Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 937/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 937

Ședința publică de la 29 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga

JUDECĂTOR 2: Morina Napa

JUDECĂTOR 3: Vera

Grefier

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta - reclamantă CURTEA DECONTURI A ROMANIEI, pentru CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 338 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992).

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat pentru intimații Unitatea administrativ teritorială, și avocat pentru intimații și, lipsind recurenta - reclamantă și intimații.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Av. solicită amânarea judecării cauzei întrucât nu i-au fost comunicate motivele de recurs. Este apărător al Unității adm. teritoriale, lui și. Susține că nici una din cele două părți pe care le reprezintă nu a primit motivele de recurs.

Instanța constată că pe dovezile de îndeplinire a procedurilor de citare s-a făcut mențiune că părțile au fost citate cu copia motivelor de recurs, mențiune peste care nu poate trece.

Av. arată că nu mai insistă în această solicitare, dar arată că recurenta trebuia să depună la dosar Hot. nr. 22/19.11.2008.

Av. pentru intimații și arată că i-au fost comunicate motivele de recurs, cu privire la cererea de amânare lasă la aprecierea instanței.

Instanța apreciază că nu există motiv de amânare a judecării cauzei drept pentru care respinge cererea și dispune luarea dosarului la ordine.

La reluarea dosarului s-au prezentat aceleași părți.

Av. și av. arată că nu mai au de formulat cereri.

Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Av. având cuvântul pentru intimații Unitatea administrativ teritorială, și solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.

În combaterea motivelor de recurs arată că s-a criticat în recurs hotărârea pronunțată de instanța de fond în sensul că instanța ar fi apreciat în mod greșit că prin abrogarea unui articol din legea nr. 94/1992 s-ar fi schimbat competența.

La solicitarea instanței face precizarea că pune concluzii pe fond atât pentru persoana juridică - Unit. adm.terit. cât și pentru persoanele fizice - și - întrucât nu sunt chestiuni divergente. Revine și arată că instanța de fond a avut în vedere numai modalitatea de valorificare a actului de control. Fiind vorba de reguli de procedură apreciază că sunt chestiuni de imediată și strictă aplicare iar recurenta trebuia să procedeze corespunzător. Recurenta, până la data judecății, nu a adoptat un regulament cum prevede legea, lucru care nu este imputabil intimaților. Fără cheltuieli de judecată.

Av. având cuvântul pentru intimații și, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond.

În combaterea motivelor de recurs arată că dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză. Instanța de fond a constatat că la data judecării procesului Legea de organizare a Curții de Conturi a fost modificată. Recurentul vine și spune că articolele de lege abrogate s-ar aplica în continuare dar acest lucru nu poate fi acceptat. Actul de control nu poate fi valorificat pe această cale. Nu s-a modificat competența instanței ci numai modalitatea de sesizare. Depune la dosar concluzii scrise cu precizarea că Hotărârea nr. 22 din 19.11.2008 nu a fost publicată în Monitorul Oficial motiv pentru care nu le este opozabilă.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

deliberând

Asupra recursului contencios administrativ de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 338/26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost admisă excepția, fiind respinsă ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta Curtea de Conturi a României în contradictoriu cu partea prejudiciată - unitatea administrativ teritorial a comunei, județul B și pârâții, și.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Art. 31 din Legea 94/1992 a fost modificat astfel încât conform art. 39 din Legea 217/2008 de modificare a acestui articol "în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate˝.

Văzând că instanța a fost învestită ulterior modificării legii, nemaiavând competența de soluționare a încheierii de sesizare, a fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Curtea de Conturi a României, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.

În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit s-a apreciat că, prin abrogarea de către Legea 217/2008 a dispozițiilor art. 40 - 88 din Legea 94/1992, competența materială atribuită instanțelor judecătorești ordinare prin dispozițiile art. 44 a fost înlăturată de legiuitor, având în vedere și dispozițiile art. 1, 4 din OUG117/2003. Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 12 din Legea 94/1992 valorificarea actelor de control se efectuează potrivit Regulamentului aprobat prin hotărâre de către Plenul Curții de Conturi României, acesta adoptând Hotărârea nr. 22/19 noiembrie 2008 prin care s-au stabilit cu caracter tranzitoriu, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control finalizate în trimestrul IV al anului 2008. De asemenea, s-a susținut că în mod greșit a fost apreciată acțiunea ca fiind inadmisibilă în condițiile în care prin Legea 217/2008 nu s-au aprobat și soluții pentru situațiile tranzitorii, prima instanță pronunțând o soluție neconformă cu principiul ultraactivității legii civile.

