Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1049/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--03.07.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1049
Ședința publică din 29 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților declarat împotriva sentinței civile nr.330/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, a, și cu pârâții intimați Curtea de APEL TIMIȘOARA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul C-S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecare cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 19.02.2009, sub nr. de dosar -, reclamanții, a, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul C - S și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale corespunzătoare diminuării fiecărui reclamant a venitului net lunar, prin calcularea contribuției de asigurări sociale, începând cu luna august 2007, cât și pe viitor; actualizarea acestor sume cu indicele de inflație al monedei naționale, de la data recunoașterii acestui drept și până la executarea hotărârii judecătorești.
În motivare, reclamanții au arătat că, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților, o constituie, conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19/17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adausurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, și/sau veniturile asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. 1, II și IV, iar conform alin. 3 al art. 23, baza de calcul prevăzută de art. 1 și 2 nu poate depăși plafonul de 3 ori salariul mediu brut pe economie, plafon care a fost majorat la 5 salarii medii brute pe economie, conform nr.OUG 147/2002.
Se mai arată că, în conformitate cu art. 183 din Legea nr. 19/2000 s- prevăzut că la data intrării în vigoare a legii, contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați nu va diminua venitul net al acestora, iar prin art. 2 din Legea nr. 250/2007 a fost modificat alin. 3 al art. 23 din Legea nr. 19/2000, în sensul că baza de calcul este venitul brut realizat lunar și are consecința înlocuirii limitării bazei de calcul, astfel că acesta poate depăși plafonul de maxim 5 ori salariul mediu lunar pe economie și implicit au rămas fără obiect de aplicare prevederile art. 183 alin. 3 din aceeași lege, fapt ce a determinat abrogarea sa expresă ulterioară prin art. 11 din nr.OG 91/2007.
Prin Legea nr. 250/2007 nu au fost modificate, completate sau abrogate celelalte dispoziții ale art. 183 din Legea nr. 19/2000, respectiv alin. 1, 2 și 4 care rămân în vigoare, prin urmare baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, fiind majorată de la plafonul de 3 salarii brute pe economie la venitul brut realizat lunar, trebuia să se facă și aplicarea dispozițiilor alin. 1, 2 și 4 ale art. 183 din Legea nr. 19/2000, în sensul respectării interdicției de a nu diminua venitul net al acestuia.
Reclamanții au învederat că, însuși Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție a recunoscut că, în aplicarea dispozițiilor cu caracter tranzitoriu în succesiunea legilor în timp, se va face aplicarea acestora atâta timp cât legile ulterioare de modificare sau completare nu conțin ele însele alte norme tranzitorii proprii.
Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare arată că reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale. Normele de drept fiscal, care au ca obiect de reglementare modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și impozite sunt de natură imperativă spre deosebire de normele de drept civil, care au caracter dispozitiv sau supletiv.
De asemenea, arată că același caracter imperativ îl au și normele juridice care reglementează modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul asigurărilor sociale de stat prin perceperea unor contribuții din care urmează a se achita indemnizații, ajutoare, pensii etc.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților învederează că bugetul asigurărilor sociale de stat este parte componentă a bugetului general consolidat, astfel cum a fost definit de art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002, iar în combaterea susținerilor reclamanților, care apreciază că le-ar fi aplicabile dispozițiile în vigoare la data nașterii raporturilor juridice, arată că, în conformitate cu art. 5 din Codul d e procedură fiscală,interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege".
Confirmă starea de fapt relatată de reclamanți, în sensul că, potrivit art. 23 alin. 3 și 4 din Legea nr. 19/2000, care a prevăzut că baza de calcul prevăzută la alin. 1 și 2 nu poate depăși plafonul de 5 ori salariul mediu brut, însă, prin Legea nr. 250/2007, baza de calcul a fost modificată, stabilindu-se la venitul brut realizat lunar, iar începând cu data de 22 iulie 2007, data intrării în vigoare a noii legi, angajatorul are obligația de a aplica pe viitor cota de 9,5% la noua bază de calcul.
Totodată, pârâtul a arătat că, ceea ce nu au avut în vedere reclamanții, este faptul că, prin plata contribuțiilor devin parte în raporturi de drept fiscal, compuse din drepturi și obligații, printre care și obligația de a plăti contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, obligație ce se naște prin dobândirea periodică, lunară, a drepturilor salariale. sunt calculate, reținute și virate o dată cu plata drepturilor salariale.
Pârâtul mai susține că, în concordanță cu principiul contributivității, consacrat la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, a fost reglementată obligația asiguraților în sistemul public de pensii de a plăti contribuția de asigurări sociale într-o cotă stabilită prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, având ca bază de calcul venitul brut realizat lunar.
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca netemeinică.
În motivare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, arătând că, Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie confundat cu statul român și cu bugetul de stat, întrucât este ordonator principal de credite, așa cum este și Ministerul Justiției; atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților are Ministerul Justiției, raporturile de muncă existând între reclamanți și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul Finanțelor Publice să fie implicat în vreun fel.
Arată că, ambele instituții sunt ordonatori principali de credite pentru personalul propriu.
Pârâții Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul C-S nu au formulat întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 20 martie 2009, s-a disjuns acțiunea formulată de reclamanții, și - personal contractual față de acțiunea reclamanților,., a și - funcționari publici.
Prin sentința civilă nr. 331 din 24.04.2009 pronunțată în dosar nr.- Tribunalul C-S a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamanților față de acest pârât.
