Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 03/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 03/2009
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 19 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima ca și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a depus întâmpinare de către Inspectoratul de Poliție al județului P și s-a formulat o cerere de amânare pentru angajare apărător de către intimații-reclamanți și intimații - intervenienți în nume propriu.
Instanța constată că în cauză s-a promovat recurs de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, recurs declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr.146/1997.
De asemenea, având în vedere dispozitivul încheierii pronunțate de nr. 2852/12 august 2008, precum și dispozițiile art. 40 alin.5 din Codul d e procedură civilă, instanța constată că decizia civilă nr. 951/ 2 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Ploieștia fost desființată de drept și că în acest dosar intimații-reclamanți au formulat o cerere de amânare pentru angajare apărător, aflată la fila 95.
Totodată, instanța constată că soluționarea cauzei a fost amânată față de cererea intimaților-reclamanți la data de 6 mai 2008 de către Curtea de Apel Ploiești.
Având în vedere că prin încheierea de admitere a cererii de- din 12 august 2008 au fost menținute actele procedurale îndeplinite până la admiterea cererii de strămutare, instanța constată că prezenta cerere de amânare pentru angajare apărător formulată de intimații-reclamanți și intimații - intervenienți nu respectă condițiile prevăzute de art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă și, în consecință, o respinge.
Având în vedere că dosarul se află în stare de judecată și ținând seama că prin întâmpinare s-a solicitat judecata în lipsă de către intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție al județului P, instanța a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 19 din 22.01.2008 Tribunalul Prahovaa admis, astfel cum a fost precizată, acțiunea formulată de reclamanții, I G, G, G, a, A, G, G, precum și cererile de intervenție în interes propriu formulate de, și. În consecință:
- a obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului P să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, începând cu data de 1.06.2004 la zi, sume actualizate cu indicele de inflație calculat începând cu data scadenței și până la data achitării efective a sumelor;
- a obligat aceeași pârâți la plata drepturilor salariale neacordate constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, începând cu data de 1.06.2004 până la 30.11.2005 pentru intervenientul, începând cu data de 1.09.2002 până la 30.07.2004 pentru intervenientul și începând cu 1.09.2002 la zi pentru intervenientul, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație calculat începând cu data scadenței și până la data achitării efective a sumelor;
- a obligat pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului P să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților și intervenienților;
- a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2837 lei către reclamanți, de 59,5 către intervenientul și de 59.5 lei către intervenientul.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții în interes propriu au calitatea de ofițeri de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție P, desfășurându-și activitatea ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare.
Potrivit art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului 43/2002, privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la. primesc un spor de 30 % din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii sau pentru judecătorii ce compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care după intrarea în vigoare a OUG 24/2004 s-a majorat la 40 % pentru procurorii și pentru judecării care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30 % în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la.
Dispozițiile art. 6 din Codul Muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 aprobată prin Legea 48/2002 modificată prin Legea 27/2004 prevăd în art. 1 al. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Reclamanții și intervenienții în interes propriu îndeplinesc sau au îndeplinit până la momentul pensionării funcția de ofițeri de poliție din cadrul funcții în baza cărora nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție, aceștia nefiind detașați la. și nebeneficiind de respectivul spor de 30 % din indemnizația de încadrare brută lunară conform art. 28 din Ordonanța de urgență Guvernului 43/2002.
În condițiile în care ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de sporul de 30 % din indemnizația de încadrare brută lunară spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul P care nu au fost detașați, deși îndeplinesc în virtutea funcției pe care o aveau o muncă egală înseamnă că și reclamanții și intervenienții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați și anume un salariu egal pentru muncă egală.
Susținerea Inspectoratului General al Poliției Române formulată prin întâmpinare ca în speța de față condiția detașării face diferența între temeiul legal în baza căruia se face remunerația este în sine o susținere ce conduce la concluzia existenței unei situații discriminatorii nefiind acceptabil faptul că persoane care au aceleași atribuții și lucrează în condiții asemănătoare primesc acest spor doar ca urmare a lipsei detașării.
Nu pot fi primite apărările pârâtului Inspectoratului general al Poliției Române nici în ceea ce privește gradul sporit de dificultate în îndeplinirea actelor de procedură penală și complexitatea cauzelor în care își desfășoară activitatea în condițiile în care reclamanții și intervenienții efectuează acte de cercetare penală la fel ca și ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul, activitatea lor se desfășoară în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean P iar dispozițiile scrise ale procurorilor sunt obligatorii pentru ofițerii de poliție judiciară la fel ca și dispozițiile procurorilor, fapt ce rezultă din dispozițiile art. 10 alin. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului 43/2002.
Complexitatea și gravitatea infracțiunilor ce revin în competența ofițerilor de poliție judiciară sunt sensibil asemănătoare cu cele ale activității, nefiind diferențe sub aspectul complexității, deoarece complexitatea unei cauze nu este dată la nivelului prejudiciului cauzat ci de ansamblul activităților și probelor ce trebuie administrate pentru aflarea adevărului și pentru dovedirea vinovăției sau nevinovăției persoanei cercetate, astfel încât sub acest aspect situația discriminatorie este evidentă.
Prin aplicarea sporului de 30 % numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce a încălcat dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Ordonanța Guvernului 137/2000 aprobată prin Legea 48/2002 modificată prin Legea 27/2004 și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
Prin însăși natura sa instituirea unor sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară a creat o inegalitate, un tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale și deci o discriminare, nefiind o stare de fapt diferită.
Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar, în sfera dreptului comunitar principiul egalității eclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv (cauza G189/01 and others 2001; cauza G 149/96 Portugal vs. 1999).
Sunt de reținut și considerentele deciziei nr. 1/08.02.1994 a Curții Constituționale a României care a stabilit că un tratament diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.