Dintre intimații, legal citați, au fost reprezentați în fața instanței, și comuna, fiind formulate concluzii de respingere a recursului.

Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 3, respectiv art. 36 din Legea 94/1992 modificată prin Legea 217/2008, intrată în vigoare la data de 27 octombrie 2008, stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, constatat cu ocazia exercitării controlului de către Curtea de Conturi, este obligația conducerii entității auditate.

În acest cadru normativ prima instanță a apreciat inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere și data sesizării instanței, 15 ianuarie 2009, ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii 217/2008 care au modificat prevederile menționate.

Referirile recurentei la dispozițiile OUG 117/2003 nu sunt concludente în cauză reținând că aceste prevederi nu pot ultraactiva în condițiile în care pentru valorificarea rezultatelor auditului este prevăzută o altă procedură decât cea reglementată anterior adoptării Legii 217/2008. Împrejurarea că dispozițiile art. 1, 4 din OUG117/2007 nu au fost abrogate expres nu are ca efect legalitatea învestirii instanțelor de judecată prin încheierile de sesizare formulate de către camerele de conturi județene pentru stabilirea întinderii prejudiciului și a măsurilor necesare recuperării, ci doar recunoașterea jurisdicției instanțelor de judecată cu privire la litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi. Faptul că prin dispozițiile Legii 217/2008 nu au fost reglementate situațiile tranzitorii privitoare la verificarea contului de execuție și a bilanțului contabil pentru perioada anterioară intrării în vigoare a legii nu determină competența instanței de judecată pentru stabilirea prejudiciului, în considerarea principiului de drept procesual consacrat de dispozițiile art. 725 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.

Considerând că stabilirea prejudiciului și a măsurilor necesare pentru recuperarea acestuia reprezintă o etapă premergătoare învestirii instanței, conform dispozițiilor art. 36 coroborate cu art. 31 alin. 3 din Legea 94/1992 modificată prin Legea 217/2008, dispozițiile procedurale în această materie exclud intervenția instanțelor judecătorești anterior îndeplinirii obligațiilor de către conducătorii entităților auditate.

Fără a fi stabilite în mod expres competența instanțelor judecătorești și limitele învestirii acestora în cadrul acestei proceduri, sunt aplicabile principiile generale în materia competenței în funcție de obiectul litigiului și etapele procedurale stabilite de către legea specială - Legea nr. 94/1992.

Cu privire la Hotărârea nr. 22/19 noiembrie 2008 despre care recurenta a susținut că reglementează instrucțiuni privind valorificarea actelor de control finalizate în trimestrul IV al anului 2008, instanța constată că aceasta nu a fost depusă la dosar deși recurenta a arătat că a atașat-o la cererea de recurs și a fost citată cu mențiunea de aod epune la dosar.

În consecință, pentru respectarea imperativului separației puterilor în stat, instanțele judecătorești nu se pot substitui puterii legislative pentru complinirea unor lipsuri de reglementare și nici celei executive pentru exercitarea controlului asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, limitându-și exercițiul la verificarea legalității actelor de control contestate de către persoanele îndreptățite, respectiv de cei în sarcina cărora sunt stabilite obligații de noile dispoziții ale Legii 94/1992.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ formulat de recurenta - reclamantă CURTEA DECONTURI A ROMANIEI, pentru CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 338 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV - TERITORIALĂ, județul B și intimații pârâți și ambii cu domiciliul în comuna, satul, județul B, și ambii cu domiciliul în comuna, satul, județul B, cu domiciliul în B, str. - -. 29,. A,. 2,. 8, județul B și cu domiciliul în B, str. - cel. 16,. B,. 6, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.

Pt. Președinte,

- - --

PREȘEDINTE INSTANȚĂ

Judecător,

- -

Judecător,

-

Grefier,

Red. -

Red. 30 nov. 2009

Tehnored. 10 ex.

30 nov.2009

Președinte:Mona Gabriela Ciopraga
Judecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 937/2009. Curtea de Apel Bacau