Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 712/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.712/R-
Ședința publică din 05 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul ORAȘUL prin Consiliul Local cu sediul în,-, jud.A și recursul declarat de pârâții domiciliat în, str.1 -, -2,.B,.5, jud.A și domiciliată în, sat,-, jud.A, împotriva sentinței civile nr.198/CF din 09 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta ADMINISTRATIA DOMENIULUI PUBLIC AL ORASULUI cu sediul în,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul- reclamant Orașul, reprezentat de consilier juridic și recurenții-pârâți reprezentați de avocat -, lipsă fiind intimata - reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt timbrate cu taxă judiciară de timbru de câte 2,00 lei fiecare, potrivit chitanțelor de la dosar (filele 131-133) și cu timbrul judiciar în valoare de câte 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul recurentului - reclamant depune la dosar hotărârea nr.144 din 29.11.2005 a Consiliului Local și un extras din nr.10/25.04.2007 și din contractul colectiv de muncă, precizând că intimatei-reclamante Administrația Domeniului Public, i-a fost retrasă personalitatea juridică.
Reprezentantul recurentului-reclamant și apărătorul recurenților - pârâți, având pe rând cuvântul, precizează că nu au de formulat alte cereri prealabile.
Instanța, constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul - reclamant Orașul, susține oral motivele de recurs, așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea recursului.
Avocat -, având cuvântul pentru recurenții - pârâți și, solicită admiterea recursului declarat de reclamantul Orașul, așa cum a fost motivat în scris la dosar.
Cu privire la recursul declarat de pârâți, susține oral motivele așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului, în sensul recunoașterii legalității drepturilor izvorâte din contractul/acordul colectiv de muncă și a plății efectuate și respingerea ca neîntemeiată a sesizării, fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul recurentului - reclamant, având cuvântul asupra recursului declarat de pârâți, solicită admiterea acestuia, așa cum a fost motivat în scris la dosar.
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Constată că, prin încheierea nr.567/34/7.11.2007, primită la 20.11.2007 și înregistrată la ribunalul Argeș sub nr-, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi A, urmarea verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2006 la Primăria Orașului, a solicitat stabilirea răspunderii civile, în solidar, în sarcina pârâților, primar, ordonator principal de credite și, șef birou buget-contabilitate, care a acordat viza de control financiar preventiv, pentru suma de 933.893 lei, din care 660.818 lei, prejudiciu adus bugetului local al Primăriei și 273.075 lei, adus bugetului Administrației Domeniului Public, prejudiciu cauzat prin fapta culpabilă a acestora, arătând următoarele:
Prin contractul colectiv de muncă nr.15921/8.11.2005, încheiat între consiliul local și salariații unității, reprezentați de Sindicatul Primus, înregistrat la Direcția pentru Familie și Solidaritate Socială A sub nr.14736/17.11.2005 și prin actul adițional înregistrat sub nr-, s-a stabilit acordarea unor drepturi în bani cu titlu de indemnizație de hrană și ajutor de sărbători, pentru salariații primăriei și, funcționari publici și personal contractual, fără ca acestea să fie prevăzute de lege.
Pârâții nu au ținut cont de obiecțiunile formulate de
Contractul colectiv a fost aprobat de consiliul local, prin hotărârea nr.145/2005.
S-a reținut plata nelegală în anul 2006, a sumei de 933.893 lei, localizată astfel:
1) în bugetul Primăriei, suma de 660.818 lei, compusă din următoarele sume:
a) 341.863 lei cu titlu de indemnizație de hrană, la care s-au calculat dobânzi în sumă de 27.314 lei;
b) 94.850 lei cu titlu de ajutor Paști, la care s-au calculat dobânzi în sumă de 8.987 lei;
c) 172.567 lei cu titlu de ajutor C, la care s-au calculat dobânzi în sumă de 15.237 lei;
2) în bugetul Administrației Domeniului Public, suma de 273.075 lei, compusă din:
a) 155.210 lei, cu titlu de indemnizație de hrană, la care s-au calculat dobânzi în sumă de 11.454 lei;
b) 18.900 lei, cu titlu de ajutor Paști, la care s-au calculat dobânzi în sumă de 1.771 lei;
c) 81.491 lei, cu titlu de ajutor C, la care s-au calculat dobânzi în sumă de 4241 lei.
Dobânzile reprezintă lipsa de folosință, calculată la nivelul dobânzii de referință a de la data controlului, prin plata nelegală.