Prin asimilare, în decizia nr. VI a Secțiilor Unite Înaltei Curți de Casație și Justiție din 15.01.2007, referitor la recursul în interesul legii privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și ale dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului 43/2002 se înlătură situația discriminatorie aplicată magistraților chemați să soluționeze cauze specifice pe un anumit parcurs al carierei lor.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
Hotărârea a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Față de perioada pentru care s-a acordat sporul salarial în discuție, dreptul material la acțiune este prescris anterior datei de 5.09.2004, aplicabile fiind dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Ignorând dispozițiile legale în vigoare și substituindu-se atât Curții Constituționale, cât și Parlamentului României, tribunalul a adăugat la lege o categorie de personal care nu este îndreptățită la sporul de 30% prevăzut de art. 28 alin. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002.
Salarizarea intimaților se face potrivit dispozițiilor cuprinse în Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 și nicidecum prin aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002. Potrivit art. 28 alin.5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul DNA beneficiau de un spor la salariu de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție; rezultă că esențială era condiția detașării la DNA. Ori, desfășurându-și activitatea în cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului P, salarizarea intimaților nu se poate face decât potrivit Ordonanței Guvernului nr. 38/2003.
Mai mult, dispozițiile art. 28 alin. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 au fost abrogate de art. 41 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006.
Un act normativ de nivel superior nu poate crea o situație de discriminare, astfel cum este definită prin art. 2 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000. Discriminarea nu apare în cauza de față unde este vorba de situația a două categorii de polițiști, din care doar unei îi este recunoscut un drept printr-un act normativ. Faptul că cealaltă categorie nu beneficiază de același drept din cauză că așa a stabilit legiuitorul nu poate fi considerat discriminatoriu întrucât nu este vorba despre nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege. Nu se poate accepta ideea că legea ar putea constitui un criteriu de discriminare întrucât existența unei fapte de discriminare se constată tocmai raportat la drepturile fundamentale sau cele recunoscute de lege.
Mai mult, pentru stabilirea existenței oricărei fapte de discriminare trebuie avută în vedere și existența unui criteriu de discriminare, astfel cum se prevede prin art. 2 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000. Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la DNA are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Diferențierea este stabilită în raport de situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul DNA ca urmare a modificării raporturilor de serviciu.
Aspectele referitoare la discriminare sunt reținute și în practica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care, soluționând petiții privind constatarea discriminării existente între salarizarea celor două categorii de polițiști, a constatat că între aceste categorii nu există tratament diferențiat potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Prin decizia nr. 951 din 2.09.2008 Curtea de Apel Ploieștia admis recursul, a modificat în tot sentința și, pe fond, a respins acțiunea reclamanților și cererile de intervenție.
Anterior soluționării recursului de către Curtea de Apel Ploiești, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, prin încheierea nr. 2852 din 12.08.2008, strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Ploiești la Curtea de APEL BACĂU.
Ținând seama de faptul că strămutarea s-a dispus printr-o încheiere anterioară soluționări recursului și de dispozițiile art. 40 alin. 5 teza ultimă din Codul d e procedură civilă, această instanță este ținută a soluționa recursul formulat de pârâta Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței nr. 19/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca urmare a desființării de drept a hotărârii pronunțate în recurs de Curtea de Apel Ploiești.
Recursul este fondat.
Prescripția dreptului la acțiune este o excepție de fond care se vădește a fi fondată pentru perioada 1.09.2002 - 5.09.2004; se are în vedere faptul că sporul salarial de 30% s-a acordat pentru perioada aprilie 2002 - martie 2006, drepturile solicitate fiind în parte prescrise și parțial acordate după abrogarea art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002.
Sunt fondate, însă, și criticile de fond ale hotărârii pronunțate de tribunal. Polițiștii care lucrează în cadrul din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu se află într-o situație similară polițiștilor din cadrul poliției judiciare, existând în acest caz o justificare obiectivă a diferenței. Situațiile diferite în care se găsesc diferite categorii de salariați pot determina soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora. Prin această soluție nu se încalcă principiul egalității.
Salarizarea ofițerilor și angajaților care fac parte din poliția judiciară se face în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, iar sporul de 30% se acordă celor detașați la. - în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 - în considerarea specializării pe cercetarea infracțiunilor de corupție, cu grad sporit de pericol social, responsabilitate diferită, atribuții specifice, subordonare, control etc. este o structură distinctă de inspectoratele de poliție județene.
Inexistența tratamentului diferențiat a fost reținută și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 419/27.11.2007. Prin Hotărârea nr. 219/1.08.2007 Consiliul Național de Combaterea Discriminării a constatat că, prin neacordarea sporului de 30 % prevăzut de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 pentru polițiștii detașați la. și polițiștilor care-și desfășoară activitatea la DIICOT, a avut loc o discriminare; doar aceste categorii de polițiști se află în situații similare sub aspectul gradului de complexitate al infracțiunilor cercetate, din punct de vedere al atribuțiilor, al coordonării, supravegherii; al controlului și al responsabilității. În cazul celorlalți polițiști practica Consiliul Național de Combaterea Discriminării a fost constantă în sensul că nu există discriminare.
Sporul de 30% prevăzut de art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 se acordă ofițerilor de poliție judiciară doar pe perioada în care sunt detașați la DNA; prin urmare, nu se poate considera că polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul inspectoratelor județene de poliție beneficiază de același spor salarial.
Față de cele ce preced, curtea de apel va modifica în tot hotărârea recurată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurentul - pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 19 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți, G, G, G, A, A, G, G,, intimații - intervenienți în nume propriu și și intimații - pârâți INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea precizată și cererile de intervenție în interes propriu ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. a/
Red.
3 ex. 20 ian. 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
