Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1043/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 18.05.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1043
Ședința publică din 29 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 416/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtele intimate V T și B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Arad la data de 11 decembrie 2008, reclamanta - a chemat în judecată pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, solicitând obligarea pârâtei să îi plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea 188/1999, republicată, de câte 25% din salariul de bază fiecare spor, actualizat cu rata inflației până la data plății efective, începând cu luna aprilie 2004 până la zi, precum și obligarea pârâtei la înscrierea în cartea de muncă a acestor sporuri. La 23 decembrie 2008 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită acordarea sporului începând cu data de 01.04.2004 - la zi.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de funcționar public în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și în această calitate avea dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 la un salariu în care să fie cuprins suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, dar prin acte normative succesive în perioada 2004-2006 aceste dispoziții (cuprinse anterior republicării Legii nr. 188/1999 în art. 29 alin. 1 lit. c și d) au fost suspendate, reintrând în vigoare potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 la data de 01.01.2007.
Cum pârâta nici după această dată nu a intenționat să achite aceste drepturi, care reprezintă parte a salarului prevăzut de lege, reclamanta a considerat că este îndreptățită la plata lor, fiind drepturi la care nu se poate renunța și nici nu pot fi limitate raportat la prevederile art. 38 și 39 alin. 1, lit. d din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii.
Prin înscrisul depus la data de 17 februarie 2009 ( fila 31 dosar fond) reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâtă și a Autorității Naționale a Vămilor.
Prin întâmpinare pârâta a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefondată a cererii.
Pe fond, aceasta a arătat că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Legea nr. 188/1999 la art. 31 alin. 1 lit. c) și d) face referire la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, dar nu prevede nici un procent pentru aceste două suplimente, fiind evident, prin comparație cu celelalte sporuri prevăzute care au fost cuantificate, că neexistând nici o prevedere legală care să prevadă cuantumul acestora și modul de calcul, că nu pot fi acordate de nici o instituție publică și nici de instanță, nefiind prevăzute de lege.
Prin sentința civilă nr. 416/09.03.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ precizată, exercitată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor pentru obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% lunar, din salariul de bază precum și înscrierea în carnetul de muncă a acestor sporuri.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt că reclamanta este funcționar public în cadrul Biroului Vamal A și a formulat prezenta acțiune întrucât nu a beneficiat de drepturile salariale potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:" a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și daf ost suspendată în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006, aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.31 a Legii nr.188/1999, reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Se poate trage însă concluzia, din interpretarea aliniatului 3 al art. 31 din Legea nr. 188/1999, care dispune că salarizarea funcționarilor publice se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare, că acordarea celor două suplimente, condițiile de acordare și cuantificarea lor trebuie reglementate fie prin lege sau printr-un act normativ cu forță juridică de lege, fie de Guvernul României, în cazul promovării unei hotărâri date în promovarea executării legilor și că instanța judecătoreasă nu se poate substitui ea pentru a stabili cuantumul acestor suplimente.
Deși reclamanta a solicitat acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest și nici vreun alt procent. Reclamanta nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporurile solicitate de reclamantă, instanța a respins acțiunea, ca fiind lipsită de temei legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii sale.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanța a respins acțiunea în condițiile în care legea prevede acordarea acestor drepturi, reiterând argumentele prezentate în fața primei instanțe cu privire la interpretarea legii.
Pârâta intimată nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și actele normative aplicabile speței.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că reclamanta, având calitatea de funcționar public, este salarizată în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat.
Cu toate acestea, deși instanța a reținut temeinicia drepturilor reclamantei, totuși aceasta a respins acțiunea pe considerentul că procentul solicitat de reclamantă nu este prevăzut de nici un act normativ. Din acest punct de vedere hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile cuvenite reclamanților nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, și care în cadrul fiecărei anexe prevede că personalul menționat beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Rămân însă pertinente observațiile primei instanțe cu privire la procentul solicitat de reclamantă. Astfel, se reține că este atributul exclusiv al administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, instanța neavând, în lipsa unui act emis sau adoptat de către autoritatea administrativă care să stabilească cuantumul celor două suplimente, puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterii executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr.820/2008, necompetența instanțelor de judecată de a înlocui dispozițiile legale cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit dispozițiilor art.147 din Constituția României, de la data de 16.07.2008, când a fost publicată în Monitorul Oficial. În același sens sunt și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.1325/04.12.2008, care de această dată se referă la întreg conținutul actului normativ ce reglementează prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamantă sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul acesteia și va modifica sentința tribunalului în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei și obligării pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu aprilie 2004.
