Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1042/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--11.06.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1042
Ședința publică din 29 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Arad împotriva sentinței civile nr.436/10.III. 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad în contradictoriu cu reclamantul intimat având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantului intimat avocat în substituirea avocatului, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea reclamantului intimat, aceasta având caracter de concluzii scrise, astfel că instanța consideră că nu se mai impune comunicarea acestora.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, pentru motivele arătate în concluziile scrise, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.436/10.III.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Penitenciarul Arad și a constatat nulitatea Referatului Comisiei de Disciplină nr. B 22 7416/CA/ din data de 14.11.2008 emis de Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Arad.
A anulat Decizia de sancționare nr. S/B/6437/ din 22.10.2008 emisă de Directorul Penitenciarului Arad.
A obligat pârâtul la repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii actului administrativ atacat.
În motivare s-a reținut că potrivit art.66 din Legea nr.293/2004, privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, "sancțiunea disciplinară se aplică prin decizie scrisă care se comunică cu funcționarul public cu statut special sancționat în termen de 5 zile de la data emiterii deciziei".
Decizia de sancționare nr. S/B 6437 din 22.10.2008 nu a fost comunicată reclamantului așa cum dispune articolul de lege mai sus precitat.
Reclamantul a luat cunoștință despre sancțiunea aplicată prin intermediul Biroului Resurse - Umane.
Reclamantul a înțeles să conteste actul administrativ de sancționare în conformitate cu dispozițiile art.17 lit. b) din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2856/2004 și a formulat contestație la Comisia de Disciplină.
Prin Referatul nr. B -/CD//14.11.2008, Comisia de disciplină a respins contestația formulată de către petent.
Instanța a constatat că, la data de 07.11.2008 și 12.11.2008 Comisia de disciplină sesizată a solicitat Biroului Resurse Umane comunicarea deciziei de sancționare a funcționarului public cu statut special.
La data de 13.11.2008, Comisia de disciplină a constatat că aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut cu respectarea prevederilor art.62 și 64 din Legea nr.293/2004 și că nu se justifică analizarea fondului deciziei de sancționare.
Potrivit art.17 din Ordinul Ministrului Justiției nr.2856/2004 "activitatea comisiilor de disciplină are la bază următoarele principii:
a) prezumția de nevinovăție, conform căreia se prezumă că funcționarul public este nevinovat atâta timp cât vinovăția sa nu a fost dovedită;
b) garantarea dreptului la apărare, conform căruia se recunoaște dreptul funcționarului public de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa și de a fi asistat de un apărător ori de a fi reprezentat".
Conform art.18 din Ordinul Ministrului Justiției menționat, Comisia de disciplină cercetează abaterile disciplinare pentru care a fost sesizată și propune menținerea sau anularea sancțiunii disciplinare.
În mod temeinic și legal reclamantul a învederat instanței prevederile art. 30, art. 31 alin. 3 și ale art. 33 care se aplică în mod corespunzător și pentru situația în care comisia de disciplină a fost sesizată în condițiile art.32 alin.2 din același ordin, și care dispun în sensul că "în situația prevăzută la alin. (1) conducătorul unității sesizează Comisia de disciplină în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării contestației. În acest caz, comisia de disciplină este competentă să verifice dacă sancțiunea disciplinară a fost aplicată cu respectarea prevederilor art.62 și 64 din Legea nr.293/2004".
Cum comisia de disciplină a fost sesizată în condițiile prevăzute de art.34 alin.2 din Ordinul nr.2856/2004 coroborat cu dispozițiile art.64 alin.1 din Legea nr. 294/2004 devin pe deplin incidente și dispozițiile art.34 alin.3 care dispun în sensul că "în funcție de rezultatul verificărilor prevăzute la alin.2, comisia de disciplină poate să propună prin referat, menținerea sau anularea sancțiunii disciplinare aplicate.
Or, așa cum corect a demonstrat reclamantul, Comisia de disciplină prin Referatul emis s-a limitat doar la verificarea condițiilor de formă ale actului administrativ contestat, fără a da eficiență dispozițiilor art.17 lit. b) din Ordinul Ministrului Justiției nr.2856/2004, fără a audia petentul și fără a da posibilitatea acestuia să prezinte dovezi în apărarea sa cu încălcarea vădită a dreptului la apărare garantat de lege.
Motivația dată de către Comisia de disciplină privitor la neanalizarea fondului deciziei de sancționare, nu este întemeiată și nici judicios argumentată și nu poate constitui o justificare suficientă pentru îngrădirea unor drepturi garantate constituțional și încorporate în art. 6 al jurisprudenței CEDO precum dreptul la apărare, rațiune pentru care nerespectarea acestui drept, atrage nulitatea actelor efectuate în alte condiții.
Din această perspectivă, este vădit că actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale procedurale impuse de legiuitor cu titlu imperativ și stipulate în mod expres în Ordinul Ministrului Justiției nr.2856/2004, că actul administrativ contestat este afectat de vicii de formă și de fond care atrag sancțiunea nulității absolute prevăzută de Legea nr.293/2004 și Ordinul Ministrului Justiției nr.2856/2004.
