Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. 3.662+/112/2006
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.747/2008
Ședința publică din data de 10 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 300/CA/08.11.2007 pronunțată în dosarul nr. 3662+/112/2006 al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu reclamantul și cu pârâții MINISTERUL D E INTERNE ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVĂ, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B N, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE ȘI CASA ASIGURĂRILOR DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII, ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, având ca obiect litigiu privind funcționarii statuari - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea de apel, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 300 din data de 08.11.2007 pronunțată în dosarul nr. 2662+/112/2006 al Tribunalului Bistrița Na fost admisă excepția ridicată de pârâții de rând 4 și 2 privind lipsa calității procesuale pasive a acestora, excepții ridicate prin întâmpinare; respinsă excepția prescripției, excepție ridicată de pârâta de rând 4 prin întâmpinare, ca neîntemeiată; admisă în parte acțiunea reclamantului, împotriva pârâtelor INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B- și MINISTERUL D E INTERNE ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE; obligate aceste pârâte la plata, în solidar, a drepturilor bănești cuvenite reclamantului conform adresei nr. 8.242 din 12 octombrie 2007, care face parte integrantă din sentință privitor la prima de concediu și sporul de fidelitate actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Totodată, prin aceeași hotărâre a fost admisă și cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și obligat să vireze sumele la care urmează să fie obligat față de reclamant.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că pentru primul capăt de cerere se solicită obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute în cuantum de 6,5 % din salariul brut, pentru perioada precizată, însă așa cum a rezultat din apărările formulate în cauză de către pârâț, respectiv a actelor invocate reținerile cu titlu de contribuții la asigurările sociale de la cadrele militare și polițiști, s-au făcut în mod legal și în baza actelor normative care reglementează aceste fonduri, așa cum s-a reținut în mod corect și prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 16 ianuarie 2006, astfel că în aceste condiții acest capăt de cerere urmează a fi respins ca neîntemeiat.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a reținut că dreptul reclamantului la prima de concediu este legal, fiind reglementat prin nr.OG 38/2003, doar că acest drept a fost suspendat în mod succesiv prin mai multe acte normative începând cu Legea nr. 507/2003, și în continuare prin legile bugetului de stat pe anii următori, prin aceste suspendări dreptul reclamantului în calitatea sa de funcționar public nefiind înlăturat sau anulat, astfel că reclamantul are dreptul la prima de concediu aferentă perioadei solicitate, așa cum rezultă din adresa pârâtului de rând 1, nr. 8.242/12 octombrie 2007 ( 122 - dosar fond) la care au fost obligați pârâții de rând 1 și 3, în solidar, sume care urmează a fi actualizate cu rata inflației, până la data plății efective.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere, respectiv sporul de fidelitate, în procent de 20% aferent aceleași perioade, se reține că și acest drept a fost suspendat în același mod ca și prima de concediu; că acest drept este legal reglementat și pentru același considerente se datorează pentru anul 2005 în cuantumul precizat în adresa emanată de la pârâta de rând 1, sumă la care urmează au fost obligați pârâții de rând 1 și 3, în solidar, iar pentru anul 2004 acest drept i-a fost acordat reclamantului astfel că acțiunea a rămas fără obiect.
În privința celui de-al patrulea capăt de cerere, respectiv sporul pentru condiții de pericol deosebit, arată instanța, că trebuie reținut faptul că acesta a fost plătit reclamantului, pe toate perioada raportului de muncă, cu pârâta de rând 1, astfel că acest capăt de cerere a rămas fără obiect.
În ce privește excepția invocată referitor la lipsa calității pasive, reține instanța că este întemeiată pentru motivele invocate în susținere, iar excepția prescripției este neîntemeiată.
În fine, cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de rând 3, se reține că în considerarea disp. Legii nr. 511/2004 și nr.HG 208/2005 este întemeiată.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N pentru, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de chemare în garanție.
În susținerea recursului se susține că hotărârea este nelegală întrucât în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 60 - 63.pr.civ. Cererile de chemare în garanție nu sunt admisibile; nu există nici o obligație ce ar trebui să se plătească în baza unui raport de muncă izvorând din contractul de muncă. Atât cât și, arată recurentul, sunt ordonatori principali de credite, iar conform legii finanțelor, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin Legea bugetului anual de stat, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Pe de altă parte, arată recurentul, în considerarea Legii nr. 500/2002, cheltuielile se angajează și ordonanțează în limite ce nu pot fi depășite; iar în condițiile responsabilității nu poate avea alte atribuții, cuprinderea în bugetul propriu sau în proiectul de rectificare a sumelor necesare se poate face doar de cel care are calitatea de ordonator de credite.
Analizând argumentele aduse de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, în raport de actele dosarului, cu normele juridice pe care s-a fundamentat soluția atacată, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate:
În acest sens, se reține că activitatea intimatului-reclamant a fost finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general. Astfel, rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete. Prin urmare, raportat la abilitatea prevăzută de lege, pot figura în proces în condițiile disp. art. 60.pr.civ. iar din această perspectivă nu se poate reține că în mod greșit prima instanță a aplicat dispozițiile legale. Procedura menționată nefiind interzisă în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor.
Desigur, se susține că în condițiile legii bugetare, cheltuielile se angajează în anumite limite care nu pot fi depășite și ca atare din perspectiva legii bugetare nu pot fi acordate, că orice modificare trebuie justificată și cerută de ordonatorul de credite. Atare susțineri, nu pot fi primite întrucât cuprinderea unor sume în buget nu poate fi imputată intimatului-reclamant, entitatea recurentă având și ea obligația statuării cu privire la bugetul de stat, inclusiv sub aspectul aprobării și virării de sume. Pe de altă parte, instituția rectificării bugetare este funcțională și impune implicarea celor neprevăzute, respectiv a cuprinderi și a unor sume stabilite ca drepturi prin dispoziții legale aplicabile funcționarilor, iar în rectificare, respectiv adoptarea proiectului, un rol important îl are și recurentul.
Prin urmare, constatându-se că nu sunt motive întemeiate, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin B-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 300/CA din 08 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 3.662+/112/2006 al Tribunalului Bistrița -N pe care o menține în întregime.
Dispune darea în debit a reclamantului cu suma de 4,3 lei taxă de timbru și timbru judiciar datorate pentru fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
dact./2 ex./15.09.2008.
Jud.fond: L,
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
