Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1062/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 1062/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
- - - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Morina Napa
- - - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenții-reclamanți -, C, împotriva sentinței civile nr. 496 din 14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la cea de-a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar, prin intermediul compartimentului arhivă al acestei instanțe, de către recurenții-reclamanți, cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Instanța constată că în cauză au promovat recurs reclamanții -, C, care este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 15 lit.a din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanții, -, C, funcționari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primarului Comunei, județul B, au cerut obligarea pârâților UNITATEA ADMINISTRATIV - TERITORIALĂ - REPREZENTATĂ DE PRIMAR și CONSILIUL LOCAL - REPREZENTAT DE PRIMAR solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, retroactiv începând cu data de 18.03.2006 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizarea sumelor cu coeficienții ratei de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății și consemnarea acesteia în carnetele de muncă.
La termenul din 9 aprilie 2009 reclamanții și-au modificat obiectul acțiunii în sensul că au solicitat obligarea pârâților UNITATEA ADMINISTRATIV -TERITORIALĂ -REPREZENTATĂ DE PRIMAR și CONSILIUL LOCAL -REPREZENTAT DE PRIMAR la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, conform art.31 alin.1 lit. c și d din Legea 188/1999/R, actualizate cu indicele de inflație începând cu data de 18.03.2006 și până la data plății efective, precum și pentru viitor în raport cu timpul de lucrat până la încetarea raporturilor de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat, în principal, că aplicarea art. 29 din Legea nr.188/1999, devenit art.31 alin.1 lit. c și d după republicarea legii în anul 2007 și care reglementează suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, a fost suspendată pentru perioada 2004 - 2006 prin art.44 din nr.OUG92/2006, insă nu au fost abrogate cele două sporuri. Această suspendare contravine dispozițiilor cuprinse în art.38 și 39 alin.1 lit. d din Legea 53/2003, care prevăd că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. Aplicarea art.44 din nr.OUG92/2004 prin care s-a suspendat plata celor două drepturi salariale s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, aceste drepturi nefiind doar restrânse, ci îngrădite, atingând însăși esența dreptului. O normă legală odată reglementată trebuie să-și producă efectele, ea neavând doar caracter formal. Dreptul la primirea celor două sporuri este un drept de creanță al reclamanților și, prin urmare, este un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale. Reclamanții au precizat că au solicitat pârâților in scris plata acestor drepturi salariale, fără a primi însă un răspuns.
Prin sentința civilă nr. 496/14 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primarului Comunei, județul
Potrivit art.29 alin.1 din Legea 188/1999, devenit art.31 după republicarea legii în anul 2007, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, spor pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, fără însă a se prevedea care este valoarea acestor două suplimente (procentul din salariul de bază). Urmare a modificării Legii nr.188/1999 în data de 19.07.2006, suplimentul gradului a fost înlocuit cu suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Cuantumul acestor sporuri nu este prevăzut prin lege.
Art.29 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată stipulează că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Întrucât până în prezent nu a fost adoptată o lege a salarizării funcționarilor publici, anual, prin ordonanțe de guvern, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici (OUG nr.92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007). În cadrul acestor Ordonanțe de Guvern au fost enumerate sporurile, primele, premiile și alte drepturi de natură salarială care se acordă funcționarilor publici, precum și cuantumul acestora (procent din salariul de bază ), mai puțin în privința sporurilor cerute în speță de către reclamanți. Întrucât Legea 188/1999 republicată reglementează cele două suplimente ca și componente ale salariului funcționarilor publici, fără ca întinderea lor să fie determinată printr-un act normativ, nu există temei legal pentru acordarea procentului de câte 25 % din salariul de bază. Prin urmare, sub aspect pur formal, dreptul reclamanților are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dreptul la cele doua suplimente nu poate fi apreciat ca fiind un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu este definit și, deci, nu poate naște legitimă de a-l obține.
Față de cele arătate mai sus, angajatorul - care manevrează bani publici, inclusiv pentru plata salariilor - nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească cele două suplimente calculate arbitrar sau în raport de anumite criterii care nu sunt prevăzute de lege în privința categoriei profesionale de funcționari publici din care fac parte reclamanții.
Pentru aceste motive instanța a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -, și C, care au criticat soluția instanței de fond, ca fiind nelegală și netemeinică.
Au arătat recurenții că cele două sporuri solicitate sunt prevăzute de lege - art. 31 al. (1) lit. (c) din Legea 188/1999, iar această prevedere legală trebuie respectată, neavând un caracter formal; că dreptul lor la plata celor două sporuri este un drept de creanță, în raport de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Fundamentale.
În ce privește argumentul potrivit căruia drepturile solicitate nu au un cuantum reglementat prin lege, recurenții au susținut că se poate realiza cuantificare de către instanță, în raport de practica judiciară a altor instanțe pe acest aspect, iar în subsidiar acțiunea putea fi admisă fără precizarea cuantumului, fiind obligați pârâții să aloce, să calculeze și să plătească cele două suplimente.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, curtea constată nefondat recursul de față, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Reclamanții, în calitatea lor de funcționari publici în cadrul Primăriei comunei, au solicitat în prezenta cauză obligarea instituției pârâte la plata suplimentului postului, în procent de 25 % din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și pe viitor.
Cererea reclamanților se întemeiază pe dispozițiilor art. 31 al. (1) lit. (c) și (4) din Legea 188/1000 privind statutul funcționarilor publici.
Potrivit acestui text de lege, "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
salariul de bază;
sporul pentru vechimea în muncă;
suplimentul postului;
suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 în numerotarea anterioară republicării din anul 2007), a elaborat un proiect de act normativ prin salarizarea funcționarilor publici, proiect care stabilea mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici. Acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, situație în care, curtea reține că nu există o bază legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea celor două suplimente solicitate.
de a cuantifica cele două suplimente revine exclusiv legiuitorului, prin promovarea unui act normativ dat în aplicarea dispozițiilor art. 31 lit. (c) și (d) din Legea 188/1000, sau executivului.
de către instanțe a drepturilor solicitate de către reclamanți reprezintă nesocotire a dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 537/16 iulie 2008), care reține că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Ori, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizarenu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008.
Pe de altă parte, soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii, în sensul obligării pârâtei la plata celor două sporuri, fără cuantificarea acestora, nu corespunde exigențelor art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, sub aspectul punerii în executare a unei asemenea hotărâri.
În mod constant, în jurisprudența O s-a reținut că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie să fie considerată ca fiind parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 din Convenție, iar dreptul de a apela la o instanță ar fi iluzoriu, dacă ordinea juridică internă a unui stat ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să fie ineficientă în detrimentul unei părți (Imobiliare Saffi c/a Italia - Hotărârea din 28 iulie 1999, par. 63, Dorneanu c/a România, Hotărârea din 26 iulie 2006, par. 23).
Or, prin pronunțarea unei hotărâri de admitere a acțiunii reclamantei, fără indicarea unor criterii pe baza cărora creanța conținută de titlul executoriu să devină certă, se lasă posibilitatea debitorului (instituția publică angajatoare), de a refuza ori de a stabili el însuși întinderea și aplicarea titlului executoriu.
Ca urmare, soluția instanței de fond, de respingere a acțiunii reclamanților este legală și temeinică, iar criticile recurenților sunt nefondate.
Un argument în plus în sprijinul acestei soluții este faptul că, sesizată cu un recurs în interesul legii în această problemă, Înalta Curte de Casație și justiție a stabilit, prin decizia 20 din 21 septembrie 2009 (încă nepublicată), că în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți-, C,împotriva sentinței civile nr. 496 din 14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâțiUnitatea Administrativ - Teritorială și Consiliul Local, reprezentați de primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE: Vera Stănișor | JUDECĂTOR 2: Morina Napa | JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu |
Grefier, |
Red. Red. St. tehnored. 10 ex. 07 dec. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Claudia Popescu
