Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1054/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1054/R-
Ședința publică din 10 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, G, HG, G, salariați ai A, cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 314/CA din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PITEȘTI și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 31 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursului s-a amânat la 07 2008, și apoi pentru astăzi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea introdusă la data de 23.11.2007, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamanții, și alții au chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al Județului A, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtul J A la plata primei de vacanță pe perioada 2004-2006, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, calculată în raport de perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de polițist și timpul efectiv lucrat;
- obligarea pârâtului A la plata sporului de fidelitate restant pe anul 2005, astfel cum este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003, actualizat;
- obligarea celorlalți pârâți să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată; au arătat în motivare următoarele:
Sunt angajații A și au statut de polițiști.
In această calitate, potrivit Legii nr.188/1999 și potrivit Legii nr.360/2002 și art.37 alin.2 din nr.OG38/2003, aveau dreptul la prima de vacanță, primă neacordată pe perioada în discuție.
Sub aspectul dreptului și perioadei, pricina a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.XII/2007, prin care li s-a stabilit dreptul la prima respectivă pentru perioada 2004-2006.
Cu privire la sporul de fidelitate, au arătat, că acesta este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003 și prin ordin al ministrului de interne iar în anul 2005 în mod neîntemeiat, s-a dispus suspendarea plății acestuia.
Pârâtul, prin întâmpinare(4), a solicitat respingerea acțiunii, arătând că plata primei de vacanță, a fost suspendată la plată prin mai multe acte normative, iar sporul de fidelitate, a fost suspendat la plată de asemenea prin act normativ, situație ce nu îi este imputabilă. Au fost indicate actele normative prin care s-a dispus suspendarea plății acestor drepturi.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, să fie obligat să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi(5).
Pârâtul, prin întâmpinare(11-12), a invocat cu titlu de excepție lipsa calității procesuale pasive susținând, că potrivit legii, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. A mai invocat și faptul, că nu se află în raporturi de prepușenie cu reclamanții, aceștia fiind angajații celorlalți pârâți. Cu privire la drepturile pretinse, a arătat că acestea nu pot fi acordate, deoarece prin act normativ, s-a dispus suspendarea plății lor.
Pârâtul A, prin întâmpinare(23-25), a invocat, cu titlu de excepție, prematuritatea acțiunii și lipsa de interes a reclamanților, deoarece plata primei de vacanță, a fost reglementată prin nr.OUG146/2007, iar cu privire la sporul de fidelitate, că este neîntemeiată, deoarece s-a dispus prin act normativ suspendarea plății acestuia și în calitate de ordonator terțiar de credite, plata drepturilor reclamanților, s-a făcut în limita fondurilor alocate de, situație ce nu îi este imputabilă.
JAa formulat cerere de chemare în garanție împotriva pentru ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, acesta să fie obligat să asigure fondurile necesare(27-28).
, prin întâmpinare(39-40), a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție.
Prin Sentința nr.314/CA/22.05.2008, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții G, -, și, și a dispus obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului A să plătească reclamanților sporul de fidelitate, prevăzut de art.6 din nr.OG38/2003, în condițiile stabilite prin Ordinul Ministrului de Interne, în raport de timpul efectiv lucrat, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății;
A fost respinsă acțiunea reclamanților,., -, HG, G, și, privitor la obligarea Inspectoratului de Poliție A la plata sporului de fidelitate.
A respins, ca fiind lipsită de interes acțiunea tuturor reclamanților, privitoare la plata primei de concediu, pe perioada 2004 - 2006.
Pârâtul a fost obligat să asigure fondurile necesare plății acestui drept.
A fost respinsă cererea reclamanților și cererile de chemare în garanție formulate de A și împotriva pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî în acest mod, în considerente a, reținut următoarele:
1.Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a reținut că excepția este neîntemeiată și trebuie respinsă, deoarece pârâtul a fost chemat în judecată pentru a lua măsuri de asigurare a fondurilor necesare nu din bugetul propriu, ci din bugetul statului.
