valoarea de inventar a imobilului este de 2.435.491.571 lei, la data de 31.12.1999.
Pornind de la această valoare, s-a întocmit raportul de evaluare -proiect nr. 4477/2005 (filele 95-109), în care sunt evaluate toate apartamentele, inclusiv spațiul administrativ de la parter, rămas în administrarea C-
Conform acestei evaluări, în iunie 2005, apartamentele vândute în anul 2006 aveau următoarele valori:
-. 14 în suprafață de 85,06 mp, vândut lui prin contractul de vânzare cumpărare nr. -/26.04.2006 -367.398.188 ROL;
-. 25, în suprafață de 62,12 mp, vândut lui prin contractul nr. -/24.06.2006 - 243.634.563 ROL;
-. 3, în suprafață de 62,12 mp, vândut lui prin contractul nr. -/13.06.2006, - 251.328.258 ROL;
-. 2, în suprafață de 67,30 mp, vândut lui prin contractul nr. -/13.06.2006 - 277.967.182 ROL;
- apartamentul nr. 13, în suprafață de 62,12 mp, vândut lui, prin contractul nr.-/14.12.2006 - 264.151.128 ROL.
Apartamentele cu aceeași suprafață au o valoare deosebită din cauza aplicării unor coeficienți de corecție nivel diferiți, așa cum rezultă din tabelul centralizator al raportului de evaluare-filele 108-109 din dosar.
Apartamentele vândute în aprilie și iunie 2006 au fost vândute la prețul stabilit prin raportul de evaluare efectuat în iunie 2005.
Pentru apartamentul nr. 13, în suprafață de 62,12 mp, vândut lui prin contractul nr.-/14.12.2006, în loc să se dispună o nouă evaluare, s-a avut în vedere valoarea stabilită în raportul de evaluare din iunie 2005, din care s-a scăzut TVA de 19%, conform modificărilor aduse articolului 4 din Legea nr. 562/2005, prin Legea nr. 357/25 iulie 2006. Potrivit acestora, vânzarea locuințelor de serviciu nu mai constituie operațiune impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată. Astfel, prin scăderea cotei de 19% din valoarea stabilită prin raportul din iunie 2005, de 264.151.128 ROL, rezultă suma de 213.960.000 ROL, sumă cu care a fost vândut apartamentul nr. 13, în 14 decembrie 2006.
Pentru cele două apartamentele vândute în anul 2007, și anume:. 6 în suprafață de 62,12 mp, vândut lui prin contractul de vânzare cumpărare nr.-/27.12.2007, și. 20 în suprafață de 85,06 mp, vândut lui prin contractul de vânzare cumpărare nr.-/27.12.2007, s-au întocmit alte două rapoarte de evaluare (filele 110-153), care au stabilit valori de 38.301,912 RON, respectiv 51.721, 104 RON, prețuri cu care au și fost vândute aceste locuințe.
Curtea de Conturi a apreciat că valoarea blocului de locuințe, de la care s-a pornit evaluarea, este subdimensionată deoarece nu s-au inclus în valoarea contabilă cheltuielile de modernizare efectuate în anul 1994, în cuantum de 660.000.000 lei, actualizate conform indicilor de creștere a valorii de intrare a construcțiilor până la finele trimestrului IV 1999(fila 51).
Curtea de Conturi a reactualizatla data de 31.12.1999, cu acești indici, prețul de achiziție al imobilului, de 7.822.000 ROL, ajungând la valoarea de 861.881.430 rol, precum și cheltuielile de modernizare efectuate în 1994, în sumă de 660.000.000 lei, ajungând la valoare de 8.294.926.869 lei. A însumat aceste două valori, ajungând la o valoare reactualizată a imobilului, la data de 31.12.1999, de 9.156.808.299 lei.
A considerat Curtea că trebuia să se pornească de la această valoare la evaluarea locuințelor ce urmau a fi vândute, întrucât cheltuielile de modernizare majorează valoarea de intrare a mijloacelor fixe, conform 22 al 2 din Instrucțiunile Ministerului d e Interne nr. 66/05.06.2001.
