Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1038/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1038/
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de MEF-ANAF-DGFP M, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.147/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa recurentei-chemate în garanție DGFP M, a intimaților-pârâți IJP M, IGPR, MIRA și a intimatului-reclamant Sindicatul Polițiștilor "Lege și " Târgu-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, conform art.17 al Legii nr.146/1997, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 147 din 2 martie 2009 Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Polițiștilor "Lege și " M în numele reclamanților, în contradictoriu cu pârâții IPJ M, IGPR B și MIRA B pe care i-a obligat în solidar să plătească reclamanților sporul de fidelitate pentru perioada 1 iunie 2005 - 1 ianuarie 2006, așa cum este prevăzut în art. 6 din OG nr. 38*2003 și pct. 5.1. Anexa 1 din Ordinul MAI nr. 132 din 9 februarie 2004 în raport de durata activității desfășurate de fiecare reclamant.
Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtului MEF și a admis cererea de chemare în garanție a MEF, obligând chematul în garanție să vireze către MIRA sumele solicitate de reclamanți.
Prin aceeași sentință, instanța a respins acțiunea formulată în numele reclamanților pe considerentul că aceste persoane, fie nu au fost încadrate în unitatea pârâtă, fie s-au angajat ulterior perioadei de referință.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții cărora li s-a admis acțiunea sunt funcționari publici în cadrul IPJ M și că potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003 au dreptul la un spor de fidelitate din salariul de bază în condițiile stabilite prin Ordin al Ministerului Internelor, acest spor fiind suspendat în anul 2005, mai precis până la 31 decembrie 2005, dată după care dispozițiile respective au reintrat în vigoare, iar efectul lor trebuie să fie retroactiv.
În ceea ce privește chemarea în garanție a MFP, instanța a avut în vedere faptul că, potrivit legii finanțelor publice, acestui minister îi revine responsabilitatea administrării bugetului de stat de la faza de proiect până la închiderea execuției bugetare iar în cadrul acestor atribuții îi revine și obligația privind alimentarea bugetului ordonatorilor principali de credite cu sumele necesare plăților dispuse prin hotărâri judecătorești.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către Direcția Generală a Finanțelor Publice M în numele MFP B, solicitându-se modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție. În principal s-a invocat inadmisibilitatea față de MFP datorită lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, motivând că o asemenea cerere, în materia litigiilor de muncă, este inadmisibilă, deoarece nu există vreun raport juridic între părțile din litigiu și nici un raport juridic de muncă între MFP și reclamanți.
Pe fond, recurentul a invocat faptul că este ordonator de credite principal, așa cum este și MIRA și că MFP nu poate fi obligat la plata salariilor sau drepturilor salariale pentru angajații altor instituții. De asemenea, s-a precizat că instanța a ignorat dispozițiile OG nr. 22/2002, deoarece obligația de a efectua toate demersurile necesare în vederea asigurării creditelor bugetare necesare plății drepturilor pretinse de intimați revine ordonatorului principal de credite.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă instanța constată că recursul este nefondat.
Instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare a normelor legale incidente, deoarece MFP nu a fost chemat în garanție în considerarea calității lui de parte în vreun raport juridic de drepturi și obligații cu reclamanții, ci, în considerarea atribuțiilor conferite de Legea finanțelor publice acestei instituții. În calitatea sa de ordonator principal de credite, MIRA nu poate dispune de fondurile bănești necesare plății efective a drepturilor salariale deoarece alimentarea bugetului MIRA cu fondurile bănești necesare depinde de MFP. Dacă instanța nu ar dispune în sensul asigurării virării sumelor la care sunt obligați în solidar ceilalți pârâți, s-ar putea ajunge la imposibilitatea executării, a plății efective a drepturilor salariale respective.
Într-adevăr, OG nr. 22/2002 prevede obligații în sarcina instituției publice debitoare, dar, în art. 1 se vorbește despre sumele aprobate prin bugete de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, iar la art. 2 de situația lipsei de fonduri, instituindu-se un termen de 6 luni pentru a-și îndeplini obligațiile și a face toate demersurile în acest sens.
În situațiile privind plata drepturilor salariale, sumele nu au fost cuprinse în bugetele instituțiilor obligate direct față de angajații lor, prin urmare nu este vorba de o lipsă temporară de fonduri pentru a beneficia de termenul de 6 luni pentru a face demersuri în vederea plății titlurilor executorii, ci de necesitatea suplimentării acestor fonduri cu sumele dispuse prin titluri executorii.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 147 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.:
Tehnored. BI/7ex
Jud.fond:
-11.12.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
