Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1083/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 1083
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 468/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recurenta de pus la dosar o cerere prin care solicită judecata în lipsă.
De asemenea, constată că recursul este declarat și motivat în termen, legal scutit de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar conform dispozițiilor art. 15 lit.a din Legea 146/1997.
S_au analizat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții UNITATEA ADMINISTRATIV - TERITORIALĂ - prin PRIMAR, și CONSILIUL LOCAL -REPREZ.DE PRIMAR, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se oblige pârâții la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr. 188/1999 retroactiv, până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective precum și obligarea pârâților să consemneze în carnetele de muncă drepturile bănești solicitate, astfel solicitate începând cu data de 22.02.2005.
Prin sentința civilă nr. 468/06 mai 2009 a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 22.02.2005-16.12.2005 și respinsă ca atare acțiunea pentru această perioadă.
S-a respins ca nefondată acțiunea pentru următoarele considerente:
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada 22.02.2005-16.12.2005, instanța urmează aoa dmite având în vedere prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 care reglementează termenul general de prescripție de 3 ani în care poate fi exercitat dreptul la acțiune, în caz contrar acest drept se pierde prin neuz.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată, pentru activitatea desfășurată aceștia au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime precum și suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă acordarea acestor sporuri este absolut necesar ca în primul rând să fie posibilă cuantificarea celor două suplimente, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici. Ori, pentru cuantificarea celor două sporuri este necesară existența unor dispoziții dat în aplicarea (executarea) art. 31 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine, fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernul, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Astfel, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și suplimentul treptei de salarizare, suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani, imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță, în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut " expresis verbis" că " instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului, în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă în același timp, admiterea unor acțiuni, în condițiile în care dispozitivul sentinței nu are identificată suma la care urmează a fi obligată pârâta, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
Nemulțumită de soluție, reclamanta a promovat recurs în termen legal, pentru următoarele motive:
1. cel două sporuri deși sunt reglementate legal, reclamanta - recurentă nu a beneficiat de respectivele drepturi, condiție în care acestea tind să devină lipsite de conținut, fără ca privarea de drepturi să fie justificată de o cauză de utilitate publică.
2. respectivele drepturi constituie un drept de creanță și, prin urmare "un bun", în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție.
3. procentul de 25 % solicitat se consideră a fi un procent minim autentificat de altă categorie de sporuri, dar și raportate la practica judiciară și jurisprudență CEDO (Cauza Beian contra România).
În condițiile în care a considerat că procentul de 25 % nu este justificat, tribunalul ar fi avut posibilitatea să oblige pârâții să aloce, calculeze și să plătească respectivele drepturi, fără a specifica cuantumul.
Recursul de față apare ca nefondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Prin art. 29 din Legea nr. 188/1999 (art. 31 după republicare 2004) sunt stabilite elementele salariului funcționarilor publici în an, așa cum susține și reclamanții, sunt incluse, ca elemente salariale, suplimentul postului și suplimentul gradului (suplimentar corespunzător treptei de salarizare după modificarea realizării prin Legea nr. 251/2006).
Potrivit al. 3 al art. 29 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Interpretând sistematic dispozițiile legale menționate rezultă fără echivoc că elementele componente ale salariului urmează a fi cuantificate prin sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, act normativ care nu intrat încă în vigoare.
În lipsa legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici au fost adoptate legi speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare al funcționarilor publici.
Astfel, pentru anul 2004 sistemul de salarizare a fost reglementat prin nr.OUG 82/2004, pentru anul 2005 prin nr.OUG 92/2004, pentru anul 2006 prin nr.OG 2/2006, pentru anul 2007 prin nr.OG 6/2007, iar pentru anul 2008 prin nr.OG 9/2008, de modificare a nr.OG 6/2007, aceste din urmă două acte normative menționând în chiar conținutul lor că reglementează sistemul de salarizare pentru funcționarii publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare.
Așadar, în raport cu dreptul comun care este reglementat de Legea nr. 188/1999, în materia salarizării sunt aplicabile inclusiv dispozițiile actelor normative speciale care reglementează elementele sistemului de salarizare până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, respectiv legile temporare care au fost deja enumerate.
Stabilind legea aplicabilă că, instanța constată că în sistemul de salarizare consacrat prin legile speciale nu sunt cuprinse cele două elemente prevăzute în legea generală, respectiv suplimentul postului și cel al gradului (treptei de salarizare).
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține ca fiind aplicabile dispozițiile art. 29 al. l lit. e, (art.31 al. l lit. e, d) din Legea nr. 188/1999, aceste sporuri nu sunt determinate de legiuitor și nu se consacră nici criterii de determinare a acestora, fiind reglementate la nivel de principiu.
acestora constituie o atribuție a legiuitorului, iar instanța nu se poate substitui acestuia decât cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat consacrat prin art. 1 (4) din Constituția României.
În consecință, în condițiile în care nu este reglementată printr-un act intralegislativ modalitatea de calculare a celor două suplimente, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu este certă, fiind imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, or reprezenta nesocotire Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de executare efectivă.
Rezultă, așadar, că atâta timp cât vocația recurentei la primirea sporurilor nu a fost materializată prin identificarea cuantumului dreptului salarial respectiv, de administrația competentă identificată de legiuitor, în condițiile în care ordonatorului principal de credite nu-i fuseseră acordate sumele corespunzătoare acordării vreunui drept salarial reprezentând un astfel de spor, reclamanta nu dispunea de vreun drept salarial "recunoscut de lege", în sensul art. l din Legea nr. 554/2004, la plata căreia angajatorul - pârât să poată fi obligat de instanța de contencios administrativ, în actualul cadru legislativ.
Se retine, totodată, că prin dec. nr. 20/21.09.2009, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale, constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În consecință, văzând cele de mai sus, va admite recursul și va modifica în parte sentința, conform dispozitivului.
Față de cele expuse, văzând dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă cu domiciliul în mun. B, str.-.11..D,.1, jud.B, împotriva sentinței civile nr. 468/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - PRIN PRIMAR cu sediul în com. jud.B și CONSILIUL LOCAL - reprezentat de Primar cu sediul în comuna, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.11.2009.
PREȘEDINTE, - - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red.
Ex.5 Tehnored.
02 dec. 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Loredana Albescu, Lăcrămioara