și plata sumelor respective încalcă legislația muncii, Legea nr.188/1999, nr.OG2/2006 și Legea nr.417/2006 care nu prevăd acordarea unor asemenea drepturi salariaților.
Acest punct de vedere a fost exprimat și de Agenția Națională a Funcționarilor Publici prin adresa nr.-/5.01.2007.
În fine, nici contractul colectiv de muncă la nivel național, pe anii 2005 - 2006, nu prevede acordarea unor asemenea drepturi în echivalent bănesc.
Instanța, prin încheierea de ședință din 1.02.2008 (fila 23), a dispus scoaterea din cauză a Curții de Conturi pentru lipsa calității procesuale active și introducerea în cauză ca reclamant a Orașului, persoana juridică în patrimoniul căreia s-a localizat prejudiciul.
Pârâții, au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, pe considerentul că plățile efectuate au fost legale, potrivit contractului colectiv.
Au mai arătat că, prin Hotărârea nr.145/2005, consiliul local a aprobat contractul colectiv, au fost asigurate fondurile din bugetul local, se încalcă autonomia administrativă și libertatea de negociere și în alte cauze, s-a stabilit de către instanțe legalitatea unor asemenea plăți.
Prin sentința civilă nr.198/CF din 9 aprilie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, a respins sesizarea formulată de reclamanți, reținând următoarele:
Controlul s-a realizat la Primăria orașului în vederea verificării bilanțului contabil și a contului de execuție bugetară pe anul 2006, pentru acordarea descărcării de gestiune a primarului, în calitate de ordonator principal de credite. Controlul a privit și bugetul, unitate fără personalitate juridică.
Răspunderea primarului, potrivit legii și a persoanelor care împreună cu acesta au cauzat prejudicii persoanei juridice verificate, este o răspundere civilă delictuală, care se poate stabili numai în condițiile sesizării instanței de judecată.
Ca atare, sesizarea tribunalului d e către Curtea de Conturi a României este legală.
Pârâtul este primarul comunei și potrivit art.63 alin.4 lit.a din Legea nr.215/2001, are calitatea de ordonator principal de credite.
Activitatea ordonatorului de credite este guvernată de dispozițiile Legii nr.500/2002, privind finanțele publice.
Potrivit art.22 din Legea nr. 500/2002, "ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:
a) angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate și aprobate potrivit prevederilorart. 21;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea și utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
d) integritatea bunurilor încredințate instituției pe care o conduc;
e) organizarea și ținerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a situațiilor financiare asupra situației patrimoniului aflat în administrare și execuției bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziții publice și a programului de lucrări de investiții publice;
g) organizarea evidenței programelor, inclusiv a indicatorilor aferenți acestora;
h) organizarea și ținerea la zi a evidenței patrimoniului, conform prevederilor legale".
Rezultă, fără dubiu, că nici o cheltuială nu va putea fi făcută dacă nu sunt îndeplinite cumulativ trei condiții: prima, să aibă bază legală, a doua, să fie prevăzută în buget și a treia, să aibă asigurată sursa de finanțare.
În contractul colectiv de muncă încheiat de consiliul local, reprezentat de primar, cu salariații din primărie și P, reprezentați de Sindicatul "Primus" (filele 237-219, dosar control), la articolul 35 alin.9 (fila 225) s-a prevăzut obligația angajatorului de a plăti funcționarilor publici și salariaților o indemnizație de hrană în sumă de 11 lei/zi, odată cu plata drepturilor salariale lunare, iar la art.35 alin.6 și 12 (fila 225), acordarea unui ajutor de C și Paște echivalent cu un salariu mediu brut pe economie, astfel cum a fost comunicat de Comisia Națională de Statistică.
Raporturile de serviciu dintre personalul contractual și angajator, precum și raporturile de serviciu dintre funcționarul public și angajator, sunt guvernate de dispozițiile Codului Muncii, respectiv ale Legii nr.188/1999, privind statutul funcționarilor publici, dispoziții care se completează cu prevederile din alte acte normative care reglementează organizarea muncii, protecția muncii etc.
Potrivit art.154 și art.155 din Codul muncii, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, stabilit potrivit legii.