Pârâții, în apărare, au arătat că din contul de execuție bugetară rezultă că valoarea financiară a lucrărilor executate în anul 1994 este suportată de la articolul bugetar 28, care conform clasificației bugetare de la acea dată reprezintă "Reparații capitale", nu "Cheltuieli de capital". Din acest considerent, susțin pârâții, conform Instrucțiunilor nr. 66/2001 și nr. 1031/1999, aceste cheltuieli nu majorează valoarea de inventar a imobilului. Referitor la o posibilă încadrare eronată, arată că solicitarea de fonduri către ordonatorul de credite secundar s-a făcut pentru reabilitarea -repunerea în stare de funcțiune - a imobilului respectiv, care se afla la acea dată într-o stare avansată de degradare, în baza unui proiect aprobat de eșalonul respectiv, fără a menționa natura cheltuielilor respective.
Față de aceste apărări, instanța a reținut că, potrivit art. 18 lit. b din Instrucțiunile nr. 66/2001 (176-179), constituie lucrări de refacere ("reparații capitale") lucrările determinate de producerea unor degradări importante și care au ca scop menținerea sau îmbunătățirea stării tehnice a construcțiilor, iar potrivit art. 18 lit. c, lucrările de modernizare, inclusiv extinderi, sunt cele determinate de schimbarea cerințelor față de construcții sau funcțiunile acestora.
La art. 21 al 1 din Instrucțiuni se arată că lucrările de refacere se realizează prin reparare sau consolidare și constau în remedierea sau înlocuirea unor elemente, detalii sau părți de construcții și instalații ieșite din uz, ca urmare a exploatării normale sau a acțiunii agenților de mediu și nu modifică parametrii tehnico-funcționali ai construcției.
Se pot executa, în cadrul lucrărilor de refacere, conform al. 2, lucrări precum: înlocuirea totală sau parțială a tâmplăriei uzate, a acoperișului, pardoselii, instalațiilor funcționale (electrice, sanitare, încălzire, gaze, ventilație, etc.), a căptușelii la coșuri, a unor grinzi de rulare, a stâlpilor de transport a energiei electrice și a altor elemente de construcții.
La alineatul 4 se arată că în lucrările de refacere nu se cuprind lucrările care măresc valoarea de intrare a construcțiilor respective, ca de exemplu lucrări de dezvoltări, adăugiri, supraetajări, prin care se mărește capacitatea construcțiilor existente sau lucrări de racord de orice fel.
Așa cum se arată în alineatul 8 al art.21, lucrările de refacere(reparații capitale), se finanțează de la Titlul II "cheltuieli materiale", art.bugetar 28.
Conform art. 23 din Instrucțiuni, lucrările de modernizare se realizează, de regulă, prin reconstrucție, inclusiv extinderi, supraetajări, etc. putând interveni și reparări sau consolidări. Acestea se încadrează în categoria "cheltuieli de capital" și se aprobă conform reglementărilor conform obiectivelor de investiții.
Lucrările de refacere necesare se pot realiza simultan la celelalte părți ale construcției, care nu sunt supuse lucrărilor de modernizare și se decontează de la art. bug.28.
Conform art. 19 din Instrucțiunile nr. 1031/29.11.2009(46-49), valoarea de intrare (contabilă) a mijloacelor fixe se majorează cu costul lucrărilor de modernizare, în timp ce înlocuirea subansamblurilor cu ocazia reparațiilor de orice fel, care nu modifică parametrii tehnici inițiali ai mijloacelor fixe respective, nu majorează valoarea de intrare a mijloacelor fixe.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că lucrările efectuate la imobilul aflat în administrarea C-S în anul 1994 constau atât în lucrări de refacere, care nu majorează valoarea contabilă a imobilului, cât și în lucrări de modernizare, care majorează valoarea de intrare a imobilului, încadrându-se toate aceste lucrări în prevederile art. 23 al 3 din 66/2001(179).
