Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 10/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 10
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE - INSPECȚIA cu sediul în B, sector 2, nr. 14, MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE - B, sector 1, nr. 2-4, MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE - INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ - B, -,. 1 B, Județ împotriva sentintei nr. 2357 din15.10.2007 pronunțată de Tribunalul B în contradictoriu cu reclamantii - B,., nr. 3, Județ și - B-CARTIER II, -. 7, Județ.
Recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Inspectorarul Teritorial d Muncă B sunt timbrate cu câte 2 lei conform chitanțelor nr. -/2007 și nr. 642/2007, iar recursul declarat de inspecția fiind netimbrat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse - Inspecția reprezentată de consilier juridic, lipsind recurenții pârâți Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Inspectoratul Teritorial d Muncă B și intimatii reclamanți - și -.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, după care:
Consilier juridic arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, din oficiu invocă excepția de netimbrare a recursului formulat de Inspecția.
Consilier juridic cu privire la excepția de netimbrare, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
- 2 -
Prin sentința nr.2357 din 15.10.2007, Tribunalul Bar espins excepția lipsei calitatii procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și de Inspectia B, precum și exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Buzău invocată de primul pârât.
Pe fond, s-a admis acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamantele - și - în contradictor cu pârâții Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, Inspectia B și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse B, pe care i-a obligat să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând prime de concediu pe perioada 2003-2006, actualizate cu rata inflatiei la data plății.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că pârâții Ministerul Muncii, Egalității de Șanse și Inspecția B, au calitate procesuală pasivă în cauză, fiind ordonatori principali de credite și având atributii legate de drepturile bănești solicitate de reclamante.
De asemenea, s-a considerat neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău, fiind vorba de acte administrative ce privesc o autoritate publică locală - Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Pe fondul litigiului prima instanță a reținut că prin art. 1 din OUG 33/2001 s-a suspendat dreptul la prime de vacanță reglementat în beneficiul funcționarilor publici de prev. art. 34 alin. 2 din Legea 188/1999, suspendare menținută ulterior prin dispoziții cuprinse în legile bugetare aferente anilor 2002-2006.
A constatat Tribunalul Buzău că în condițiile suspendării acordării dreptului la prima de concediu pe perioada 2001-2006 nu se poate considera că s-a împlinit termenul de prescripție, deoarece prin dispozițiile cuprinse în legile bugetare nu au fost afectate existența dreptului, ci numai exercitarea acestuia, astfel că acțiunea a fost admisă, ținând cont de calitatea de funcționari publici ai reclamantelor în cadrul pârâtei Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, acestea fiind îndreptățite la încasarea unei prime de vacantă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, conform art. 34 alin. 2 din Legea 188/1999.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Muncii Familiei și Egalității de Șanse, Inspecția B și Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a criticat sentinta pentru nelegalitate și netemeinicie, sustinând că în mod greșit au fost respinse excepțiile invocate în cauză, privind necompețenta Tribunalului Buzău, față de dispozitiile art. 3 alin. 1 pr.civila, și art. 10 din Legea 554/2004, considerându-se că ar fi fost competentă Curtea de Apel să soluționeze acest litigiu, fiind vorba de o autoritate administrativă centrală, conform art. 34 alin. 2 din Legea 188/1999.
De asemenea, recurenta a considerat că în mod eronat s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de ea în fata instanței de fond, fără a se ține cont de prevederile Legii 108/1999, pentru înființarea și organizarea Inspecției, care este organ de specialitate al administrației publice centrale, are personalitate juridică, este finanțată din venituri extrabugetare și are în subordine Inspectoratele teritoriale de muncă, astfel că aceasta instițuie ar fi avut calitate procesuală pasivă în proces și nu recurenta.
- 3 -
S-a mai învederat că hotărârea atacată s-a dat cu aplicarea greșită a legii, în sensul prev. art. 304 pct.9 pr.civila, deoarece acordarea primei de vacantă
functionarilor publici a fost suspendată succesiv în anii 2003-2006, prin dispoziții cuprinse în legile bugetare, iar pârâta Inspectoratul Teritorial d e Muncă B în cadrul căreia își desfășoară activitatea intimații reclamanți nu putea eluda obligativitatea aplicării acestor dispoziții legale.
Pârâta Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, a criticat la rândul său sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza disp. art. 3041și 304 pct.9 pr.civila arătând că dreptul reclamantilor la actiune nu se născuse în luna decembrie 2006, nefiind actual, întrucât acordarea dreptului la prime de concediu a fost suspendată prin acte normative succesive până la 31.12.2006, nașterea dreptului având loc după fiecare dată de 1.01 a anului urmator în care s-a efectuat concediul de odihnă.
S-a mai susținut că la pronunțarea sentinței nu s-a tinut cont de dispozițiile art. 56 din Legea 24/2000 rep. privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și de art. 64 din această lege potrivit căruia suspendarea plății primelor de vacantă cuvenite funcționarilor publici, a operat în baza unor legi bugetare emise cu respectarea normelor de tehnică legislativă, până la data de 31.12.2006. S-a învederat că actiunea reclamanților este neîntemeiată și din prisma prevederilor constituționale în baza cărora măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege, iar legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestor măsuri pe o durată determinată, fără ca acest eveniment legislativ să conducă la restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ce decurg din statutul de salariat al persoanelor, drepturi care sunt prevăzute expres în Codul Muncii, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin deciziile 414, 37,148 și 278/2005.
