Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 724/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 724
Ședința publică din data de 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâțiionsiliul Local al comunei, cu sediul în comuna, județ P, prin reprezentanții săi legali;, domiciliat în,-, județul P;, domiciliată în,- A, județul P;; domiciliată în comuna,-, județul și-,domiciliată în comuna,-, județul P, împotriva sentinței nr. 109 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantaurtea de Conturi a României, cu sediul în B, sector 1,--24 -amera de Conturi, cu sediul în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 7 mai 2009.
CURTEA
Prin încheierea de sesizare nr. 48/1.04.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială și Contencios Administrativ II sub nr-, Curtea de Conturi a României a solicitat instanței să dispună obligarea Consiliului Local al comunei să vireze la bugetul consolidat al statului suma de 34913 lei, reprezentând contribuții datorate și majorări aferente de 12529 lei, precum si stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată a pârâților, și pentru suma de 12529 lei, reprezentând majorari de întarziere aferente obligațiilor bugetare neîncasate la termenele scadente.
În motivarea sesizării s-a aratat că, urmare verificării contului de execuție a bilanțului contabil pe anul 2007 și a celorlalte documente ale Primariei com., s-a constatat ca în perioada 1.04.2006-30.09.2007 s-au plătit angajaților primăriei suma totală netă de 42358 lei, reprezentând contravaloare drepturi de hrană, precum și suma
brută de 39206 lei, reprezentând prime de C, Paște și de 8 Martie, precum și ajutor pentru ținută, pentru care nu s-au constituit, evidențiat și virat contribuțiile către bugetele publice.
Reclamanta a învederat că sumele menționate anterior au fost acordate în baza contractului /acord colectiv de muncă încheiat la nivelul primăriei, că plățile efectuate sunt asimilate veniturilor din salarii, conform art.55 al.1 și 2 din Legea nr. 571/2003 modificată, astfel că pentru acestea trebuiau calculate, reținute și virate obligațiile menționate anterior, pârâtul încălcând dispozițiile art.57 al.1 din Legea nr. 571/2003, art. 51 al.1 și 2 și art. 52 al. 1 din OUG 150/2002, art. IV din OUG 88/2006, art. 257 și art. 258 din Legea nr. 95/2006, art. 5, art. 18 al. 1 și art. 22 al.1 din Legea nr. 19/2000, precum și prevederile art. 5 din Legea nr. 346/2002.
S-a mai aratat că, în cadrul controlului, au fost calculate contribuțiile legale datorate de către Consiliul Local la bugetul consolidat al statului, pe destinațiile legale, precum și majorările de întârziere aferente, sume defalcate pe categoria funcționarilor publici și a personalului contractual.
Prin sentința nr. 109 din 10 martie 2009 Tribunalul Prahovaa admis sesizarea și a obligat Consiliul Local al comunei să vireze la bugetul consolidat al statului, pe destinațiile legale, sumele prevăzute la lit. a din dispozitivul încheierii de sesizare nr. 48/01.04.2008 a Curții de Conturi - Camera de Conturi P, în cuantum total de 34.913 lei contribuții la bugetul consolidate și 12.529 lei majorări de întârziere-aferente sporurilor acordate angajaților (funcționari publici și personal contractual) al Primăriei, în perioada 01.01.2006-30.09.2007.Prin aceeași sentință a fost stabilită răspunderea juridică a pârâților, și pentru suma de 12-529 lei, reprezentând majorări de întârziere menționate anterior și i-a obligat pe aceștia să plătească în solidar suma precizată către bugetul Consiliului Local al com..
Pentru pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în ce priveste sumele acordate angajaților Primăriei com. (funcționari publici și personal contractual, în perioada 1.04.2006-30.09.2007, cu titlu de drepturi de hrană, ajutoare de sărbatori și drepturi de ținută (sume acordate în baza contractului/acord colectiv de muncă încheiat în anul 2005 la nivelul primăriei), în mod corect Curtea de Conturi a României a apreciat ca acestea sunt asimilate veniturilor din salarii, aspect menționat expres de dispozițiile art. 55 al. 1 din codul fiscal, conform cărora "sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă".
Această concluzie rezultă, mai reține instanța de fond, și din împrejurarea că aceste "ajutoare" nu se regăsesc printre sumele care nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, enumerate în mod limitativ în cadrul dispozițiilor art. 55 alin. 4 din codul fiscal.
Tribunalul a mai reținut că în dispozițiile art. 68 lit.a din Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor art.55 din codul fiscal (norme aprobate prin
HG 44/2004), legiuitorul a prevăzut în mod expres că "veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă, și care sunt realizate din sume primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum și pe baza actului de numire, respectiv: salariile de bază, sporurile si adaosurile de orice fel, recompensele și premiile de orice fel, sumele reprezentând premiul anual și stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din institutiile publice, orice alte câștiguri în bani și în natură, primite de la angajatori de către angajați, ca plată a muncii lor.".