Astfel, din tema de proiectare și din memoriul arhitectură(38-43), rezultă că au fost executate atât lucrări pentru sporirea confortului (recompartimentări, mici extinderi), ce se încadrează în sfera lucrărilor de modernizare, cât și lucrări determinate de uzura și degradarea instalațiilor sanitare, electrice, de încălzire și a tâmplăriei, ce se circumscriu sferei lucrărilor de refacere, care nu majorează valoarea de intrare a imobilului.
Prin urmare, aprecierea Curții de Conturi, conform căreia trebuia adăugată, la stabilirea valorii contabile imobilului, suma de 660.000.000 ROL, reprezentând lucrări de modernizare, actualizată cu indicii de creștere a valorii de intrare a construcțiilor până la finele trimestrului IV 1999, este incorectă.
Numai o parte din costuri reprezintă lucrări de modernizare și nu se poate stabili pe baza probelor de la dosar care este proporția costurilor lucrărilor de modernizare și celor de refacere.
În aceste condiții, instanța apreciază că la evaluarea imobilului, în anii 2005-iulie 2006, se putea porni numai de la valoarea de inventar a imobilului.
Mai reține instanța că la data de 31.12.1999 valoarea de inventar este cu mult mai mare decât valoarea actualizată a prețului de achiziție, deci este posibil ca în această valoare să se fi cuprins costuri de modernizare, care au majorat valoarea de intrare.
Curtea de Conturi a reținut că valoarea de inventar comunicată evaluatorului, de 2.435.491.571 lei la data de 31.12.1999, nu corespunde realității, deoarece valoarea de inventar la această dată era de 3.827.266.000 lei.
Aprecierea Curții este fondată.
Conform raportului de inventariere nr. -/10.10.2000 (filele 54-56), depus și de către pârâți, însă trunchiat(284-285), valoarea de bilanț reactualizată a imobilului la data de 31.12.1999 a fost de 3.827.266.000 lei. Chiar la finalul acestui raport, semnat de comandantul unității și de comisia de inventariere, din care făcea parte și pârâtul -, se indică faptul că reactualizarea s-a efectuat în baza ordinului 12612/05.06.2000, până la data de 31.12.1999, inclusiv.
Așadar, susținerea pârâților, cum că la această dată - 31.12.1999 - valoarea imobilului ar fi fost de 3.247.753.000 lei, este. Împrejurarea că raportul de inventariere a fost efectuat în oct.2000 nu conduce la concluzia că valoarea de 3.827.266.000 lei corespunde acestei date, cum susțin pârâții. În raport se indică clar că reactualizarea valorii de inventar s-a făcut pentru data de 31.12.1999.
Faptul că în lista de inventariere (fila 53) apare valoarea de 3.247.753.000 lei la data de 30.09.1999, nu face decât să confirme că suma nu a fost reactualizată cu ultimii indici.
Mai mult, prin adresa nr. -/28.05.2008(56), întocmită de către pârâtul, se comunică evaluatorului o valoare de inventar mult mai mică și decât suma de 3.247.753.000 lei, adică suma de 2.435.491.571 lei.
Pârâții au explicat că au comunicat această sumă deoarece au considerat că trebuie să scadă din prețul de 3.247.753.000 lei costul anumitor lucrări efectuate în anul 1994 care, susțin aceștia, rămâneau în domeniul public al statului și în administrarea unității, depunând în acest sens o bază de calcul - fila 234.
Instanța a reținut că, de vreme ce pârâții afirmă că nu au inclus în valoarea de intrare a imobilului costul lucrărilor din 1994, considerând că sunt lucrări de refacere, nu se pot scădea din valoarea de inventar astfel de costuri.
Pe de altă parte, nu rezultă de nicăieri că aceste lucrări sunt făcute la instalații care ar rămâne în proprietatea publică a statului, iar nu la cele aflate în proprietatea comună a proprietarilor blocului.
Expertul desemnat în cauză a efectuat evaluarea apartamentelor pornind de la suma corectă de inventar, de 3.827.266.000 lei, la data de 31.12.1999, în suplimentul raportului de expertiză(fila 283).