Potrivit art.31 din Legea nr.188/1999, republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Dacă în ceea ce privește personalul contractual, aceștia pot negocia, în limitele legii, acordarea altor drepturi, funcționarii publici nu pot negocia acordarea de drepturi, altele decât cele prevăzute de lege, funcțiile ocupate de aceștia fiind funcții de numire, nu de natură contractuală.
Potrivit legii, nu se pot negocia prin contractul colectiv drepturi de natură salarială, sporuri, al căror cuantum, limite și categorii de personal căruia i se acordă, este strict reglementat prin lege, iar salariații din cadrul primăriei și sunt exceptați de la acordarea acestora.
De asemenea, nu se pot negocia acordarea de diverse ajutoare, cu ocazia a diverse evenimente, dacă prin lege nu este prevăzută acordarea acestuia.
Obiecțiunile (filele 238 și 210 dosar control) formulate de A la contractul colectiv de muncă și actul adițional sunt legale, întemeiate pe dispozițiile art.27 din Legea nr.130/2004, privind contractul colectiv, iar pârâții erau obligați să țină cont de acestea.
Nu s-a dovedit că aceste obiecțiuni au fost puse în discuția consiliului local, iar acesta nu a ținut cont de ele.
Nu poate fi primită susținerea pârâților că, prin hotărârea nr.145/29.12.2005 (fila 218 dosar control), consiliul local a aprobat contractul colectiv, iar plata s-a făcut din bugetul local, deoarece nelegalitatea negocierii atrage, implicit, nelegalitatea aprobării și nelegalitatea plăților efectuate.
Sub acest aspect, nu se poate reține că se încalcă principiul autonomiei locale prevăzut de Legea nr.215/2001, republicată. Autonomia locală, potrivit acestui act normativ, se exercită în litera și spiritul legii
Nu poate fi primită nici critica formulată cu privire la încălcarea principiului libertății negocierii, deoarece nu se contestă acest drept, ci nelegalitatea unor obligații negociate.
Nu poate fi primită nici trimiterea la practica altor instanțe, deoarece aceasta nu constituie izvor de drept.
Singura practică ce trebuie avută în vedere, este a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or aceasta, în mod constant a statuat, prin mai multe decizii pronunțate în recursuri în interesul legii, că funcționarii publici nu pot negocia acordarea de drepturi salariale, având numai drepturile conferite de lege pentru sectorul în care își desfășoară activitatea iar personalul contractul poate negocia numai în limitele conferite de lege. Exemplu, decizia nr.LXXVIII/2007.
În fine, nici contractul colectiv național nu conține asemenea prevederi, acesta prevalând față de contractul încheiat pe unitate.
Plățile efectuate sunt nelegale.
Ca atare, sumele ce se impută pârâților trebuie recuperate de la salariații și funcționarii publici care le-au încasat necuvenit, fie prin angajament de plată sau dispoziție de imputare, potrivit art.84 și 85 din Legea nr.188/1999, republicată, fie potrivit Codului Muncii prin angajament de plată sau acțiune în justiție.
Instanța a constatat că, fiind în termenul de prescripție, pentru aceeași sumă, nu se pot constitui două titluri, unul, prin obligarea pârâților și altul, prin imputarea de la cei care au încasat necuvenit sumele de bani, răspunderea pârâților operând numai în cazul nerecuperării prejudiciului.
Împotriva sentinței nr.198/CF/9.04.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, au declarat recurs pârâții și, precum și Orașul, prin Consiliul Local, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul pârâților a fost motivat în drept pe disp.art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenții-pârâți critică sentința instanței de fond, pentru următoarele considerente:
- în mod greșit, prima instanță a reținut că funcționarii publici nu pot negocia acordarea altor drepturi, altele decât cele prevăzute de lege, deși indemnizația de hrană, precum și ajutoarele de Paște și C puteau fi negociate prin contractul colectiv de muncă;
- cât privește contractul colectiv de muncă, recurenții-pârâți susțin că este o convenție legală încheiată între primar, în calitate de angajator și personalul contractual și funcționarii publici, în calitate de angajați, legalitatea contractului colectiv de muncă fiind confirmată de A, care a înregistrat contractul sub nr.14736/182/17.11.2005, structurile Ministerului Muncii având obligația potrivit art.27 din Legea nr.130/1996, să verifice dacă acestea conțin clauze negociate cu nerespectarea legii; mai mult, susțin că prin nr.145/2005, au fost aprobate cheltuielile aferente drepturilor, iar prin nr.28/2006 s-a aprobat bugetul local pe anul 2006, buget în care se regăsesc și sumele, din care se plătesc și drepturile din contract, instanța neavând posibilitatea legală să verifice hotărârile consiliului, definitive și obligatorii;
- drepturile izvorâte din contractul colectiv de muncă au fost stabilite în concordanță cu prevederile legale, plata acestora fiind legală, neexistând nici un prejudiciu în bugetul local al orașului sau al, astfel că nu se poate pune problema recuperării nici unei sume de la cei care le-au încasat.