Pe cale de consecință, a apreciat ca fiind neîntemeiată și excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție, invocată de același pârât.
2. Referitor la prima de vacanță, a reținut, că reclamanții sunt angajații A ca polițiști, având calitatea de funcționari publici cu statut special.
Dreptul la prima de vacanță, este reglementat de art.37 alin.2 din nr.OG38/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 53 din Constituția României "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți, poate fi restrâns, numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într- societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat- să fie aplicată, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".
A mai reținut, că dispozițiile constituționale invocate, reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești, fiind permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat.
Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.
Prima de concediu pentru categoria de personal din care fac parte reclamanții, este prevăzută în art. 33 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit căruia "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat", precum și în nr.OG38/2003, art.37 alin.2, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Acest drept, nu a mai fost însă acordat funcționarilor publici, începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art. 33 din Legea nr. 188/1999 prin OUG nr. 33/2001. În prezent, textul de lege care prevede dreptul la prima de concediu este suspendat până la 31 decembrie 2006, potrivit art. 5 alin.5 din Legea nr. 379/2005 bugetului de stat pe anul 2006.
În raport de dispozițiile constituționale enunțate, potrivit art. 3 din OUG nr. 33/2001, precum și cele ale subsecventelor acte normative prin care s-au suspendat dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă, contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art. 53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului.
Pe de altă parte, un drept deja câștigat, nu poate fi restrâns sau retras, decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
Pentru considerentele invocate, tribunalul a apreciat caracterul întemeiat al acțiunii, motiv pentru care, aceasta a fost admisă.
In ceea ce privește perioada pentru care prima de vacanță este datorată, a constatat și reținut, că chestiune a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.XII/5.02.2007, potrivit cărei, prima de vacanță se cuvine polițiștilor, pe perioada 2004-2006.
Dreptul la plată a fost reglementat și prin nr.OUG146/2007, stabilindu-se termene de plată și anii pentru care se face plata.
A reținut, că nu s-a făcut dovada că pârâtul, nu a luat măsuri de asigurare a fondurilor necesare plății primei de vacanță și că refuză plata acesteia, astfel încât acțiunea să fie admisibilă.
Acest capăt de fost respins, ca lipsit de interes.
Cu privire la pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a constatat și reținut, că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite, în al cărui buget este cuprins și bugetul pârâtului A, în vederea obligării la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor reclamanților. Obligația îi revine și în raport de dispozițiile nr.OUG146/2007, astfel că nu poate fi obligat, pentru aceleași considerente, la asigurarea fondurilor necesare.
In ceea ce privește cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanți, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și, s-a constatat că sunt întemeia, deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetare ordonatorilor de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale și asigură fondurile necesare ordonatorilor de credit, în vederea plății drepturilor salariale funcționarilor publici, în limita sumelor aprobate de lege. El nu are atribuții de repartizare, aceasta revenind Guvernului.
Acțiunea și cererea de chemare în garanție formulate împotriva acestuia, au fost respinse.
3. Referitor la sporul de fidelitate a reținut, că acest spor, este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003 și se acordă în raport cu vechimea în muncă, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Acest drept, a fost suspendat la plată prin nr.OUG118/2004, aprobată prin Legea nr.28/2005.
Începând cu anul 2006, s-a reluat plata acestui spor.
Pentru aceleași argumente, ca cele reținute la pct.3 privitor la prima de vacanță, a admis și acest capăt de cerere.
A reținut, că nu s-au făcut dovezi de plată voluntară a drepturilor pretinse.
A are obligația achitării sporului de fidelitate în condițiile stabilite prin ordinul ministrului de interne iar pârâtul, în calitate de ordonator principal de credite, are obligația asigurării fondurilor necesare plății acestui drept.
În ceea ce privesc acțiunea și cererea de chemare în garanție, la acest capăt de cerere, le-a respins față de, pentru aceleași arugumente reținute la punctul precedent.
