Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1046/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--11.06.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1046
Ședința publică din 29 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr.575/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtele intimate T și B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea intimatelor cj, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtelor intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ precizată, înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 5 ianuarie 2009, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, conform art.31 alin.1 lit. c-d din Legea nr.188/1999 republicată, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, începând cu luna aprilie 2004 până la zi respectiv, suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază: suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 republicată, privind statutul funcționarilor publici. A mai solicitat obligarea pârâtei la înscrierea în cartea de muncă a acestor sporuri potrivit dispozițiilor Decretului nr.92/1976.
Prin precizarea de acțiune reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a Autorității Naționale a Vămilor
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada menționată a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției pârâte și în această calitate avea dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 la un salariu în care să fie cuprins suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare dar prin acte normative succesive în perioada 2004-2006 aceste dispoziții (cuprinse anterior republicării Legii nr. 188/1999 în art. 29 alin. 1 lit. c și d) au fost suspendate, reintrând în vigoare potrivit art. XIII din Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 la data de 01.01.2007.
Cum pârâta nici după această data nu a intenționat să achite aceste drepturi, care reprezintă parte a salariului prevăzut de lege, reclamantul consideră că este îndreptățit la plata acestor drepturi, drepturi la care nu se poate renunța și nici nu pot fi limitate raportat la prevederile art. 38 și 39 alin.1, lit. d din Legea nr.53/2003 Codul Muncii.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În principal aceasta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile motivând că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută imperativ de art.7 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 2 din aceeași lege, iar în subsidiar, pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, pârâta a arătat că în perioada în care reclamantul a avut calitatea de funcționar public și a beneficiat de toate drepturile cuvenite în materia funcției publice și că dispozițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr.188/1999 (devenit ulterior art. 31) cu aplicabilitate de la 01.01.2004, au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006.
Pârâta a considerat că în condițiile în care nici Legea nr. 188/1999 republicată și nici actele normative în vigoare în materia salarizării funcționarilor publici nu reglementează modalitatea de acordare a suplimentului postului, respectiv a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, iar prin Legile bugetare nu au fost prevăzute termene pentru acordarea acestor suplimente, instituțiile publice fiind obligate să efectueze cheltuieli numai cu respectarea Legii 500/2002 privind finanțele publice, drepturile salariale solicitate de reclamant nu pot fi acordate.
S-a menționat că potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, dar după cum se poate observa, din reglementarea adoptată prin nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitare de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, legea privind sistemul unitare de salarizare nu a fost adoptată.
Prin sentința civilă nr.575 din 6.04.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ precizată, formulată de reclamantul împotriva pârâților Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, pentru obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, începând cu 1 aprilie 2004 până la zi, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective și înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului a acestor sporuri.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și a formulat prezenta acțiune întrucât începând cu 01.04.2004 până în prezent nu a beneficiat de drepturile salariale la care avea dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța s- pronunțat mai întâi asupra excepției inadmisibilității invocată de pârâtă, pe care aor espins-o ca neîntemeiată având în vedere că în cazul litigiilor de muncă promovate de funcționarii publici întemeiate pe dispozițiile Legii nr.188/1999, nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile. Cum Legea nr.188/1999 este o lege specială față de Legea nr. 554/2004, în cauză se aplică legea specială și ca atare, nu sunt incidente prevederile art.7 alin.1 din legea contenciosului administrativ.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a constatat că potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art.31 alin.1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.29 a Legii nr.118/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici,dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici,în concret,procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Deși reclamantul solicită acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest procent și nici vreun alt procent. Reglementarea din art.29 a Legii nr.118/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitare de salarizare pentru funcționarii publici iar în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii reprezintă o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut că " instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative " astfel că, nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege dar care în prezent nu este pasibil de exercitare, nefiind reglementat.
De altfel, reclamantul în calitate de funcționar public este salarizat conform Legii nr.188/1999 care constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici în cazul lor numirea în funcție realizându-se printr-un contract de drept public sau de drept administrativ astfel cum a fost definit în doctrină, libertatea contractuală a, părților fiind suplinită în cea mai mare parte de legiuitor și neexistând posibilitatea negocierii individuale a drepturilor salariale ca în cazul personalului angajat cu contract individual de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii sale.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanța a respins acțiunea în condițiile în care legea prevede acordarea acestor drepturi, reiterând argumentele prezentate în fața primei instanțe cu privire la interpretarea legii.
Pârâta intimată nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și actele normative aplicabile speței.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că reclamantul, având calitatea de funcționar public, este salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat.