Recursul formulat de pârâți nu este fondat:
- așa cum legal a reținut prima instanță, funcționarii publici nu pot negocia acordarea de drepturi salariale, iar personalul contractual poate negocia numai în limitele conferite de lege, în acest sens statuând practica Înaltei Curți de Casație și Justiție;
- de asemenea, nelegalitatea negocierii drepturilor din litigiu, atrage nelegalitatea plăților efectuate, astfel că nu poate fi primită susținerea recurenților-pârâți că prin hotărâre a consiliului local a fost aprobat contractul colectiv de muncă, plata făcându-se din bugetul local;
- în consecință, nu se poate reține că plățile efectuate au fost legale, deoarece ele nu puteau fi negociate prin contractul colectiv de muncă.
De altfel, prin recursul lor, pârâții nu critică cu nimic soluția primei instanțe, care se bazează pe prematuritatea formulării acțiunii, reținându-se că sumele ce se impută pârâților trebuie recuperate de la salariații și funcționarii publici ce le-au încasat necuvenit, răspunderea pârâților operând numai în cazul nerecuperării prejudiciului.
Recursul formulat de Orașul, prin Consiliul Local a fost motivat în drept pe disp.art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă și disp.art.3041Cod procedură civilă.
Prin primul motiv de recurs, se susține că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, dispozitivul fiind incomplet, instanța respingând sesizarea fără a menționa dacă înțelege să o respingă ca prematură sau ca neîntemeiată.
Prin cel de-al doilea motiv, se susține că plățile drepturilor bănești din litigiu au fost legale, fiind negociate prin contractul colectiv de muncă, și încheierea acestui act juridic făcându-se în temeiul art.218, art.236 din Legea nr.53/2003, așa cum a fost modificată, în temeiul art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, precum și a art.61 și art.93 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, sumele fiind incluse în bugetul orașului și aprobate de Consiliul Local; hotărârile consiliului local au putere de lege, fiind obligatorii și executive, aducându-se la îndeplinire de către primar și aparatul propriu al acestuia.
Recursul formulat de Orașul nu este fondat.
Din considerentele hotărârii atacate, rezultă că sesizarea a fost respinsă ca prematură, reținându-se că sumele trebuiau imputate mai întâi de la salariații și funcționarii publici care le-au încasat necuvenit, fie prin angajament de plată sau dispoziție de imputare, potrivit art.84 și art.85 din Legea nr.188/1999, fie potrivit Codului Muncii, prin angajament de plată sau acțiune în justiție, răspunderea pârâților operând numai în cazul nerecuperării prejudiciului.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat. Așa cum a reținut prima instanță, plățile drepturilor bănești din litigiu nu au fost legale, deoarece drepturile respective nu puteau fi negociate prin contractul colectiv de muncă. În ceea ce privește aprobarea contractului colectiv de muncă prin hotărârea consiliului local, precum și aprobarea bugetului local pe anul 2006, în care au fost incluse aceste cheltuieli, tot prin hotărârea consiliului local, Curtea reține că hotărârile respective sunt nelegale, deoarece consiliul local nu avea un drept prevăzut de lege pentru a include în bugetul local cheltuielile respective, în acest sens, statuând și practica judiciară.
La acest termen, reprezentantul recurentului Orașul a depus la dosar hotărârea Consiliului Local nr.144 din 29.11.2005, prin care Serviciului Public, i s-a retras personalitatea juridică, începând cu 1.01.2006.
Această împrejurare nu s-a constituit într-un motiv de recurs, expres invocat în recursul declarat de Orașul, prin Consiliul Local.
Pe de altă parte, nici și nici Consiliul Local, pentru, nu au formulat recurs, pentru a se putea examina capacitatea procesuală pasivă a
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să se respingă ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de reclamantul ORAȘUL prin Consiliul Local, precum și de pârâții și, împotriva sentinței civile nr.198/CF din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, Complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC AL ORAȘULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./1.10.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Fabiola
