Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1042/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1042/R/2008
Ședința publică din 25 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTORI: Sergiu Leon Rus, Rodica Filip Eleonora
- - Președintele secției
GREFIER: -
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de către pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva Deciziei civile nr. 2049 din 16 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, și, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, TRIBUNALUL CLUJ și CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta contestație în anulare se află la primul termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că pârâtul contestator a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se constată că prezenta contestație este formulată și motivată în termen, precum și că a fost comunicată cu intimații.
La data de 21 aprilie 2008 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea pârâtului intimat Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care solicită admiterea contestației în anulare.
Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin decizia civilă nr. 2049 din 16.11.2007 a Curții de Apel Clujs -au respins recursurile declarate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1518 din 15.06.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin sentința civilă nr. 1518 din 15 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității invocate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Cluj.
Pârâții au fost obligați ca începând cu 01.01.2005 să calculeze și să plătească reclamanților următoarele drepturi salariale: spor de fidelitate, salariu de bază majorat cu 7% iar pentru reclamanții, aferent perioadei 2005-2006, precum și reclamantului numai pentru anul 2006 acordarea salariului de merit în procent de 20% aplicat salariului brut conform art. 31 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 50/1996 actualizat cu indicele inflației începând cu data nașterii drepturilor și până la executarea integrală a acestora.
Au fost respinse petitele 4, 5 și 6 din acțiune ca neîntemeiate.
Prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocate ambii pârâți este neîntemeiată și a fost respinsă deoarece calitatea procesuală pasivă este justificată pe considerentul că aceștia au calitatea de ordonatori principal și secundar de credite și au atribuții în legătură cu asigurarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale.
A mai reținut tribunalul că reclamanții prin acțiunea promovată au solicitat aplicabilitatea dispozițiilor art. 40 din OUG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și ale altor drepturi ale funcționarilor publici care beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea - în speță instanțe judecătorești.
În aceste circumstanțe tribunalul a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de aceleași drepturi salariale ca cele ale personalului auxiliar de specialitate alături de grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, informaticieni, registratori, fiind incidente dispozițiile art. 40 din OUG nr. 92/2004.
Referitor la petitele acțiunii reclamanților privind asistența medicală, decontarea contravalorii transportului în perioada concediului de odihnă, conform prevederilor art. 41 din OG nr. 83/2000 și concediul de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, potrivit art. 65 din Legea nr. 367/2004, tribunalul a apreciat că nu sunt de natură salarială, întrucât nu fac parte din categoria drepturilor cărora le sunt incidente dispozițiile art. 40 din OUG nr. 92/2004, motiv pentru care le-a respins.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției B solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin recursul formulat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința prin aceea că în mod neîntemeiat a respins instanța excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât din cuprinsul Legii nr. 500/2002 reiese că rolul esențial în procesul și execuția bugetară revine Guvernului, respectiv Parlamentului României.
De asemenea, s-a afirmat că în mod neîntemeiat instanța a respins și excepția inadmisibilității cererii reclamanților raportat la prevederile Legii nr. 554/2004 și la art. 30 din OUG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006.
Recurentul a mai arătat că art. 33 din Legea nr. 188/1999 nu a produs efecte din momentul intrării în vigoare a art. 3 din OUG nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici, iar pentru perioada martie 2001 - 31.12.2006, aceste dispoziții nu au produs efecte iar reclamanții nu pot beneficia de prima de concediu.
În motivarea recursului pârâtul Ministerul Justiției B arată că hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii invocând ca motive de recurs prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ.
Recurenta invocă ca și un prim motiv de casare depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 4.pr.civ. întrucât reclamanții au calitatea de funcționari publici și li se aplică legislația care reglementează drepturile, obligațiile și salarizarea acestora, nicidecum legislația specifică aplicabilă altor categorii de personal, care este personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești. Or, obligând la plata unor drepturi neprevăzute de lege în beneficiul funcționarilor publici, instanța a săvârșit un exces de putere.
În ceea ce privește incidența art. 304 pct. 9.pr.civ. recurenta apreciază ca fiind criticabilă soluția de respingere a lipsei calității procesuale pasive întrucât reclamanții din prezenta cauză, funcționari publici au fost încadrați începând cu data de 1 iunie 2005 prin decizie a președintelui Curții de Apel potrivit OUG nr. 92/2004.
În conformitate cu prevederile art. 4 din OUG nr. 92/2004 funcționarii publici beneficiază de un salariu de bază în funcție de nivelul studiilor necesare executării funcției publice, iar funcționarii publici beneficiază de un salariu de merit, precum și de alte sporuri în condițiile stabilite de dispozițiile OUG nr. 92/2004.
