Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1000/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.1000/R-CONT
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
- - - JUDECĂTOR 3: Gina Achim
- - - judecător
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A cu sediul în Pitești, str.- nr.38, județul A, împotriva sentinței civile nr.119/CA din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții domiciliat în Curtea de A, str.- -, -.A,.16, județul A, domiciliat în Pitești, Calea, -.A,.3,.15, județul A și domiciliată în Pitești, str.- -, -.A,.4,.17, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că prin compartimentul registratură, intimații-reclamanți au depus la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul recurentei-pârâte precizează că nu are de formulat cereri prealabile.
Instanța analizând înscrisurile de la dosar, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii A, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul respingerii acțiunii, având în vedere practica în materie, a acestei instanțe.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.11.2008, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța aceasta din urmă să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, calculate și plătite pentru perioada 24-01.2005 - 25.07.2005.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în calitate de funcționari publici în cadrul P A, beneficiază de cele două sporuri, potrivit disp.art.31 alin.1 lit. c) și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, începând cu data de 01.01.2004.
Au mai arătat reclamanții că aceste drepturi le-au fost suspendate până la data de 31.12.2006, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin art.48 din OG nr. 2/2006 aprobată prin Legea nr. 417/2006.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința nr. 119/CA/02 martie 2009, Tribunalul Argeșa respins excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților, excepție invocată de pârâta CJP A și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, domiciliat în municipiul Curtea de A, str. - -, -.A,.16, județul A, cu domiciliul în municipiul Pitești, Calea, -.2,.A,.3,.15, județul A și, domiciliată în municipiul Pitești, str. - -, -.4,.A,.4,.17, județul A, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A, cu sediul în municipiul Pitești, B-dul -, nr.38, județul
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, datorate pe perioada 24.01.2005 - 25.07.2005, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, la data de 16.02.2009, pârâta PAa formulat întâmpinare invocând excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 24.01.2005- 25.07.2005.
Din actele și probele dosarului s-a reținut că reclamanții, în calitate de funcționari publici în cadrul pârâtei, beneficiază de sporurile salariale prevăzute de dispozițiile legale susmenționate, respectiv de suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri care nu au fost achitate de pârâtă începând cu data de 01.01.2004.
S-a reținut că suspendarea drepturilor privind sporurile solicitate este nelegală, întrucât încalcă prevederile art.38 din Codul muncii, potrivit căruia "orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
La rândul său, art.53 alin.1 și 2 din Constituția României dispune: "Exercițiul unor drepturi sau libertăți poate di restrâns numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
Așadar s-a reținut că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu înșăși înlăturarea lui atâta timp cât prin nicio dispoziție legală nu s-a prevăzut încetarea existenței dreptului. Potrivit dispozițiilor constituționale susmenționate, exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, ordinii, a sănătății și a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
S-a reținut că nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul constituțional, privind posibilitatea restrângerii exercițiului dreptului nu se regăsește în cauză, astfel că dispozițiile legale succesive privind suspendarea aplicării prevederilor art.31 alin.2 din Legea nr. 188/1999 vin în contradicție cu dispozițiile art.53 din Constituție, întrucât reprezintă o restrângere a unui drept recunoscut de lege, în sensul imposibilității exercitării acestuia.
Totodată s-a reținut că potrivit art.31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, aceștia beneficiază pentru activitatea desfășurată de un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. In prezent, suspendarea nu mai subzistă și ca atare - drepturile reclamanților au devenit actuale, iar solicitarea acestora de a li se acorda sporurile se justifică.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune tribunalul a reținut că prevederile legale susmenționate au fost suspendate până la data de 31.12.2006, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art. 48 din OG nr. 2/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 417/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și respingerea cererii formulate.
În motivarea recursului se arată că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece dispozițiile lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, care prevăd pe lângă salariul de bază și sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate pentru anul 2005 iar prin legea bugetului de stat nu s-au alocat fonduri bănești pentru susținerea acestora.