Cu toate acestea, deși instanța a reținut temeinicia drepturilor reclamantului, totuși aceasta a respins acțiunea pe considerentul că procentul solicitat de reclamant nu este prevăzut de nici un act normativ. Din acest punct de vedere hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile cuvenite reclamantului nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, și care în cadrul fiecărei anexe prevede că personalul menționat beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Rămân însă pertinente observațiile primei instanțe cu privire la procentul solicitat de reclamant. Astfel, se reține că este atributul exclusiv al administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, instanța neavând, în lipsa unui act emis sau adoptat de către autoritatea administrativă care să stabilească cuantumul celor două suplimente, puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterii executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr.820/2008, necompetența instanțelor de judecată de a înlocui dispozițiile legale cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit dispozițiilor art.147 din Constituția României, de la data de 16.07.2008, când a fost publicată în Monitorul Oficial. În același sens sunt și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.1325/04.12.2008, care de această dată se referă la întreg conținutul actului normativ ce reglementează prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamant sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul acesteia și va modifica sentința tribunalului în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei și obligării pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu aprilie 2004.
Totodată, recunoscând drepturile menționate, ca o consecință a acestei recunoașteri, Curtea va obliga pârâta la înscrierea acestora în carnetul de muncă al reclamantei, respingând în rest acțiunea, în sensul că nu va fi individualizat procentul în care drepturi solicitate vor fi acordate.
Cât privește însă pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B, Curtea apreciază că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât din probele dosarului, respectiv a conținutului cărții de muncă, rezultă că reclamantul are calitate de funcționar public în cadrul pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, instituție subordonată pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor.
Prin urmare, raportul de serviciu, respectiv de muncă, există între reclamantă și pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, aceasta având obligația legală de a acorda drepturile salariale reclamantei.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, calitatea procesuală pasivă în acțiunile de contencios administrativ o are întotdeauna autoritatea publică ce vatămă printr-un act administrativ un drept recunoscut de lege pe seama reclamantului sau care refuză acordarea unui asemenea drept.
În cauză, cea care refuză acordarea unor drepturi salariale este pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în calitate de angajator și nu Autoritatea Națională a Vămilor.
În consecință, calitatea procesuală pasivă în dosar aparține numai pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și nu pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor, motiv pentru care acțiunea reclamantei, formulată împotriva acestei pârâte urmează a fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Curtea va lua totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr.575/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului promovată împotriva pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T pe care o obligă la plata drepturilor reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, actualizate, începând cu aprilie 2004, precum și la înscrierea în cartea de muncă a acestor sporuri.
Respinge acțiunea în ceea ce privește stabilirea procentului de 25% din salariul de bază.
Respinge acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Cu opinie separată în ceea ce
privește respingerea acțiunii
față de pârâta
GREFIER
Red./05.10.2009
Tehnored-LM/05.10.2009
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
OPINIA SEPARATĂ
Apreciez că Autoritatea Națională a Vămilor B are calitate procesuală pasivă în cauză, așa cum de altfel însăși această parte nu o contestă.
Calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte este dată atât de calitatea de ordonator terțiar de credite cât și de modul de organizare a Autorității Naționale a Vămilor. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 alin 1 din HG nr.532/2007, în vigoare la data promovării acțiunii, structura organizatorică a direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, a direcțiilor județene și a municipiului B pentru accize și operațiuni vamale și a birourilor vamale se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la propunerea vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care conduce Autoritatea Națională a Vămilor.
Tot astfel, art.8 alin 4 din același act prevede posibilitatea Vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care conduce Autoritatea Națională a Vămilor, de a-și delega calitatea de ordonator terțiar de credite directorilor executivi ai direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și directorilor executivi ai direcțiilor județene, prin actul de delegare precizându-se limitele și condițiile delegării.
HG nr.532/2007 consacră de asemenea, prin dispozitiile art.9 și 10, atribuțiile conducătorului Autorității Naționale a Vămilor în stabilirea statului de funcții, a atribuțiilor și sarcinilor structurilor funcționale din unitățile subordonate, respectiv din direcțiile regionale, direcțiile județene și birourile vamale, structuri care, așa cum rezultă din anexa actului normativ menționat, sunt direct subordonate vicepreședintelui.
Dispozițiile menționate au fost reluate și în HG nr.110/18.02.2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor.
Nu în ultimul rând, trebuie observat că în carnetul de muncă al reclamantului Autoritatea Națională a Vămilor este menționată ca instituție în raport de care s-au stabilit raporturile de serviciu (filele 6 - 22 dosar fond).
Prin urmare, întrucât direcțiile regionale și județene sunt structuri funcționale, lipsite de personalitate juridică, și întrucât numirile funcționarilor din cadrul acestora se fac de către conducătorul Autorității Naționale a Vămilor, însuși reclamantul fiind numit de directorul general al fostei Direcții Generale a Vămilor, actualmente Autoritatea Națională a Vămilor (fila 10, poziția 11 din dosarul de fond), calitate procesuală a autorității menționate este evidentă.
JUDECĂTOR
---
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Maria Cornelia