A admis în parte, acțiunea reclamanților, -, A și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL C - S, a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul C-S, în solidar, să plătească reclamanților drepturile salariale corespunzătoare diminuării venitului net al fiecărui reclamant, prin calcularea contribuției de asigurări sociale, începând cu luna august 2007 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective, respingând în rest pretențiile reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Procedând, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de acest pârât prin întâmpinare, tribunalul a constatat următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici, nu au raporturi de serviciu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, care este ordonator principal de credite, la fel ca și Ministerul Justiției și Libertăților, dar nu este angajatorul reclamanților. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I și II și de angajatorii acestora se face lunar, de către angajatori.
În conformitate cu prevederile art. 23 alin. 1 și 3 din Legea nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților, nu poate depăși plafonul de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie; acest plafon a fost majorat la 5 salarii medii brute lunare pe economie, prin art. 4 alin. 4 din nr.OUG 147/2002.
Art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 250/2007, în sensul că baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I și II, respectiv al reclamanților din prezenta cauză.
Tribunalul a mai reținut că, dispozițiile Legii nr. 250/2007 nu au abrogat sau modificat dispozițiile art. 183 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, care stipulează că aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate, se va face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern, astfel încât contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora.
Tribunalul mai reține că, dispozițiile art. 183 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 19/2000 sunt în vigoare, nefiind modificate sau abrogate prin Legea nr. 250/2007 și că dispozițiile art. 38 din Codul muncii stipulează că orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea sau limitarea drepturilor recunoscute de lege, salariaților, este lovită de nulitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii, reiterând argumentele prezentate în fața instanței de fond.
Astfel, recurentul arată că reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale. Normele de drept fiscal, care au ca obiect de reglementare modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și impozite sunt de natură imperativă spre deosebire de normele de drept civil, care au caracter dispozitiv sau supletiv.
De asemenea, arată că același caracter imperativ îl au și normele juridice care reglementează modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul asigurărilor sociale de stat prin perceperea unor contribuții din care urmează a se achita indemnizații, ajutoare, pensii etc.
Recurentul învederează că bugetul asigurărilor sociale de stat este parte componentă a bugetului general consolidat, astfel cum a fost definit de art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002, iar în combaterea susținerilor reclamanților, care apreciază că le-ar fi aplicabile dispozițiile în vigoare la data nașterii raporturilor juridice, arată că, în conformitate cu art. 5 din Codul d e procedură fiscală,interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege".
Or, îmbrățișând soluția instanței de fond, s-ar ajunge la o aplicare discriminatorie a legii, prin aceea că persoanelor aflate în situații identiceli se aplică un tratament inegal în ceea ce privește contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Totodată, recurentul arată că prin plata contribuțiilor reclamanții devin parte în raporturi de drept fiscal, compuse din drepturi și obligații, printre care și obligația de a plăti contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, obligație ce se naște prin dobândirea periodică, lunară, a drepturilor salariale, contribuțiile fiind calculate, reținute și virate o dată cu plata drepturilor salariale.
Totodată, în concordanță cu principiul contributivității, consacrat la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, recurentul susține ca a fost reglementată obligația asiguraților în sistemul public de pensii de a plăti contribuția de asigurări sociale într-o cotă stabilită prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, având ca bază de calcul venitul brut realizat lunar.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs formulate cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prima instanță a reținut că art 183 alin 1,2,și 4 din Legea nr.19/2000 nu a fost modificat prin Legea nr. 250/2007, lege prin care a fost modificat primil act normativ menționat. Concluzia instanței este eronată, fiind incident motivul de modificare a hotărârii recurate prevăzut de art.304 pct9 Cod procedură civilă.
Astfel, Curtea reține că art.183 din Legea nr.19/2000, invocat de reclamanți și preluat de prima instanță nu este incident în cauză. Acest articol reprezintă o normă tranzitorie ce se referă la situația asiguraților la momentul apariției Legii nr.19/2000, când baza de impozitare era limitată la un anumit număr de salarii medii brute. Acest text nu se referă la modificările ulterioare ale Legii nr.19/2000, fiind lipsit de rațiune ca legiuitorul să prevadă în anul 2000 o normătranzitoriepentru o reglementare ulterioară, a cărei conținut a fost cunoscut și legiferat abia în 2007.
În realitate, textul legal aplicabil speței este constituit de art.23 din Legea nr.19/2000.
Alineatul 3 al acestui articol avea, înainte de modificarea introdusă prin Legea nr. 250/2007, următorul conținut:(3) Baza de calcul - nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.
Prin Legea nr. 250/2007 acest alineat a fost modificat în mod expres în sensul următor: "(3) Baza de calcul - este venitul brut realizat lunar." Actualmente, ca urmare a modificărilor legislative ulterioare, alineatul 3 al articolului 23 devenit alineatul 1 lit. a, cu o redactare identică.
Prin urmare, de vreme ce modalitatea de calcul a bazei de impozitare a fost modificată în mod expres, fără ca legea de modificare să prevadă vreo excepție de la aplicarea normei modificate, se impune concluzia că formularea actuală a art. 23 din Legea nr.19/2000 le este pe deplin aplicabilă tuturor contribuabililor, respectiv și reclamanților. O interpretare contrară ar lipsi de conținut reglementarea menționată și ar avea ca efect ultraactivitatea legii vechi, soluție care nu poate fi acceptată.
Având în vedere considerentele menționate, apreciind întemeiat recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea urmează a-l admite, cu consecința modificării sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, menținând în rest dispozițiile sentinței cu privire la soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
Totodată, Curtea va lua act că recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților declarat împotriva sentinței civile nr.330/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, a, și cu pârâții intimați Curtea de APEL TIMIȘOARA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul C-
Modifică sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./11.10.2009
Tehnored-LM/12.10.2009
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Maria Cornelia