Totodată, recunoscând drepturile menționate, ca o consecință a acestei recunoașteri, Curtea va obliga pârâta la înscrierea acestora în carnetul de muncă al reclamantei, respingând în rest acțiunea, în sensul că nu va fi individualizat procentul în care drepturile solicitate vor fi acordate.
Cât privește însă pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B, Curtea apreciază că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât din probele dosarului, respectiv a conținutului cărții de muncă, rezultă că reclamanta are calitate de funcționar public în cadrul pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, instituție subordonată pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor.
Prin urmare, raportul de serviciu, respectiv de muncă, există între reclamantă și pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, aceasta având obligația legală de a acorda drepturile salariale reclamantei.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, calitatea procesuală pasivă în acțiunile de contencios administrativ o are întotdeauna autoritatea publică ce vatămă printr-un act administrativ un drept recunoscut de lege pe seama reclamantului sau care refuză acordarea unui asemenea drept.
În cauză, cea care refuză acordarea unor drepturi salariale este pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în calitate de angajator și nu Autoritatea Națională a Vămilor.
În consecință, calitatea procesuală pasivă în dosar aparține numai pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și nu pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor, motiv pentru care acțiunea reclamantei, formulată împotriva acestei pârâte urmează a fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Curtea va lua totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 416/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei promovate împotriva pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, pe care o obligă la plata drepturilor reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, actualizate, începând cu aprilie 2004, precum și la înscrierea în cartea de muncă a acestor sporuri.
Respinge acțiunea în ceea ce privește stabilirea procentului de 25% din salariul de bază.
Respinge acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B B ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Cu opinie separată în ceea ce
privește respingerea acțiunii
față de pârâta
GREFIER
Red./02.10.2009
Tehnored-LM/02.10.2009
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător - G.
OPINIA SEPARATĂ
Apreciez că Autoritatea Națională a Vămilor B are calitate procesuală pasivă în cauză, așa cum de altfel însăși această parte susține (filele 23-24 dosar fond).
Calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte este dată atât de calitatea de ordonator terțiar de credite cât și de modul de organizare a Autorității Naționale a Vămilor. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 alin 1 din HG nr.532/2007, n vigoare la data promovării acțiunii, structura organizatorică a direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, a direcțiilor județene și a municipiului B pentru accize și operațiuni vamale și a birourilor vamale se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la propunerea vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care conduce Autoritatea Națională a Vămilor.
Tot astfel, art.8 alin 4 din același act prevede posibilitatea Vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care conduce Autoritatea Națională a Vămilor, de a-și delega calitatea de ordonator terțiar de credite directorilor executivi ai direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și directorilor executivi ai direcțiilor județene, prin actul de delegare precizându-se limitele și condițiile delegării.
HG nr.532/2007 consacră de asemenea, prin dispozițiile art.9 și 10, atribuțiile conducătorului Autorității Naționale a Vămilor în stabilirea statului de funcții, a atribuțiilor și sarcinilor structurilor funcționale din unitățile subordomate, respectiv din direcțiile regionale, direcțiile județene și birourile vamale, structuri care, așa cum rezultă din anexa actului normativ menționat, sunt direct subordonate vicepreședintelui.
Dispozițiile menționate au fost reluate și în HG nr.110/18.02.2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor.
Nu în ultimul rând, trebuie observat că în carnetul de muncă al reclamantei Autoritatea Națională a Vămilor este menționată ca instituție în raport de care s-au stabilit raporturile de serviciu (filele 7 - 19 dosar fond).
Prin urmare, întrucât direcțiile regionale și județene sunt structuri funcționale ale Autorității Naționale a Vămilor, lipsite de personalitate juridică, și întrucât numirile funcționarilor din cadrul acestora se fac de către conducătorul Autorității Naționale a Vămilor, însăși reclamanta fiind numită de directorul general al fostei Direcții Generale a Vămilor, actualmente Autoritatea Națională a Vămilor (filele 33 și 35 din dosarul de fond), calitate procesuală pasivă a autorității menționate apare ca fiind evidentă.
JUDECĂTOR
---
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Maria Cornelia
