Contestație act administrativ fiscal. Decizia 945/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 945
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PNî mpotriva sentinței civile nr. 120 CF din 21.07.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar s-a depus din partea intimatului note de concluzii cu solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de împrejurarea că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Dosar nr-; decizia civilă nr. 945/29.10.2009
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr. 1346/103/26.03.2009 reclamantul a chemat în judecată pârâții Administrația Finanțelor Publice P N, Direcția Generală a Finanțelor Publice P N și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză să fie obligați pârâții la restituirea sumei de 5115 lei și la plata dobânzii legale calculată de la data de 17.04.2007 până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice N, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive arătând în acest sens că reclamantul are domiciliul în P N și se află în administrarea fiscal-teritorială a Administrației Finanțelor Publice P
Prin sentința civilă nr. 120/Codul fiscal din 21.07.2009 a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice N; a admis acțiunea formulată împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice P N și în consecință: a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5115 lei cu dobânda legală calculată până la data executării, sumă achitată de reclamant la 17.04.2007 cu titlu de taxă de primă înmatriculare și suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Ministerul Finanțelor Publice nu au calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind titularii obligației în raport cu care reclamantul își poate realiza pretenția dedusă judecății. Suma achitată de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare a fost încasată de Administrația Finanțelor Publice P N, autoritate cu personalitate juridică obligată în raportul juridic dedus judecății.
La data de 15.03.2007 reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism second-hand marca OPEL ASTRA. Pentru înmatricularea acestui autoturism reclamanta a achitat pârâtei Administrația Finanțelor Publice P N la data de 17.04.2007 suma de 5115 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare. Obligația plății acestei taxe a fost instituită prin art.2141și următoarele din codul fiscal, text de lege în vigoare la data achitării obligației fiscale.
Dispozițiile din Codul fiscal care au reglementat până la 1.07.2008 (dată la care a intrat în vigoare OUG nr.56 pentru instituirea taxei de poluare) sunt contrare dispozițiilor prevăzute în această materie de dreptul comunitar. Astfel, potrivit art.90 parag.1 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică impozit intern direct sau indirect asupra produselor altor state membre, de orice natură ar fi, mai mare ca cel ce vizează direct sau indirect produsele interne similare.
Cum prin instituirea taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România (art.214 ond.1 alin.1 din Codul Fiscal) se realizează așa cum a arătat și reclamantul - un regim fiscal discriminatoriu față de autovehiculele înmatriculate deja în România și cum măsura legislativă națională este incompatibilă cu prevederile comunitare, instanța constată că acțiunea este întemeiată.
Prin încălcarea principiilor institute de normele comunitare la care România a aderat, dispozițiile interne care privesc obligația plății taxei speciale de înmatriculare rămân fără efect juridic, instanța națională fiind obligată de a asigura realizarea efectului deplin al normelor comunitare.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului pârâta Administrația Finanțelor Publice PNa formulat prezentulrecursîn motivarea căruia a arătat următoarele:
1. Instanța a admis în mod greșit acțiunea întrucât nu a avut în vedere principiul constituțional stabilit prin art. 1 alin. (5).
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de Codul fiscal în art. 2141-2143. În cauză este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică obligată la plata acestei taxe și care nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de lege de scutire de la plată.
Art. 2141din Codul fiscal nu a fost declarat neconstituțional și nici nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare, astfel că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Dacă se va constata încălcarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană autoritățile competente au dreptul și obligația, conform art. 21 alin. 3 din Legea nr. 42/2000, să aibă inițiative legislative, respectiv de a face propuneri de modificare și completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu dreptul comunitar.
2. Se impun a fi avute în vedere dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, în vigoare de la data de 1.07.2008.
3. În mod greșit instanța de fond a obligat-o la plata taxei actualizată cu dobânda legală, în condițiile în care nu poate fi reținută culpa sa, taxa fiind încasată în temeiul unui act normativ care nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Ar putea fi obligată la plata dobânzii legale de la data când reclamanta i-a solicitat restituirea taxei și până la data plății.
Examinând hotărârea recurată în raport de criticile formulate, curtea de aple constată următoarele: 1. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, din punctul de vedere al naturii juridice, un impozit indirect, fiind reglementată în Codul fiscal în titlul VII -Accize.
