Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 944/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 944/

Ședința publică din 15 Octombrie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței nr.266/22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.

La apelul nominal se prezintă intimatul Consiliul local al mun.Reghin prin consilier juridic și intimata, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, iar intimatul Consiliul local al mun.Reghin a depus întâmpinare(17-19 dosar).

Nefiind cereri formulate instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca temeinică și legală.

Intimata pune aceleași concluzii de respingere, învederând faptul că drepturile de hrană au fost acordate în baza contractului colectiv de muncă și nu pot fi cuantificate la salariu și deci în consecință nu pot fi impozitate.

CURTEA,

Prin sentința nr. 266 pronunțată la data de 2204.2009 de Tribunalul Mureșs -a respins sesizarea formulată de Curtea de Conturi a României în contradictoriu cu partea prejudiciată Consiliul Local Reghin și Municipiul Reghin și persoanele răspunzătoare și.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că din Raportul de control intermediar a rezultat faptul că începând cu anul 2005 și până la data controlului, octombrie 2008, în baza contractului colectiv de muncă nr. 15825/23.11.2004 și ulterior a Contractului de Acord Colectiv de Muncă nr. 18174/14.11.2006 încheiat între Autoritatea Administrației Publice Locale a primăriei din cadrul administrației teritoriale a Municipiului Reghin pe de o parte și funcționarii publici și personalul contractual pe de altă parte, s-a achitat angajaților proprii sume în valoare de 791.869 lei reprezentând "sume de reprezentare" și 2.119.630 lei reprezentând contravaloarea la o masă caldă plătită fiecărui angajat pentru fiecare zi lucrată. Prin încheierea nr. 35/05.12.2008 Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Mas esizat instanța în vederea stabilirii răspunderii juridice în sarcina persoanelor făcute răspunzătoare și astfel:

La pct. 1 din actul de sesizare s-a stabilit obligarea primăriei Municipiului Reghin la plata impozitului pe venit aferent drepturilor plătite salariaților în baza contractului colectiv de muncă cuvenit bugetului de stat în sumă de 531.938 lei și a accesoriilor aferente în cuantum de 263.840 lei.

La pct. 2 din actul de sesizare, s-a stabilit obligarea primăriei Municipiului Reghin la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate aferentă drepturilor plătite salariaților în baza contractului colectiv de muncă cuvenit bugetului în sumă de 210.510 lei și a accesoriilor aferente în cuantum de 94.664 lei.

Instanța de fond a considerat sesizarea nefondată întrucât, potrivit art. 55 alin. 4 lit. b din Codul fiscal, tichetele de masă și de hrană acordate de către angajator angajaților săi nu sunt incluse în categoria veniturilor salariale motiv pentru care ele nu trebuie impozitate (fiind trecute la cheltuieli cu materialele). Dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă sunt clauze negociate, potrivit art. 969.civil, și nu pot fi înlăturate în lipsa unor cauze legale.

Împotriva sentinței a formulat recurs Curtea de Conturi a României invocând ca și motiv de nelegalitate a acesteia dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041. pr. civ. În considerente recurenta arată că pin înregistrarea eronată a acestor sume în capitolul bugetar "cheltuieli materiale" entitatea verificată nu a calculat, reținut și virat impozitul pe venit încălcându-se dispozițiile art. 55 alin. 1 Cod fiscal, potrivit cărora, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă și de denumirea veniturilor. În acest sens, entitatea verificată, se susține, avea obligația să calculeze și să vireze impozitul pe venit pentru drepturile salariale acordate în temeiul contractului colectiv de muncă cu titlul de "indemnizație de hrană" și "sume de reprezentare". De asemenea, în raport de dispozițiile art. 257 din Legea nr. 95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate. Cum excepțiile sunt clar determinate de lege, iar sumele cu titlul de mai sus nu fac parte din această categorie, obligația virării acestei contribuții aparține persoanei juridice care plătește asiguraților venituri de natură salarială.

