Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1024/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1024/
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 961 din 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, desfășurarea dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 27 octombrie 2009 și apoi pentru ziua de astă, 28 octombrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 961/07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dos. nr-, a fost respinsă contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului Lege 118/1990.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 25.02.2009 reclamanta, se arată în considerentele hotărârii atacate, a formulat contestație împotriva deciziei 85/2009 emisă de pârâtă solicitând instanței să modifice încadrarea dreptului său din lit. d) a art. 1 alin. 1 al Decretul - Lege 118/1990 în lit. e) a aceluiași text de lege, susținând că beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ ca urmare a strămutării și nu a restricției domiciliare ca urmare a strămutării părinților săi din județul B la data de 02.03.1949 în M
Pârâta a solicitat, prin întâmpinare, respingerea contestației arătând că prin hotărârile nr. 263 și 264 din 31.08.1990 părinților reclamantei li s-a stabilit calitatea de beneficiari ai Decretului Lege 118/1990 conform art. 1 lit. d), ca urmare a stabilirii domiciliului obligatoriu pe perioada 02.03.1949 - 31.08.1954.
Pe fondul cauzei, prima instanță reține că prin decizia atacată s-a recunoscut reclamantei calitatea de beneficiară a actului normativ mai sus - menționat pentru perioada 30.01.1950 - 31.08.1954 ca urmare a faptului că părinții acesteia au avut domiciliul obligatoriu pe raza localității M C, soluție pe care instanța a considerat-o corectă întrucât prin hotărârile 263 și 264/31.08.1990, emisă de pârâtă, le-au fost recunoscute părinților reclamantei drepturile conform art. 1 lit. d și nu lit. e al aceluiași articol, hotărâri care nu au fost contestate.
În continuare, instanța de fond nu, ci subliniază faptul că reclamanta are vocație la a beneficia de aceleași drepturi ca și părinții săi, în sensul în care practica judiciară constantă a recunoscut copiilor, născuți în perioada relevantă, aceleași drepturi ca cele recunoscute părinților. Or, nu poate fi contestat faptul că reclamanta a locuit cu familia sa (părinții săi) la domiciliul stabilit obligatoriu de autoritățile comuniste represive. Pentru că părinților li s-a recunoscut acest drept ca urmare a stabilirii în perioada amintită anterior a domiciliului obligatoriu, logic este ca și reclamanta să fie încadrată în același text de lege, ca beneficiar al legii, respectiv nu ca efect al strămutării, ci al stabilirii domiciliului obligatoriu.
În final, instanța mai arată că deși reclamanta a solicitat, prin cererea inițială, ca pârâta să-i acorde drepturile ca urmare a strămutării, în temeiul lit. e), aceasta din urmă a analizat cererea și acordat drepturile ca urmare a stabilirii domiciliului obligatoriu, respectiv lit. d).
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen, recurs reclamanta solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea în întregime a hotărârii atacate și admiterea contestației. În esență, recurenta susține aceleași alegații, de drept și de fapt, ca și cele prezentate în fața instanței. În plus, arată că de încadrarea corectă în lit. d) sau e) a art. 1 din Decretul Lege nr. 118/1990 depinde și stabilirea despăgubirile acordate de legiuitor, care sunt mai mari potrivit lit. e).
Pârâta - intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului motivând că hotărârea este temeinică și fondată, reluând aceleași argumente ca cele prezentate în fața instanței de fond.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare, cât și în temeiul principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
În primul rând, instanța constată că recurenta a formulat cererea pe temeiul lit. e) a art. 1 din Decretul Lege 118/1990, intimata admițând cererea pe un cu totul alt temei de drept, respectiv lit. d) al aceluiași articol, fără însă să cerceteze cererea recurentei din perspectiva lit. e) ceea ce înseamnă, de fapt, că intimata nu s-a pronunțat asupra cererii recurentei.
Însă, instanța de recurs nu va agrava situația recurentei în propria cale de atac, ci va proceda ea însăși, la fel ca și instanța de fond, la cercetarea temeiului de drept invocat de recurentă atât prin cererea inițială, formulată la intimată, cât și pe parcursul primului ciclu procesual, dar și în recurs, respectiv temeiul de drept prevăzut de art. 1 lit. e) din Decretul Lege nr. 118/1990.