Problema ridicată de această taxă nu este aceea a existenței ei. În repetate hotărâri Curtea Europeană de Justiție a reținut că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția respectării dispozițiilor art. 90 (fostul art. 95) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, text care are menirea de a asigura completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele importate și produsele care se află deja pe piața națională (cauza C-387/01, ).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un autovehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a autovehiculului atunci când stabilesc respectiva taxă (cauzele C-345/93 -, C-47/88 - Comisia/Danemarca și C-375/95 - Comisia/Republica ). Curtea a mai hotărât că taxele care se aplică autoturismelor dintr-un stat membru, atât celor noi, cât și celor de ocazie și indiferent de originea lor, nu sunt conforme cu art. 90 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene dacă și în măsura în care nivelul accizei aplicate autoturismelor de ocazie importate din alte state membre depășește proporția accizei reziduale în valoarea autoturismelor de ocazie similare cărora li s-a aplicat aceeași acciză în statul membru în cauză înainte de prima lor înmatriculare în acel stat (cauza C-313/05 - ); în același sens a hotărât că art. 90 par. 1 trebuie interpretat ca interzicând o taxă atâta timp cât valoarea sa, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este stabilită fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (cauzele reunite C-290/05 și c-333/05, Ndasdi și ).
Așadar, incompatibilitatea dintre prevederile Codului fiscal și dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este vădită în cazul autovehiculelor second-hand. În cauză, a fost achiziționat un astfel de autoturism din Germania, iar pentru înmatricularea lui reclamantul a fost nevoită să plătească o taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 5.115 lei, taxă care a fost stabilită fără o reducere proporțională cu valoarea deprecierii reale a unor autoturisme similare înmatriculate deja în România; din anexele la care face trimitere art. 2141din Codul fiscal rezultă o creștere a valorii pe baza vechimii autoturismului și a normei de poluare.
În aceste condiții și ținând seama de dispozițiile art. 148 din Constituția României - potrivit cărora aplicarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate dispozițiile contrare din dreptul intern, astfel cum se prevede prin alin. (2), autoritatea judecătorească fiind unul dintre garanții aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), astfel cum se dispune prin alin. (4) - curtea de apel constată că, dispunând restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, tribunalul a pronunțat soluția cu respectarea principiilor priorității dreptului comunitar, a aplicării directe a dispozițiilor legislației comunitare primare și nediscriminării.
În condițiile în care obligația instanțelor judecătorești de a garanta aplicarea principiului priorității dreptului comunitar are un fundament constituțional, iar rolul autorității judecătorești este acela de a aplica legea nu de aoc ompleta ori modifica, dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 invocate de recurenta-pârâtă nu au nicio relevanță.
2. Aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate fi făcută litigiului de față fără a se încălca principiul constituțional al neretroactivității legii; noul act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior. Reclamantului, care a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în iulie 2007, nu i se poate imputa diferența dintre această taxă și taxa de poluare instituită printr-o ordonanță adoptată în iulie 2008.
Pe de altă parte, sunt de reținut dispozițiile art. 4 din Codul fiscal potrivit cărora orice modificare și completare a Codului se face numai prin lege, iar intrarea în vigoare a acestor modificări și completări se face cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. Prin urmare, modificările aduse Codului fiscal prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate intra în vigoare înainte de 1.01.2009.
3. Dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora a fost percepută taxa specială pentru autoturisme și autovehicule au fost constatate ca fiind discriminatorii, de către prima instanță, în raport cu prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nefiind necesar ca o astfel de constatare să fi fost făcută, la nivel general, de către o altă autoritate a statului.
Pârâta, în calitatea sa de autoritate publică, adică de organ de stat, nu poate invoca împotriva particularilor dispoziții legale interne contrare dreptului comunitar, dat fiind efectul direct vertical al dispozițiilor tratatelor originare. Potrivit art. 2 din Actul privind condițiile de aderare a României la Uniunea Europeană, de la data aderării dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin aceste tratate și prin Tratatul de aderare.
Însă, în ceea ce privește momentul de la care se datorează dobânda, hotărârea tribunalului este susceptibilă de modificare pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Prima instanță a dispus obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice P N la plata taxei cu dobânda legală, fără a preciza temeiul legal, natura dobânzii și momentul de la care începe să curgă.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală întrucât este vorba de o sumă care urmează a fi restituită reclamantului de la bugetul de stat. Potrivit acestui text, în asemenea situație, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau art. 70, după caz; teza a doua a textului prevede că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabilului.
Prin urmare, dreptul reclamantului la dobândă începe să curgă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 70, respectiv din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii prin care reclamantul a solicitat restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Restituirea de la buget a sumei plătită de reclamantă cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule nu se face din oficiu, ci în urma unei proceduri declanșate la cererea contribuabilului, procedură reglementată de Codul d e procedură fiscală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ formulat de recurentul - pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P împotriva sentinței civile nr. 120/CF din 21.07.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant și intimații - pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Modifică în parte sentința civilă nr. 120/CF din 21.07.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț,în sensul că dobânda se va calcula potrivit dispozițiilor art. 124 coroborat cu art. 70 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, cu începere de la expirarea termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii reclamantului de restituire a taxei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 29 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Red. 7 ex. 02 dec.2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