Prin întâmpinare, în nume propriu precum și în calitate de primar al Municipiului Reghin, precum și, au solicitat respingerea recursului ca nefondat. În esență se relevă faptul că nu există prevederi legale care să interzică cuprinderea acestor clauze în contractul colectiv de muncă motiv pentru care ele nu constituie venituri de natură salarială, nefiind obținute în baza unui contract individual de muncă sau statut special. Mai mult, încadrarea acestora în capitolul "cheltuieli materiale" și nu "cheltuieli de personal-salariale" s-a făcut din mai multe considerente, înșiruite de către intimați, printre care "nici masa caldă zilnică și nici suma de reprezentare" nu reprezintă o remunerare a muncii prestate de fiecare angajat în parte, sumele fiind egale pentru toți angajații și nu se raportează la venitul din salarii, fiind obligații contractuale asumate de angajator. Se mai arată că în raport de dispozițiile art. 55 alin. 4 lit. b și c Cod fiscal, drepturile de hrană acordate de angajator și drepturile de echipament nu sunt incluse în categoria veniturilor salariale și nu sunt impozabile în înțelesul impozitului pe venit.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art.3041pr. civ. instanța reține următoarele:

Așa cum a reținut și instanța de fond, acordarea unor drepturi bănești cu titlul de "indemnizație de hrană" și "sume de reprezentare" s-a făcut în baza clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat între Consiliul Local al Municipiului Reghin prin primar și angajații instituției, funcționari publici și personal contractual iar organul de control fiscal nu nu contestă nici posibilitatea și nici legalitatea acordării lor ci doar încadrarea acestora în capitolul bugetar "cheltuieli materiale" și nu "cheltuieli de personal-salariale". Temeiul legal reținut de organul de control în baza căruia acesta consideră aceste drepturi bănești având natura juridică a unor venituri salariale, respectiv art. 55 alin. 1 Cod fiscal, potrivit cărora,sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă și de denumirea veniturilor,nu poate fi reținut de instanță pentru următoarele considerente:

În primul rând trebuie remarcat faptul că acordarea acestora s-a făcut în baza contractelor colective de muncă încheiate succesiv la nivelul unității administrative locale și nu în baza contractelor individuale de muncă sau a vreunui statut special.

În al doilea rând, "indemnizație de hrană" și "sume de reprezentare" nu constituie o remunerare a muncii prestate de fiecare angajat în parte, sumele fiind egale pentru toți angajații și nu se raportează la venitul din salarii în funcție de complexitatea muncii, de nivelul studiilor, etc.

Potrivit art. 55 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit:

b) tichetele de masă și drepturile de hrană acordate de angajatori angajaților, în conformitate cu legislația în vigoare;

e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru, a alimentației de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecție a muncii, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislației în vigoare.

Față de aceste dispoziții legale, este evident că legiuitorul a înțeles să excludă din sfera veniturilor salariale și de sub incidența impozitului pe profit sumele acordate angajaților cu titlul de "contravaloare a mesei calde zilnice" și "sume de reprezentare".

Pentru aceste considerente nici susținerea recurentei referitoare la aplicabilitatea în speță art. 257 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate nu poate fi reținută câtă vreme, potrivit alin. 2 lit. a, această contribuție, în procentul stabilit de lege, se aplică asupra doar asupra veniturilor de natură salarială care se supun impozitului pe venit, ceea ce nu este cazul în speță.

Așadar, având în vedere structura acestor drepturi, ce anume reprezintă ele precum și modul în care au fost ele acordate, Curtea consideră că în mod corect intimații au încadrat, din punct de vedere contabil, aceste cheltuieli la capitolul "cheltuieli materiale" și nu la cel de "cheltuieli de personal".

Pentru toate acestea instanța, în temeiul art. 312. pr. civ. va respinge recursul formulat de Curtea de Conturi a României ca nefondat, sentința primei instanțe fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul formulat de Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței nr. 266 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER,

red.

tehnored. BI/7ex

jud.fond:

-25.11.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 944/2009. Curtea de Apel Tg Mures