Conform concluziilor expertului, apartamentele vândute în anul 2006 au următoarele valori:
-. 14 în suprafață de 85,06 mp, vândut lui prin contractul de vânzare cumpărare nr. -/26.04.2006 - 413.082.328 ROL;
-. 25, în suprafață de 62,12 mp, vândut lui prin contractul nr. -/24.06.2006 - 273.929.280 ROL;
-. 3, în suprafață de 62,12 mp, vândut lui prin contractul nr. -/13.06.2006, - 282.579.679 ROL;
-. 2, în suprafață de 67,30 mp, vândut lui prin contractul nr. -/13.06.2006 - 312.531.022 ROL;
- apartamentul nr. 13, în suprafață de 62,12 mp, vândut lui, prin contractul nr.-/14.12.2006 - 296.997.009 ROL;
Instanța a apreciat că, pentru apartamentele vândute după luna iulie 2006, (3.) trebuia avută în vedere o altă modalitate de evaluare, ținând seama de modificările aduse art. 4 din Legea nr. 562/2004 de Legea nr. 357/25 iulie 2006, deci evaluarea nu mai trebuia efectuată în funcție de art. 6 al 2 din D-L 61/1990, 85/1994, HG 608/1990, HG 449/1990, conform valorii devizelor de lucrări și a prețului de achiziție actualizat.
Astfel, potrivit art. 4 al 1 din Legea nr. 562/2004, modificată prin Legea nr. 357/25 iulie 2006, "prețul de vânzare al locuințelor se stabilește pe baza procedurilor de evaluare prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la <LLNK 11990 61 401901 0 25>Decretul-legenr. 61/1990privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, cu modificările și completările ulterioare, și prin indexarea valorii astfel determinate în funcție de indicele de creștere a prețurilor de consum, valabil în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestui act normativ și data încheierii contractului de vânzare-cumpărare". La acesta nu se adaugă TVA.
Așadar, prețul se stabilește conform prețurilor standard din anexele Decretului-lege nr. 61/1990, prețuri actualizare cu indicii de creștere a prețurilor de consum, de la data intrării în vigoare a D-L 61/1990 până la data încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Dacă se proceda în acest fel, se ajungea la o valoare a apartamentului nr. 13,.II, de 62,12 mp, în decembrie 2006 de 40.029 RON, preț obținut astfel: 157.400 ROL( preț. de 61 mp conform anexei II) + (1,12 -diferența de suprafață x 2500 rol/mp) = 160.200 rol, preț apartament de 62,12 mp în anul 1990.
160.200 rol x 302.860 % (indicele prețurilor de consum din 1990 până în decembrie 2006) x 0,89 (coeficient uzură) x 0,9 (coeficient zonă periferică) x 1,03 (coeficient corecție nivel)= 400.290.000 ROL.
Pentru apartamentul de 85,06 mp,. III, vândut în decembrie 2007 se ajungea la o valoare de 53.984,4 RON: 204.660 rol +(2500 lei x 4,06 mp) = 214.810 rol, preț. de 85, 06 mp în anul 1990; 214.810 rol x -,24% (indicele prețurilor de consum până în dec. 2007) x 0,89 x 0,90 = 539.844.000 ROL.
Pentru apartamentul de 62,2 mp,. I, vândut în decembrie 2007- la o valoare de 41.870 RON (160.200 rol x -,24% x 0,89 x 0,90 x 1,04 = 418.700.000 ROL).
Faptul că cele 3 apartamente vândute după iulie 2006 nu au fost vândute la aceste prețuri nu poate fi însă imputat pârâților, deoarece evaluatorul răspunde pentru modul de evaluare.