Instanța de fond nu a reținut concluziile expertului, conform cărora drepturile de hrană și drepturile de ținută nu sunt incluse în veniturile salariale, conform art. 55 al.4 lit.b și e din codul fiscal, precum și că ajutoarele de sărbatori acordate angajaților primăriei privesc îmbunătățirea condițiilor de muncă, nefiind astfel incluse în categoria veniturilor salariale, întrucât dispozițiile art. 54 al. 4 lit. b (în prezent art. 55 al. 4 lit. b) se referă la tichete de masă și drepturi de hrană acordate conform legislației în vigoare, iar în cauză drepturile de hrană au fost acordate fără existența unei baze legale, neexistând un act normativ care să prevadă acordarea acestora - contractul colectiv de neputând fi asimilat unei norme legale.
In ce privește ajutoarele de ținută, tribunalul a reținut că acestea nu se circumscriu noțiunii de "uniforma sau echipamament obligatoriu", angajații Primăriei nefiind nominalizați prin vreun act normativ special ca fiind beneficiari ai acestui drept, astfel că și în această situație nu exista un act normativ care să prevadă acordarea acestor ajutoare de ținută.
Referitor la includerea ajutoarelor în categoria măsurilor de protecție socială, tribunalul a reținut că definirea și explicarea conținutului noțiunii de "drepturi salariale" se face numai prin lege, în cauză codul fiscal, astfel că nu este posibil ca persoane fizice sau juridice să schimbe, prin acordul lor (materializat în contracte/acorduri.etc) natura sau destinația legală a sumelor acordate angajaților, în baza raporturilor de muncă avute de aceștia și, în plus, potrivit dispozițiile art.12 al. 1 din Legea nr.130/1996 actualizată prin contractele colective de muncă încheiate de salariații instituțiilor bugetare, nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, imposibilitatea acordării acestor "ajutoare" subzistând pentru toți salariații primăriei, funcționari publici și personal contractual.
In ce privește suma de 12259 lei, reprezentând majorările de întârziere menționate anterior, tribunalul a apreciat că aceasta constituie, un prejudiciu adus bugetului local al comunei, stabilind răspunderea juridică a pârâților - primar și ordonator de credite, care a aprobat plata sumelor acordate angajaților primăriei -, - contabil, care a acordat viza de -, - referent venituri, care a întocmit statele de plată-și -contabil, care a întocmit statele de plată în perioada 1.01.-30.09. -, urmând ca aceștia să plătească, în solidar, suma precizată către bugetul Consiliului Local al comunei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Local al
comunei, și - criticând sentința și susținând că în mod greșit a fost admisă sesizarea Curții de Conturi ca urmare a interpretării eronate a textelor de lege.
Astfel, susțin recurentii, dispozițiile art. 55 alin. 4 din Codul fiscal statuează că aceste sume la plata carora au fost obligați nu sunt asimilate salariilor și ca atare nu trebuiau a fi impozitate.
In ce privește ajutoarele de sărbători acestea nu sunt asimilate salariilor și nu sunt impozabile nici în ințelesul impozitului pe venit, așa cum prevede art. 42 lit. a din Legea 571/2003, același lucru fiind valabil și pentru sumele acordate pentru ținută, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 10 din Contractul colectiv de muncă.
Recurenții consideră că instanța de fond a interpretat trunchiat prevederile legale aplicabile în spetă, fiind evident că aceste sume au fost acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul instituției, existând baza legală care a făcut posibilă acordarea acestora.
In susținerea acestui motiv de recurs recurenții au invocat prevederile art. 10 alin. 1 si art.12 alin.1 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de munca, Legea 188/1999 privind functionarii publici și nr.OG 6/2007 care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, dar și OG10/2007, OUG24/2000, Legea 154/1998.
Recurenții critică și înlăturarea concluziilor raportului de expertiză întocmit în dosarul de fond, în care s-a precizat că sumele de bani plătite salariaților nu reprezintă venituri de natură salarială în înțelesul art. 41 Cod fiscal, ci reprezintă plata unor drepturi bănești afarente contractelor colective de muncă și care au avut ca scop real îmbunătățirea condițiilor de muncă a funcționarilor publici.
O alta critică privește faptul că în sentința atacată cu prezentul recurs s-a reținut că nu s-a achitat impozitul aferent sumelor încasate, deși acest impozit a fost achitat atât de către salariat, cât și de angajator.
Solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii ca nefondată a sesizării formulată de Curtea de Conturi a României.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Criticile privind interpretarea eronată, de către instanța de fond, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză sunt nefondate.
Instanța de fond a analizat sesizarea formulată de Curtea de conturi a României și a răspuns la fiecare dintre capetele de cerere din sesizare, aplicând dispoziția legală incidentă în cauză și motivând, argumentat, de ce a înlăturat concluziile raportului de expertiză.
Astfel, prima critică privește faptul că sumele acordate cu titlu de contravaloare a tichetelor de masă, cele pentru achiziționarea unei ținute decente, ajutoarele de sărbatori nu reprezintă venituri salariale, ci reprezintă plăți bănești pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă a salariaților publici.
Acest motiv de recurs este nefondat.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond în art. 68 lit. a din Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor art. 55 din codul fiscal (norme aprobate prin HG44/2004), legiuitorul a prevăzut în mod expres că veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, fiind sume primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă.