4. Cu privire la reclamanții, -, HG, G, și, a constatat și reținut că aceștia nu au făcut dovada angajării la pârâtul A în anul 2005 și dreptul avut la sporul de fidelitate pretins pe această perioadă, astfel că cererea acestoa, a fost respinsă.
Față de considerentele reținute, acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, anul 2005, stabilit în condițiile art.6 din nr.OG38/2003 și ordinul ministrului de interne, în raport de timpul efectiv lucrat, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății; a obligat pe pârâtul să asigure fondurile necesare plății sporului de vacanță; respins acțiunea reclamanților, -, HG, G, și de obligare a pârâtului A la plata sporului de fidelitate pe anul 2005 ca neîntemeiată, a respins ca lipsită de interes cererea reclamanților de obligare a pârâtului A la plata primei de vacanță pe perioada 2004-2006, a respins acțiunea reclamanților și cererea de chemare în garanție formulată de A și A împotriva
Împotriva acestei sentințe, reclamanții, G, HG, G, față de care a fost respinsă acțiunea, au formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate încadrabile în dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, sub următoarele aspecte:
- soluția pronunțată încalcă dispozițiile legale și practica judiciară, respectiv Decizia nr.XII/05.12.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și OUG nr.146/2007.
În dezvoltarea acestei critici, reclamanții au susținut, că OUG nr.146/2007 a stabilit termenele de plată, precum și anii pentru prima de vacanță, pentru care urmează să se facă plata, iar prin dispozițiile art.2 alin.3, legiuitorul a prevăzut și posibilitatea achitării drepturilor salariale de către instanță, într-o singură tranșă, în timp ce instanța, a apreciat cererea, ca fiind lipsită de interes.
- instanța de fond a respins capătul de cerere referitor la acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005, cu toate că, prin adresele nr.-/17.03.2008 și nr. -/26.05.2008, au făcut dovada că au solicitat pârâtului Inspectoratului de Poliție A să comunice, dacă au avut calitatea de polițiști, în anul 2003, nefiind contestat dreptul acestora de a beneficia, nici prin întâmpinări și nici prin adresele depuse de către pârâți.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, instanța apreciază recursul ca fiind fondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Prin înscrisurile înaintate instanței, la data de 03.11.2008, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Aad ovedit, că o parte din reclamanți, au primit prima de vacanță, iar alții au primit ambele drepturi.
Evident, că pentru cei care au primit atât prima de vacanță, cât și sporul de fidelitate, acțiunea a devenit lipsită de obiect și prin urmare, se va respinge.
Reclamanții, -, și, au primit doar sumele de bani, la valoare reactualizată, ce derivă din prima de vacanță, fiind lipsiți în mod nejustificat, de plata sporului de fidelitate.
De aceea, se va admite recursul, se va modifica în parte sentința de fond, în sensul că se va dispune obligarea pârâtului A de a plăti acestora, sporul de fidelitate pe anul 2005, la valoare reactualizată și de asemenea, de a obliga pe pârâții, de a asigura fondurile necesare plății.
Acțiunea este admisibilă, numai pentru recurenții care au fost salariații pârâtului A în anul 2005, respingându-se, în caz contrar.
Așa cum în mod corect, au motivat recurenții, nr.OUG146/2007, nu stabilește drepturile solicitate, ci le reeșalonează la plată. De aceea, acțiunea nu devine lipsită de interes, câtă vreme pârâții trebuiau să facă plata până la finele lunii octombrie.
Aceștia devin exonerați de această responsabilitate, numai în cazul achitării efective a drepturilor.
Față de cele menționate se va admite recursul, în baza art.312 alin.1 și 2 Cod pr.civilă, se va modifica sentința în parte, în sensul obligării pârâților de a asigura fondurile necesare și de a plăti sporul de fidelitate pentru anul 2005, reclamanților, -, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, și.
Modifică în parte sentința de mai sus și obligă pe pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE A să plătească reclamanților sumele reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005 și pe ceilalți pârâți să aloce fondurile necesare plății.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
21.11.2008
jud fond.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Dumitru