De asemenea se arată că legea nu menționează cuantumul acestor drepturi bănești, astfel că ele nu pot fi calculate și acordate funcționarilor.
Se critică sentința și pentru aplicarea greșită a prevederilor relative la prescripție, pentru perioada 24.01.2005 - 25.07.2005 drepturile bănești fiind prescrise.
Analizând sentința atacată, în raport de probatoriul administrat în cauză și ținând seama de prevederile art. 304 indice 1.proc.civ. care permit instanței de recurs examinarea cauzei sub toate aspectele, instanța constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Articolul 31 din Legea nr.188/1999, prevede că funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu, compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004-2006, dispozițiile înscrise la lit. c) și d) din textul de mai sus, au fost suspendate prin acte normative succesive, nr.OUG92/2004, Legea nr.96/2005, nr.OUG2/2006 și Legea nr.417/2006.
Instanța de fond a reținut corect că suspendarea acestora nu presupune negarea dreptului recunoscut prin lege, ci numai neachitarea acestora pe perioada suspendării. Legile sus menționate nu au prevăzut înlăturarea acestor drepturi.
S-a reținut însă în mod greșit că aceste drepturi, nefiind cuantificate, pot fi acordate reclamantei prin analogie cu alte sporuri prevăzute de lege pentru alți funcționari.
Se constată în primul rând că natura sumelor ce se cuvin funcționarului, conform literelor c) și d) din art. 31 al Legii nr. 188/1999, nu este clarificată, respectiv dacă acestea sunt sporuri distincte care se aplică salariului de bază, cu atât mai mult cu cât legea nu le intitulează sporuri ci suplimente. Reglementarea legală în vigoare nu definește cele două suplimente, trimiterea la art.9 pct.7 din nr.OG119/1999, neputând determina soluția cererii de față prin analogie.
Chiar admițând că aceste suplimente sunt echivalate cu sporuri, ce se acordă tuturor funcționarilor, distinct de promovarea în altă treaptă, grad sau clasă profesională, se constată că valoarea lor nu este cuantificată.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a principiilor constituționale, instanța substituindu-se legiuitorului, în detrimentul art. 1 alin. 4 și art. 124 alin. 3, și art. 4 din Codul civil. Totodată, în cazul de față este vorba despre consacrarea unui drept al cărui conținut nu este determinat și nici determinabil, astfel că principiile nu pot complini această lipsă. Este opțiunea legiuitorului de a reglementa modalitatea de retribuire a funcționarilor publici și aprecierea asupra soluțiilor de aplicat.
Pe de altă parte, potrivit deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Însă, chiar dacă s-ar admite posibilitatea instanței de a face analogia unor norme speciale, se constată că în speță nu se poate face aplicarea art.9 pct.7 din nr.OG119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv, care se referă expres la un spor ce se acordă numai persoanelor desemnate să efectueze controlul financiar preventiv, reclamanta nedesfășurând o activitate similară.
Nu se poate face nici aplicarea art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, care se referă la auditorii interni care beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii (25%), reclamanta nesusținând că ar deține această calitate sau o calitate similară.
În concluzie, chiar dacă sub aspect formal dreptul reclamanților are un suport legal, el nu are însă un conținut determinat sau determinabil, fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a acestora, iar instanța de judecată nu poate face o asemenea cuantificare decât depășindu-și limitele constituționale și încălcându-le astfel pe cele ale puterii legislative sau executive.
Față de aceste considerente, critica relativă la prescripția dreptului material la acțiune nu se mai impune a fi analizată.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312.proc.civ. instanța va admite recursul formulat de către pârâtă, va modifica sentința iar pe fond va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A cu sediul în Pitești, str. - nr.38, județul A, împotriva sentinței civile nr.119/CA din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, domiciliat în Curtea de A, str. - -, -. A,.16, județul A, domiciliat în Pitești, Calea, -. A,.3,.15, județul A și domiciliată în Pitești, str. - -, -. A,.4,.17, județul
Modifică sentința de mai sus, în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
/22 oct. 2009
Red.
8 ex/23.10.2009
Jud fond
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