Natura juridică a sumelor încasate de recurenți este calificată și de art. 19 lit. g din Normele metodologice de aplicare a Legii 19/2000, aprobate prin Ordinul nr. 340/2001 tot în același sens, respectiv că sumele plătite din fondul de salarii conform legii sau contractelor colective de muncă: al treisprezecelea salariu, prime de vacanță, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sarbatorilor de iarnă sau religioase, etc, constituie salariu individual brut realizat lunar.
In consecință, instanța de fond a considerat în mod întemeiat faptul că, prin prisma dispozițiilor din Codul Fiscal care reglementează veniturile din salarii sau asimilate acestora, ajutoarele de sărbători ", acordate la nivelul Primăriei se încadrează în această categorie, astfel că acestea trebuiau impozitate, contribuțiile stabilite de către Curtea de Conturi prin actul de sesizare fiind legale și temeinice.
Susținerile recurenților în sensul că ajutoarele de sărbători nu sunt asimilate veniturilor din salarii, conform dispozițiilor art. 55 alin. 5 din Codul Fiscal, în sensul că, avantajele primite în bani și în natură și imputate salariatului în cauză nu se impozitează, nu sunt justificate și întemeiate, deoarece textul de lege menționat are în vedere o altă situație premisă respectiv aceea avantajelor în bani și în natură care sunt imputate salariatului, deci trebuie să restituie angajatorului în acest caz legiuitorul a avut în vedere un alt moment al impozitării, respectiv cel ulterior restituirii sumelor.
In cauză nu se pune probleme unei impozitări ulterioare restituirii și impozitarea în momentul acordării acestora, legalitatea acordării acestora nefiind pusă la îndoială în aceste condiții, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 55 alin. 5 din Codul Fiscal.
In aceeași situație juridică sunt și sumele acordate cu titlu de, indemnizație de hrană ", fiind venituri de natură salarială, și care trebuie impozitate.
Nu se poate reține susținerea recurenților privind faptul că sumele respective ar fi drepturi de hrană, respectiv contravaloarea în bani a tichetelor de masă ce trebuiau acordate angajaților, astfel se contravine dispozițiilor art. 54 alin. 4 lit. b din Codul Fiscal, care prevede că nu au natură salarială și nu sunt impozabile, tichetele de masă și drepturile de hrană acordate de angajatori angajaților, în conformitate cu legislația în vigoare ".
Se poate observa că în speță, pe de o parte contractul colectiv de muncă, în baza căruia s-au acordat sumele respective, nu poate fi considerat ca făcând parte din
, legislația în vigoare ", acesta fiind un act juridic individual și nu un act juridic normativ.
Mai mult decât atât, acordarea tichetelor de masă este reglementată prin Legea nr. 142/1998, unde se prevăd expres condițiile și procedura de acordare a
.//.
acestora, dar care nu prevede posibilitatea angajatorilor de a acorda salariaților contravaloarea unor tichete de masă.
Ca atare, s-au încălcat și dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996
unde se arată că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, imposibilitatea deci a acordării acestora pentru toți salariații primăriei, funcționari publici și funcționari contractuali.
Pentru categoria funcționarilor publici, aici situația este specială existând și alte norme juridice care interziceau negocierea și acordarea ajutoarelor și a drepturilor de hrană, respectiv dispozițiile art. 61 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, care prevăd posibilitatea autorităților și instituțiilor publice de a încheia anual, în condițiile legii, acordul cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, dar care să cuprindă numai măsuri referitoare la aspectele enumerate limitativ la literele a - e din același articol, printre care nu se numără și cele privind drepturi salarială sau alte drepturi bănești. Se poate observa că în anul 2006 au fost reglementate în mod expres aceste drepturi bănești pentru funcționarii publici prin OG2/2006, aprobată cu modificări și completări, prin Legea nr. 417/2006.
Critica privind înlaturarea concluziilor raportului de expertiză urmează a fi respinsa ca nefondată. Curtea va avea în vedere că expertul a avut ca obiectiv calcularea sumelor încasate de recurenți în baza contractului colectiv de muncă, stabilindu-se că nu sunt erori și și-a exprimat un punct de vedere referitor la dispozițiile legale aplicabile în cauză, însă interpretarea și aplicarea legii se face de către judecător, iar acesta a arătat în mod clar motivele pentru care a fost înlaturat raportul de expertiză.
Intrucât sentința este temeinică și legală și față de care nu există niciun motiv de casare sau modificare în sensul art. 304 pct.1-9 cu aplicarea art. 3041Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâțiionsiliul Local al comunei, cu sediul în comuna, județ P, prin reprezentanții săi legali;, domiciliat în,-, județul P;, domiciliată în,- A, județul P;; domiciliată în comuna,-, județul și-,domiciliată în comuna,-, județul P, împotriva sentinței nr. 109 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantaurtea de Conturi a României, cu sediul în B, sector 1, str. -
-, nr. 22-24 - amera de Conturi, cu sediul în P,-, județul P, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red.MP
dact.MC/MP
2 ex/01.06. 2009
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață
