Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 106/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.106/R-
Ședința publică din 01 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
- - JUDECĂTOR 3: Gina
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.27, jud.V, împotriva sentinței nr.880 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-,intimat fiind reclamantul domiciliat în Rm.V, str.G-ral, nr.8, -.B,.17, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța analizând actele și lucrările dosarului constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare, pronunțând următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că;
La data de 02.07.2007, reclamantul a investit Tribunalul Vâlcea cu acțiunea privind obligarea pârâtei Casa de Sănătate V la plata drepturilor salariale, constând în prima de concediu, cuvenită în perioada 2001-2002, actualizată la zi, în funcție de indicele de inflație, începând cu data scadenței și până la plata efectivă a sumei.
În motivare, se susține, că îndeplinește calitatea de funcționar public în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Publică și că potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.189/1999 privind Statutul funcționarilor publici, i se cuvenea, pe lângă indemnizația de concediu, o primă egală cu salariul de bază, din luna anterioară plecării sale în concediu, care se impozitează separat.
Printr-o serie de acte normative, textul separat.
Printr-o serie de acte normative, textul de lege a fost suspendat, însă dreptul, nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Prin Sentința nr.880/23.10.2007, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea formulată de către reclamant și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 3474 lei, reprezentând prima de concediu pentru anii 2001-2002, ce se va actualiza până la data plății efective.
Pentru a hotărî în acest mod, a reținut în considerente, că reclamantul este funcționar public în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate
Art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede că: "funcționarul public are dreptul, la lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat", dispoziție în vigoare și în prezent.
Ulterior apariției Legii nr.188/1999, printr-o serie de acte normative s-a dispus suspendarea aplicării art.34 alin.2 cu privire la prima de concediu, astfel:
-art.III din OUG nr.33/26.02.2001 prin care se suspendă până la 1.01.2002;
-art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu până la 31.12.2002;
-prin art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, s-a suspendat acordarea primei de concediu până la data de 31.12.2003:
-art.9 pct.7 din Legea nr.507/2003, a suspendat acordarea primei de concediu până la 31.12.2004;
-art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004, a suspendat până la data de 31.12.2005;
-art.5 alin.1 din Legea nr.380/2005 prin care se suspendă acordarea primei de concediu până la data de 31.12.2006.
Prin urmare, dreptul subiectiv al reclamantului s-a născut la data intrării în vigoare a Legii nr.188/1999, respectiv 1 ianuarie 2000, iar prin dispozițiile legale ulterioare, a intervenit doar o suspendare a exercițiului acestui drept, nepunându-se în discuție o eventuală desființare ori înlăturare a acestuia, suspendare ce în prezent nu mai operează.
În toată această perioadă, dreptul reclamantului a fost în ființă, neexistând nici o prevedere legală care să-l înlăture. Această interpretare, derivă din textele indicate anterior și este în concordanță cu dispozițiile art.53 din Constituție și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului.
Dreptul reclamantului la plata primei de concediu suspendat succesiv este practic un drept afectat de termen suspensiv, ceea ce presupune, că începutul exercitării lui (și implicit executarea obligației corelative), se amână, întârzie până la încetarea cauzei de suspendare.
Acesta este și sensul prevederilor art.62 din Legea nr.24/27.03.2000 - privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, unde, la alin.2 se arată că "la expirarea duratei de suspendare intră de drept în vigoare" și, în consecință, de la această dată se poate pretinde întemeiată plata drepturilor cuvenite cu titlu de primă de concediu pe perioada solicitată.
Cum dreptul subiectiv a fost suspendat succesiv prin mai multe acte normative, dreptul reclamantului la acțiune, s-a născut la data intrării în vigoare a legii bugetului pentru anul 2007, (unde dreptul nu mai este suspendat) Legea nr.248/2006, adică la 01.01.2007.
Prevederile actelor normative prin, care s-a dispus suspendarea exercițiului dreptului, au întrerupt cursul prescripției.
În sprijinul acestei susțineri este Decizia în interesul legii nr. XXIII/12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, unde discutând dreptul magistraților la plata primelor de concediu, se arată, că dreptul la acțiune s-a născut la data când a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare.
Împotriva acestei soluții, pârâta a formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civilă, sub aspectul, că instanța de fond, nu a avut în vedere prevederile art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001, ale art.12 alin.(4) din Legea nr.743/2001 și art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002 care au suspendat prevederile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, privitoare la acordarea primei de concediu.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod proc.civilă, instanța apreciază recursul ca fiind nefondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Astfel, faptul că exercițiul dreptului reclamanților de a primi prima de concediu, consacrată prin dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999/R privind Statutul funcționarilor publici a fost suspendat prin OUG nr.33/2001 (până la data de 31.12.2003), prin Legea nr.507/2003, privind bugetul de stat pentru anul 2004, prin Legea nr.511/2004, prin OUG nr.92/2004 și Legea nr.379/2005, nu a afectat existența acestui drept.
De vreme ce suspendarea a încetat la data de 01.01.2007, exercițiul dreptului a devenit posibil și pentru perioada supusă suspendării. Dreptul respectiv, nu a fost înlăturat în perioada suspendării, ci doar plata sumelor ce intră în conținutul dreptului, a fost suspendată.
Dreptul la acțiune al reclamanților, cu privire la prima de concediu aferentă anilor, pentru care, prin acte normative succesive, s-a dispus suspendarea dreptului, a devenit posibil, la momentul, la care a încetat suspendarea.
Apreciind că instanța de fond, a pronunțat o soluție legală și temeinică, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.27, jud.V, împotriva Sentinței nr.880 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul domiciliat în Rm.V, str.G-ral, nr.8, -.B,.17, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -
Grefier,
Red.
/2 ex/05.02.2008
Jud.fond;;
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Gina