Întrucât încălcarea condițiilor legale stipulate în textele de lege precitate au produs o vătămare astfel cum prevăd dispozițiile art.105 Cod procedură civilă prin încălcarea dreptului constituțional la apărare, petentul fiind privat de dreptul de a prezenta dovezi în apărarea sa, acțiunea reclamantului se impune a fi admisă, instanța constatând astfel nulitatea actului administrativ emis de Comisia de disciplină.
Cu privire la decizia de sancționare, întrucât aceasta nu a fost comunicată reclamantului în conformitate cu dispozițiile art.17 din Legea nr.293/2004 și Ordinul Ministrului Justiției nr.2856/2004, și întrucât reclamantul nu a avut beneficiul prevederilor legale de a indica dacă sunt incidente dispozițiile legale privind sancțiunea nulității absolute a actului administrativ atacat, întrucât instanța de judecată nu poate exercita controlul de legalitate asupra actului administrativ la care se face trimitere prin acțiune, atât din perspectiva dreptului intern cât și al dispozițiilor art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a reținut că reclamantul este vătămat în dreptul său recunoscut și garantat de lege, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea în condițiile art.105 Cod procedură civilă și a actului administrativ de sancționare atacat.
În cauză a declarat recurs pârâtul Penitenciarul Arad solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În esență recurentul critică prima instanță pentru că nu a constatat încălcări ale Ordinului Ministrului Justiției nr.2856/2004 și ale prevederilor Legii nr.293/2004.
Apreciază că instanța de fond în mod greșit nu a ținut cont de prevederile art.31 din Ordinul Ministrului Justiției nr.2856/2004, care prevăd că: "1) în cazul în care sancțiunea disciplinară a fost aplicată potrivit prevederilor art.64 alin.1 din Legea nr.293/2004, funcționarul public poate formula contestație la conducătorul unității, în termen de 15 zile de la comunicarea sancțiunii disciplinare aplicate.
2) în situația prevăzută la alin.1 conducătorul unității sesizează comisia de disciplină în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării contestației. În acest caz, comisia de disciplină este competentă să verifice dacă sancțiunea disciplinară a fost aplicată cu respectarea prevederilor art.62 și art.64 din Legea nr.293/2004.
3) în funcție de rezultatul verificărilor prevăzute la alin.2, comisia de disciplină poate să propună prin referat menținerea sau anularea sancțiunii disciplinare aplicate. Comisia de disciplină nu poate să propună o sancțiune disciplinară mai gravă decât cea aplicată".
Astfel, comisia de disciplină este competentă să verifice dacă sancțiunea disciplinară a fost aplicată cu respectarea prevederilor art.62 și art.64 din Legea nr.293/2004.
Având în vedere că în urma verificărilor comisia a constatat că sancțiunea a fost aplicată cu respectarea prevederilor legale, a propus prin referat menținerea sancțiunii disciplinare aplicate în conformitate cu prevederile pct.3 din art.31 din Ordinul Ministrului Justiției nr.2856/2004.
Tot prevederile pct.3 din art.34 din Ordinul Ministrului Justiției nr.2856/2004 stipulează în mod expres: "comisia de disciplină nu poate să propună o sancțiune disciplinară mai gravă decât cea aplicată".
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Potrivit considerentelor sentinței, Tribunalul Arada admis acțiunea reclamantului, reținând că, Comisia de disciplină instituită conform Ordinului nr.2856/2004, sesizată potrivit art.34 alin.2 din ordin, s-a limitat doar la verificarea condițiilor de formă ale actului de sancționare disciplinară aplicat față de reclamant, fără respectarea prevederilor art.17 lit. b) din Ordinul Ministrului Justiției nr.2856/2006, adică fără audierea acestuia și respectiv fără a-i acorda posibilitatea formulării unei probațiunii în apărare, ceea ce constituie încălcarea dreptului acestuia la apărare, motiv de constatare a nulității actului administrativ, ceea ce rezultă de altfel din comportarea abuzivă a pârâtului și în fața instanței de fond prin refuzul depunerii la dosar a deciziei de sancționare, încălcând astfel prevederile art.13 alin.1 din Legea nr.554/204.
Nu poate fi primită apărarea pârâtului privind caracterul secret al deciziei de sancționare disciplinară atacată în cauză pentru că nu există nici o dispoziție în legislația muncii în acest sens, întrucât aceasta ar echivala cu îngrădirea liberă la justiție.
Curtea mai reține că motivele de recurs ale pârâtului sunt străine temeiurilor juridice reținute de Tribunalul Arad în pronunțarea soluției, deci recursul este neîntemeiat.
De altfel, recurentul nici nu critică considerentele sentinței privind încălcarea dreptului constituțional la apărare, prin necomunicarea sancțiunii reclamantului, situație care vizează și încălcarea art.6 din
În concluzie, pentru motivele expuse recursul pârâtului se respinge ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Arad împotriva sentinței civile nr.436/10.III. 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.IX.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.RO-30.09.2009
Tehnored-LM - 30.09.2009
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Maria Cornelia