Ceea ce poate fi imputat este că nu s-a comunicat valoarea reală de inventar, astfel că s-a ajuns la stabilirea unor prețuri de vânzare subdimensionate față de prețul ce ar fi fost stabilit dacă se comunica o valoare de inventar corectă și că s-a vândut un apartament în decembrie 2006 fără a se face o nouă evaluare pentru acesta, ținându-se cont de evaluarea făcută în iunie 2005 din care s-a scăzut TVA, deși trebuia făcută o nouă expertiză ținând cont că trecuse aprox. un an și J de la vechea evaluare, iar modalitatea de evaluare se schimbase.
Astfel fiind, instanța a constatat că poate fi imputat doar prejudiciul rezultat din expertiza efectuată în cauză, reprezentând diferența dintre prețul la care au fost vândute apartamentele în 2006 (în număr de 5) și valoarea rezultată plecându-se de la valoarea blocului de 3.827.266.000 lei.
Astfel, pentru. 14, vândut lui rezultă o diferență de 4.568 lei, pentru. 25 vândut lui o diferență de 3029 lei, pentru. 3 vândut lui - o diferență de 3125 lei, pentru. 2 vândut lui - o diferență de 3457 lei, deci un total de 14.179 RON.
Pentru apartamentul nr. 13 vândut lui rezultă o diferență de 8.303 RON.
Pentru prejudiciul de 14.179 lei se fac răspunzători în solidar pârâții, inspector șef și, contabil șef în perioada când au fost vândute aceste apartamente, iar pentru cel de 8.303 RON, pârâții, prim adjunct inspector șef la data vânzării și, contabil șef, aceștia fiind și cei care au reprezentat unitatea la vânzarea apartamentelor, conform dispozițiilor art. 22 al 2 lit. b, h din Legea nr. 500/2002, art. 10 din OG nr. 119/1999.
Pe cale de consecință, instanța urmează ca, în baza art. 31 din legea nr. 92/1992, să admită în parte sesizarea Curții de Conturi și să constate existența unui prejudiciilor de 14.179 RON și 8.303 RON, conform celor mai sus arătate, și să respingă, în rest, sesizarea.
În cauză au declarat recurs pârâții, și solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În esență recurenții critică prima instanță pentru că a admis sesizarea Curții de Conturi C-S reținând prejudiciul de la valoarea de 3.827.266.000 lei și nu de la 3.247.753.000 lei, valoare ce este înregistrată în contabilitate la 31.12.1999, dată la care unitatea a trecut la evidența cantitativ valorică.
Menționează că, în conformitate cu Instrucțiunile Ministerului d e Interne nr. 1031 din 19.11.1999, valoarea de inventar a mijloacelor fixe nu se schimbă decât în cazul efectuării unor noi reevaluări, lucru ce a fost efectuat în vederea vânzării de către evaluatorul autorizat. Orice acte întocmite ulterior nu acționează retroactiv și nu modifică valoarea de inventar, acestea influențând doar valoarea reparațiilor curente la clădiri.
Solicită să se constate că în Raportul de Control întocmit de Curtea de Conturi a fost evocată adresa către evaluator, prin care s-a comunicat valoarea de inventar de 2.435.491.571 lei. Menționează că, suma trecută în comunicare a fost cea stabilită în compartimentul de resort, conform actelor normative aplicate la acea dată.
La stabilirea vinovăției nu s-au avut în vedere atribuțiile de serviciu și nu s-a dispus angajarea răspunderii în funcție de culpa fiecăruia.
Solicită să se constate de obligația verificării legalității încheierii legalității încheierii contractelor de vânzare - cumpărare revenea comisiei de analiză constituită în acest sens. În acest context stabilirea de către Curtea de Conturi și, implicit de către instanță a unei răspunderi patrimoniale în sarcina sa, în ceea ce privește diferențele de preț ca urmare a vânzării locuințelor de serviciu este nelegală și încalcă principiul stabilit de art. 998 Cod civil, conform căruia, "orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a căruia greșeală s-a ocazionat, a-l repara", întrucât nu a avut nici o culpă în stabilirea prețurilor de vânzare al locuințelor de serviciu.
Având în vedere dispozițiile Legii nr. 82/1991 și Ordinul nr. 119/1999 solicită să se constate că nu a avut atribuții de verificare și control a legalității contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de C-S în perioada analizată de Curtea de Conturi.