Valorificarea dreptului la prima de vacanță conferit funcționarilor publici de prevederile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 nu a fost posibilă față de nici una din categoriile de personal pentru care legea l-a reglementat întrucât aplicarea prevederilor susmenționate a fost suspendată succesiv prin acte normative succesive, recurentul invocând în acest sens prevederile art. 3 alin. 1 din OUG nr. 33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001 a de Stat pe anul 2002, Legea nr. 631/2002 a de Stat pe anul 2003, Legea nr. 507/2003 a de Stat pe anul 2004, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 a de Stat pe anul 2005 și în fine prevederile art. 5 alin. 5 din Legea nr. 1379/2005 a de Stat pe anul 2006.
În concluzie recurenta apreciază că, pe perioada martie 2001 - 31.12.2006 dispozițiile art. 33 din Legea nr. 188/1999 nu au produs efecte, iar reclamanții nu pot beneficia de prima de concediu pentru această perioadă.
Pe de altă parte recurentul arată că hotărârea Tribunalului este greșită și lipsită de temei legal și în ceea ce privește obligația de actualizare a sumelor solicitat cu titlu de prime de concediu, întrucât din interpretarea prevederilor art. 1088.civ. rezultă că reclamanții, creditori ai unei obligații având drept obiect o sumă de bani, nu pot pretinde drept echivalent al prejudiciului încasat prin întârziere la executare, decât dobânda stabilită de lege, aceasta fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată. Ca atare recurentul apreciază că, în cauză sunt incidente prevederile art. 1082 din Codul civil, având în vedere rațiunile de politică financiară și bugetară a statului care au determinat suspendarea dreptului la prima de concediu.
Curtea a respins recursurile prin decizia civilă nr. 2049/2007, reținând, în esență, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI solicitând admiterea acesteia, pentru că dezlegarea dată în dosar de către instanța de recurs ar fi rezultatul omisiunii examinării tuturor motivelor de recurs invocate de Ministerul Justiției.
În motivare s-a arătat că prin cererea de recurs formulată, Ministerul Justiției a criticat sentința pronunțată la fond sub mai multe aspecte, susținând că:
1. prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă,
2. hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind criticabilă și pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Prin decizia civilă menționată mai sus, Curtea de Apel Cluja respins ca nefondat recursul formulat de Ministerul Justiției, fără a se pronunța însă asupra primului motiv de recurs invocat (depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de fond), fapt ce atrage incidența art. 318 teza a II-a din Codul d e procedură civilă, conform căruia:"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacatecu contestație.când instanța, respingând recursul sau admițându-i numai în parte,aomis din greșealăsăcerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Totodată, în ceea ce privește al doilea motiv de recurs invocat, respectiv aplicarea greșită a legii, Curtea a omis să se pronunțe asupra principalei probleme de drept din speță, pe care Ministerul Justiției a ridicat-o, respectiv asupra modalității de aplicare și interpretare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 40 din nr.OUG 92/2004. reținând spre analiză doar îndreptățirea intimaților-reclamanți la stabilirea și plata indemnizației pentru plata concediului de odihnă de 30 zile lucrătoare, pretenții care au făcut obiectul ultimului capăt de cerere.
Analizând contestația în anulare, Curtea reține următoarele:
Contestația este nefondată și urmează a fi respinsă.
Potrivit art. 318 teza a II- pr. civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație. când instanța, respingând recursul sau admițându-i numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Recurentul a invocat în recurs, într-adevăr, faptul că instanța de fond ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, însă nu a dezvoltat separat acest motiv și nici nu a precizat care ar fi depășirea. Prin urmare, și acest caz de casare a fost invocat pentru aceleași considerente ca și pentru motivul de recurs constând în aplicarea greșită a legii, astfel încât instanța de recurs le-a tratat împreună, ca o consecință a modului unic în care recurenta le-a prezentat.
Din această perspectivă, critica nemotivării este neîntemeiată. Motivarea trebuie să se refere la subiectul în discuție, la argument, nu la diferitele aspecte prin care acesta este particularizat. În acest sens, este unanim admisă posibilitatea motivării implicite: când se înfățișează temeiurile unui anumit punct de vedere, care exclude un altul opus, este inutilă examinarea rațiunilor invocate în sprijinul acestuia din urmă. În acest mod a procedat și instanța de recurs, fiind așadar dispensată de analiza motivelor nepertinente liniei de gândire reținute.
Față de cele de mai sus, în baza art. 319. pr. civ. Curtea urmează să respingă contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva Deciziei civile nr. 2049 din 16.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Leon Rus, Rodica Filip Eleonora
--- - - - -
GREFIER
-
RED./MR
05.05.08/2 EX.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip Eleonora
