Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.679/2008
Ședința publică de la 04 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDETEAN împotriva sentinței civile nr.596/04.04.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj privind și pe intimații-reclamanți R, -, -, -, intimații-intervenienți în nume propriu -, -, -, și pe intimata-pârâtă DIRECTIA JUDETEANA DE EVIDENTA A PERSOANELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intimaților-reclamanți și a intimaților-intervenienți și consilier juridic pentru recurentul Consiliul Județean
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este legal timbrat și că la data de 28.08.2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare formulată de intimații reclamanți și intervenienți.
Se comunică un exemplar al întâmpinării cu reprezentanta Consiliului Județean C și, întrucât părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat, curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei cu consecința respingerii acțiunii în contencios formulate de reclamanți, pentru motivele arătate pe larg în recursul formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului declarat în cauză cu consecința menținerii în integralitate ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, reiterând motivele expuse în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar. De asemenea, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței nr. - din 01.09.2008, depusă în copie la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 596 din data de 04.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis acțiunea formulată de către reclamanții R, -, -, -, și cererile de intervenție în propriu formulate de intervenienții intimații-intervenienți în nume propriu -, -, -, în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR C care a fost obligat la calcularea și plata către reclamanți și intervenienții în nume propriu a drepturilor bănești reprezentând "indemnizație de dispozitiv" lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1 aprilie 2005, sume ce se vor actualiza cu coeficientul de inflație de la data efectuării plății.
De asemenea același pârât a fost obligat să plătească reclamanților și intervenienților în nume propriu sporul de confidențialitate în cuantum de 8 % din salariul de bază, conform Ordinului nr. 121/18.101.2007.
Totodată, a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN C, care a fost obligat să aloce sumele necesare plății acestor drepturi prin efectuarea demersurilor de rectificare a bugetului pârâtei DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea privind acordarea sporului de confidențialitate formulată de și ca nefondată.
În final, pârâții au fost obligați, în solidar, la plata către fiecare reclamant și intervenient a câte 100 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că dreptul la indemnizația de dispozitiv este reglementat de Legea nr. 138/1999, iar la art. 13 sunt enumerate limitativ entitățile statului cărora li se aplică prevederile actului normativ, iar printre acestea este enumerat și Ministerul d e Interne. În același text legal se menționează că "indemnizația de dispozitiv" se aplică atât cadrelor militare cât și salariaților civili în privința cărora acest drept salarial se calculează în funcție de salariul de bază.
A mai reținut instanța de fond și incidența Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 Ministerului Administrației și Internelor prin care se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne. În textul legal reținut se arată "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
În privința sporului de confidențialitate în cuantum de 8 %, instanța de fond a invocat dispozițiile Ordinului nr. 121/18.01.2007 emis în aplicarea art. 17 alin. 3 din nbr.OUG 63/2003 care vizează funcționarii publici și personalul contractual din domeniul administrației publice din structura A, fără a se face distincție între autoritățile centrale și locale.
Cererea de acordare a sporului de confidențialitate pentru numiții și a fost respinsă de instanța de fond, deoarece aceștia nu au făcut dovada că au autorizație de acces la informații secrete de serviciu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs CONSILIUL JUDEȚEAN C solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții angajați la.
În motivarea recursului pârâtul arată că drepturile reclamanților sunt cuprinse în prevederile art. 4 alin. 2 din nr.OUG 192/2002, iar indemnizația de dispozitiv nu este prevăzută imperativ printr-un act normativ cu putere de lege, Ordinul nr. 496/2003, trebuie raportat la fiecare ordonator de credite, respectiv Consiliul Județean C, care nu dispune de fondurile necesare alocării acestei indemnizații.
Reclamanții au solicitat respingerea recursului ca nefondat ( 48).
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale organizată ca atare în cadrul municipiului C- și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 426 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamanti ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
De aemenea, eventuala legalitate a aplicabilității. 496/2003 nu poate fii retinută din prisma unei situații de inechitate (discriminare) intre alti salariati, care in baza unor hotărâri cu caracter administrativ ale recurentei încasează acel spor. Acordarea acelor sume este rezultatul manifestării de voință a recurentei, în calitatea sa de angajator, iar cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți poate fi analizată numai din prisma dispozițiilor legale incidente și nu în raport de acea manifestare de vointă.
Prin deciziile nr. 818-821 din 3 iulie 2008 publicate în onitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, Curtea Constituțională a statuat că disp.art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
Față de cele menționate anterior în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. se va admite recursul formulat și se va modifica hotărârea atacată în sensul că se va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
În condițiile art. 49 și urm. pr.civ. se vor respinge cererile de intervenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr. 596 din 4 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți.
Respinge cererile de intervenție formulate de către intervenienți.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./09.09.2008.
jud.fond:,.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