Din actele de la dosar nici intimata și nici chiar instanța de fond, în hotărârea atacată cu recurs, nu contestă faptul că în anul 1949 părinții recurentei au fost strămutați din județul B, datorită persecuțiilor etnice, în localitatea M C, jud. H, perioada de refugiu durând până la data de 31.08.1954. pe toată această perioadă părinții și recurenta au avut domiciliul în localitatea M
De asemenea, nu se contestă de nicio parte că în perioada strămutării, mai exact la data de 30.01.1950, s-a născut recurenta, aceasta având vocație la drepturile prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990.
Singurul argument al instanței, reiterat de intimată în întâmpinările depuse în ambele cicluri procesuale, este acela că părinților recurentei li s-au recunoscut drepturile prevăzute de lit. d), respectiv că ar fi avut domiciliul obligatoriu în M C, fapt pentru care recurenta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de art. 1 alin. 1 din Decretul Lege 118/1990 decât tot în temeiul lit. d) și nu în temeiul lit. e). Se mai arată că hotărârile 263/1990 și 264/1990, hotărâri prin care s-au recunoscut părinților recurentei drepturile amintite, nu au fost recurate de nicio persoană.
Instanța, însă, reține că doar situația de fapt, favorabilă recurentei, reținută în raport cu părinții săi prin hotărârile nr. 263/1990 și 264/1990, poate să-i fie opusă acesteia. Or, starea de fapt este cea potrivit căreia părinții au fost strămutați din județul B în localitatea M
Temeiul de drept reținut părinților, însă, nu-i poate fi opusă recurentei, cu atât mai mult cu cât din starea de fapt rezultă că, de fapt, părinții s-au refugiat, perioadă în care s-a născut și recurenta. Cu alte cuvinte, recurentei poate profita doar de ceea ce-i este favorabil reținut de organul administrativ și poate să ignore temeiul de drept greșit reținut de același organ administrativ prin hotărârile 263/1990 și 264/1990 (cu atât mai mult cu cât nu aceste hotărâri ale organului administrativ nu au fost supuse controlului jurisdicțional), cu atât mai mult cu cât chiar cererea inițială adresată organului administrativ, respectiv intimatei, a vizat situația temeiului juridic de la lit. e) a art. 1 alin. 1 din Decretul Lege nr. 118/1990.
Cum starea de fapt corespunde temeiului juridic prevăzut de art. 1 alin. 1 lit. e) din Decretul Lege 118/1990, instanța va admite recursul reclamantei, va modifica integral hotărârea atacată în sensul că va admite contestația formulată de petenta, prin mandatar, și va dispune modificarea deciziei nr. 85/20.02.2009 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii H în sensul că va modifica temeiul juridic privind admiterea cererii petentei din art. 1 alin. 1 lit. d) în art. 1 alin. 1 lit. e) al Decretului Lege 118/1990 republicată, pentru perioada 30.01.1950 - 31.08.1954 urmând ca drepturile să se acorde începând cu data de 01.02.2009 de pârâta - intimată (data depunerii, la intimată, a cererii de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990 rep.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul petentei, cu domiciliul în M C,-, județul H, prin mandatar, cu domiciliul în M C,-, județul H, formulat împotriva sentinței civile nr.961/07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- și, în consecință:
Modifică integral hotărârea atacată în sensul că admite contestația formulată de petenta, prin mandatar, și modifică Decizia nr. 85/20.12.2009 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii H, în sensul că modifică temeiul juridic privind admiterea cererii petentei din art. 1 alin. 1 lit. d) a Decretului - Lege 118/1990 în art. 1 alin. 1 lit. e) a Decretului - Lege 118/1990 republicată, pentru perioada 30.01.1950 - 31.08.1954, urmând ca drepturile să se acorde începând cu 01.02.2009 de pârâtă pentru temeiul prevăzut de art. 1 alin.1 lit. ea D ecretului - Lege nr. 118/1990 republicată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./04.01.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