Recurenta a arătat că nu s-a ținut seama că legea bugetului de stat constituie norma specială în privinta finanțării resurselor bugetare și repartizării acestora, iar dispozițiile referitoare la primele de vacanță sunt suspendate prin legea bugetului de stat iar potrivit Legii 500/2002 privind finantele publice nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nici nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuiala, plata primelor de concediu pentru perioada 2003-2006, fiind imposibil de efectuat în condițiile în care nu au fost prevăzute în buget sumele necesare plății acestor prime.
Pârâta Inspecția Bac riticat sentinta 2357/2007 a Tribunalului Buzău, arătându-se că în mod eronat prima instanță a considerat că suspendările anterioare de acordare a primei de concediu întimatelor reclamante nu au fost constituționale, încălcând art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece art. 41 alin. 2 din Constituție garantează dreptul la concediu de odihnă plătit, iar prima de concediu este diferită de remunerația pe perioada concediului de odihnă și suplimentară față de aceasta.
S-a mai susținut că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive de către instanța de fond.
Recurenta pârâtă Inspecția B, ca și celelalte recurente a fost citată cu mențiunea de a timbra recursul, indicându-se taxa judiciară de timbru datorată, însă nu s-a conformat acestei obligații legale și cum nu beneficiază de scutire de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea 146/1997, urmând ca în
- 4 -
temeiul art. 20 din acest act normativ, recursul acestei pârâte să fie anulat pentru netimbrare, celelalte recurente îndeplinindu-și obligația de a achita taxa judiciară de timbru datorată pentru soluționarea recursurilor lor.
Cu privire la recursurile Ministerului Muncii, Familei și Egalității de Șanse și Inspectoratului Teritorial d e Muncă, Curtea reține următoarele:
Recursul pârâtei Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, vizează soluția de respingere a excepțiilor invocate de acest pârât, privind necompetența materială a Tribunalului Buzău și excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte.
Se constată că în mod corect Tribunalul Buzăua respins excepția necompetenței materiale, deoarece obiectul acțiunii nu privea numai acte administrative ce trebuiau îndeplinite de către instituții centrale, ci și refuzul nejustificat al Inspectoratului Teritorial d e Muncă B de a achita primele de vacanță solicitate de intimatele reclamante, care-și desfășoară activitatea în calitate de funcționari publici în cadrul acestei ultime instituții, care figurează ca primă pârâtă în proces, astfel că s-au aplicat corect prevederile art. 10 din Legea 554/2003 și art. 3 alin. 1 pr.civila de către instanța de fond.
De asemenea în mod judicios s-a constatat că pârâta recurentă Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse are calitate procesuală pasivă, deoarece potrivit disp. Legii 500/2002 privind finanțele publice este ordonator principal de credite și în această calitate are atribuții privind propunerile de adoptare a legilor bugetare și de rectificare a acestora, prin care urmează a fi reglementată și plata drepturilor bănesti cuvenite intimatelor reclamante.
Urmează a se analiza împreună criticile formulate de cele două recurente cu privire la fondul cauzei, în legătură cu care se constată că în mod corect prima instanță a stabilit că suspendarea plății primelor de vacanță cuvenite intimatelor reclamante în calitate de functionari publici potrivit art. 34 alin. 2 din Legea 188/1999, prin legi bugetare succesive în perioada 2001-2006 nu semnifică înlăturarea acestui drept.
Dispozitiile art. 56 și 64 din Legea 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative invocate de recurenta Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, nu au relevanță în cauză, deoarece potrivit alin. 2 art. 64 din această lege, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare, iar trimiterile la prevederile Constituției României reprezintă un argument în plus pentru justificarea soluției, dar nicidecum principalele motive pentru care a fost admisă acțiunea intimatelor reclamante, așa cum s-a arătat anterior.
De altfel, prin OUG 146/2007 s-a reglementat acordarea primelor de concediu de odihnă personalului din sectorul bugetar - inclusiv functionarilor publici - care nu au beneficiat de aceste drepturi în perioada 2001-2006, ceea ce reprezintă o aplicare legislativă a dispozițiilor art.64(2) din Legea 24/2000 rep. în sensul că odată cu încetarea suspendării legale a plății primelor de vacanță, se reactivează dreptul beneficiarilor prevăzuți de lege de a primi aceste drepturi bănești.
Astfel fiind, în temeiul disp. art. 312 pr.civilă, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate, sentinta atacată fiind temeinică și legală, neafectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 pr.civila.
- 5 -
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează pentru netimbrare recursul formulat de Inspecția.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE - B, sector 1, nr. 2-4, MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE - INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ - B, -,. 1 B, Județ împotriva sentintei nr. 2357 din15.10.2007 pronunțată de Tribunalul B în contradictoriu cu reclamantii - B,., nr. 3, Județ și - B-CARTIER II, -. 7, Județ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - - - - - -
GREFIER,
red.FPP/HV
2 ex./11.01.2008
fd. Trib. B -
fd.
operator de date cu caracter permanent
numar notificare 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