Se mai susține că în Raportul de Control întocmit de Curtea de Conturi au fost nominalizate alte persoane ca fiind responsabile de comunicarea valorii de inventar de 2.435.491.571 lei către evaluator.
Examinând recursurile în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304.pr.civ. se constată că sunt fondate motiv pentru care se admit împotriva sentinței civile nr. 2343/19.XII:2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță Tribunalul Arad, pentru că:
Curtea de Conturi C-S a sesizat Tribunalul C-S în condițiile Legii nr. 94/1992 modificată pentru stabilirea răspunderii juridice a celor trei pârâți după cum urmează:
- pentru pârâtul cu suma de 956.846, 92 lei.
- pentru pârâtul pentru întreg prejudiciul în sumă de 1.087.877, 89 lei,
- pentru pârâtul pentru suma de 131.032,97 lei
Prin sentință Tribunalul C-S a admis în parte sesizarea Curții de Conturi C-S și a constatat că s-a produs bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 14.179 lei și 8.303 lei, și s-a stabilit răspunderea juridică pentru prejudiciul în sumă de 14.179 lei, în solidar față de pârâții și iar pentru prejudiciul în sumă de 8.303 lei s-a stabilit răspunderea solidară a pârâților și.
Din actele dosarului rezultă că pârâții au fost funcționari publici în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean C-S, pârâtul având funcția inspector șef, de contabil șef iar de inspector șef.
Din considerentele sentinței recurate nu rezultă care au fost atribuțiile de serviciu ale pârâților, pe perioada controlată de Curtea de Conturi C-S, pentru a se putea stabili legătura de cauzalitate dintre prejudiciul produs și activitatea desfășurată de pârâți ca element al răspunderii civile delictuale.
Curtea constată că la dosar nici nu au fost depuse aceste atribuții de serviciu, deși proba era absolut indispensabilă pentru stabilirea răspunderii civile a pârâților.
Cum sentința nu conține nici o motivare sub acest aspect, nu se poate exercita nici controlul judiciar al instanței de recurs raportat la temeinicia și legalitatea hotărârii judecătorești, prin prisma motivelor de recurs formulate în dosar.
Raportat la această constatare devin incidente dispozițiile art. 312 aliniatul 5 în sensul că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, motiv pentru care recursul pârâților se admite cu casare cu trimitere spre rejudecare, pentru administrarea probelor susmenționate.
În măsura în care se va invoca de către Inspectoratul de Jandarmi Județean C-S caracterul secret al atribuțiilor de serviciu ale pârâților, se vor lua măsuri pentru depunerea la dosar doar a acelor atribuții legate de aspectul financiar al litigiului și care a atras sesizarea Curții de Conturi C-
Curtea mai constată că sentința este nelegală pentru nu a stabilit persoana juridică față de care urmează a răspunde pârâții, atâta timp cât prin dispozitivul sentinței s-a prevăzut că prejudiciul s-a produs bugetului de stat, când în fapt acesta a fost calculat de Curtea de Conturi C-S în patrimoniul Inspectoratului de Jandarmi Județean C-S, care a fost citat, de altfel, în cauză ca și reclamant, însă din dispozitivul hotărârii nu rezultă nici o calitate procesuală a acestuia.
Ca o consecință a acestei omisiuni, nu s-a dispus nici obligarea pârâților la plata prejudiciului calculat în dosar față de persoana în patrimoniul căreia s-a creat paguba
Instanța mai constată că din considerentele hotărârii recurate nu rezultă motivele pentru care nu s-au calculat foloasele nerealizate, sub forma dobânzii de refinanțare, așa cum s-a solicitat prin sesizarea curții de conturi.
Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere și celelalte motive cuprinse în recursurile pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții, și împotriva sentinței civile nr. 2343/19.XII.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /21.04.2009
Tehnodact /2 ex/22.04.2009
Prima instanță: Tribunalul C-S -
Judecător
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Olaru Rodica, Barbă Ionel
