Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1087/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 1087/R-cont
Ședința publică din 30 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, sector 5,- în numele și pentruDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- P, nr. 118, Județul A împotriva sentinței nr. 137/CA/23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârâtCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII- cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3 și intimații - reclamanți,cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la. la DGFP A, P, nr. 118, Județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.137/CA/23 martie 2009 Tribunalului Argeș - Secția civilă - a fost admisă în parte excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A (), cu privire la pretențiilor reclamanților pe perioada 01.10.2004-23.12.2005; a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de mobilitate în cuantum de 15% și sporul de confidențialitate în cuantum de 15%, ambele din salariul de bază; totodată, acțiunea a fost admisă și față Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ().
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei A la plata sporului de mobilitate de 15% și a sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu 01.10.2004 și pentru viitor; acțiunea fiind formulată în contradictoriu și cu; sub motiv că sunt consilieri juridici în cadrul pârâtei și în această calitate beneficiază de drepturile salariale conferite de legile speciale, iar pe de altă parte, în considerarea specificului muncii, sunt îndreptățiți ca în temeiul art.25 și 26 din Legea nr.53/2003 să primească sporul de mobilitate și pe cel de confidențialitate, însă pârâta a refuzat negocierea acestor drepturi.
Tribunalul a mai constatat că la 10 martie 2009, a formulat întâmpinare invocând excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând cererea,tribunalula constatat că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată, dreptul la acțiune al reclamanților fiind prescris pe perioada 01.10.2004-23.12.2005. Totodată, pe fond a constatat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate deoarece art.24 și 26 din Legea nr.314/2003, recunoaște dreptul consilierilor juridici la sporul de mobilitate și sporul de confidențialitate, apreciind că relativ la cuantumul acestora "procentul de 15% pentru fiecare este conform cu alte dispoziții legale privind salarizarea funcționarilor publici".
Curtea constată că, ulterior, instanța a emis o altă sentință prin care a completat dispozitivul sentinței civile nr.137/CA/23.03.2009 a Tribunalului Argeș, însă această din urmă sentință nu face obiectul recursului, nefiind atacată.
La 29.05.2009 Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice Aad eclarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
În motivare se susține că soluția instanței de fond este greșită deoarece nu există un text de lege care să prevadă dreptul consilierului juridic la sporul de mobilitate și cel de confidențialitate, iar pe de altă parte, sentința este contrară deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.LXXVIII din 05.11.2007, care a statuat că sporul de confidențialitate și cel de mobilitate nu poate fi negociat de consilierii juridici cu statut de funcționari publici.
Recursul este fondat.
Împrejurările litigiului
Curtea constată că reclamanții sunt consilieri juridici în cadrul A și în această calitate ei pretind că au dreptul la acordarea sporului de confidențialitate și cel de mobilitate, reglementate de art.25 și 26 din Codul muncii, coroborat cu dispozițiile art.16 din Legea nr.514/2003 și art.13 lit.a din Statutul profesiei de consilier juridic, relativ la datoria acestora de a păstra secretul și confidențialitatea activității lor.
II. Dreptul aplicabil.
Potrivit art. 25 și 26 din Codul muncii -prin clauza de mobilitate părțile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură; iarprin clauza de confidențialitate părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
Totodată, potrivit art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic - pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție. Deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate. În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Statutului profesiei de consilier juridic, autoritățile publice, instituțiile și celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de prezentul statut cu privire la încadrarea, salarizarea, stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care i-au numit sau i-au angajat.
De asemenea, potrivit deciziei nr.LXXVIII din 5 noiembrie 2007 Secțiilor Unite a Js -a decis cărecursul în interesul legii declarat de Procurorul general este întemeiat și că dispozițiile art.6 din Legea nr.514/2003, modificată prin Legea nr.246/2006, raportat la dispozițiile art.60 alin.1 și 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, art.31 (fost art.29) și art.117 (fost art.93) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare de bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art.25 și 26 din Codul muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri salariale în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
În fine, otrivit p. deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale, prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Potrivit art. 1 din OG nr. 137/2000în România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sunt garantate de lege.
Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: a) dreptul la un tratament egal în fața instanțelor judecătorești și a oricărui alt organ jurisdicțional; b) dreptul la securitatea persoanei și la obținerea protecției statului împotriva violențelor sau maltratărilor din partea oricărui individ, grup sau instituție; c) drepturile politice, și anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viața publică și de a avea acces la funcții și demnități publice;d) drepturile civile, în special: (i) dreptul la libera circulație și la alegerea reședinței; (ii) dreptul de a părăsi țara și de a se întoarce în țară; (iii) dreptul de a obține și de a renunța la cetățenia română; (iv) dreptul de a se căsători și de a-și alege partenerul;(v) dreptul de proprietate;(vi) dreptul la moștenire; (vii) dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie;(viii) dreptul la libertatea de opinie și de exprimare;(ix) dreptul la libertatea de întrunire și de asociere;(x) dreptul de petiționare; e) drepturile economice, sociale și culturale, în special: (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare; (ii) dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia unor sindicate; (iii) dreptul la locuință; (iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială și la servicii sociale; (v) dreptul la educație și la pregătire profesională;(vi) dreptul de a lua parte, în condiții de egalitate, la activități culturale și sportive;f) dreptul de acces la toate locurile și serviciile destinate folosinței publice.(3) Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile.(4) Orice persoană fizică sau juridică are obligația să respecte principiile enunțate la alin. (2).
Potrivit art. 2 alin. 3 din același act normativ,sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
De asemenea, potrivit art. 27 - din același act normative, (1)persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
(2)Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
(3) Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
(4) Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. În fața instanței se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice.
(5) La cerere, instanța poate dispune retragerea sau suspendarea de către autoritățile emitente a autorizației de funcționare a persoanelor juridice care, printr-o acțiune discriminatorie, cauzează un prejudiciu semnificativ sau care, deși cauzează un prejudiciu redus, încalcă în mod repetat prevederile prezentei ordonanțe.
(6) Hotărârea pronunțată de instanța de judecată se comunică Consiliului.
Potrivit art. 1 alin 4 din Constituție, Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.În același sens, potrivit art. 61 din Constituție, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.
Pe de altă parte, potrivit art. 16 alin. 1 din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
III. Judecata.
Este fondată critica recurentei, încadrată corect de aceasta în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Mai întâi, curtea constată că nu există un text de lege prin care să se recunoască consilierilor juridici ce au calitatea de funcționari publici dreptul la sporul de confidențialitate și la cel de mobilitate. Este adevărat că, așa cum a fost arătat mai sus, art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic prevede dreptul consilierilor juridici de a negocia sporurile arătate. Acest text nu are însă caracter de normă juridică fiind doar o regulă statuată de forul decizional al acestei categorii profesionale și nu de un organ legislativ.
În consecință, textul arătat nu are caracter general și obligatoriu, specific normelor juridice.
Pe de altă parte, este adevărat că art.25 și 26 din Codul muncii recunoaște persoanelor angajate dreptul la cele două sporuri, însă prevede că acestea pot fi acordate numai prin acordul părților, adică prin negociere. În consecință, instanța de judecată nu ar putea să intervină în raporturile dintre angajator și angajat și să regleze drepturile, respectiv obligațiile acestora.
În plus, curtea constată că funcționarilor publici nu li se aplică, cu prioritate, Codul muncii, ci legea specială, adică Legea nr.188/1999, care nu prevede aceste drepturi statuând însă alte drepturi salariale. Statutul funcționarilor publici reglementează conținutul salariului acestora prin textul art.31, potrivit căruia(1) pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare. (2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. (3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Textul alin.2 din articolul arătat, ce prevede dreptul funcționarilor publici la alte drepturi salariale, nu poate fi interpretat în sensul că art.25 și 26 din Codul munciis -ar aplica și reclamanților, deoarece textul arătat prevede că funcționarii publici pot beneficia de alte drepturi salariale în condițiile legii, or, reclamanții nu se pot prevala de un text legal care să prevadă în favoarea lor cele două sporuri.
În acest sens a decis și Secțiile unite ale prin decizia nr.LXXVIII/2007, care a statuat că funcționarilor publici nu li se aplică textul art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic coroborat cu art.25 și 26 din Codul muncii.
În consecință, în lipsa unui text de lege, instanța nu poate să se subroge puterii legislative și să creeze reguli juridice aplicabile în raporturile de drept. Această interdicție este prevăzută expres de art.4 din Codul civil ce prevede că judecătorului îi este interzis să decisă pe cale reglementară. De asemenea, principiul separației puterilor în stat și regula art.61 din Constituție ce statuează că Parlamentul este unica putere legiuitoare interzice legiuitorului să se subroge puterii legiuitoare.
Reclamanții au mai invocat și dreptul acestora la acordarea sporurilor arătate pe cale de despăgubiri, în temeiul normelor ce reglementează discriminarea.
Relativ la această pretenție, curtea reamintește că, printr-o serie de hotărâri ale Curții Constituționale, începând cu decizia nr.818/2008, s-a decis că, prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În consecință, și pe acest raționament, curtea constată că instanța nu poate să acorde despăgubiri reclamanților reprezentând suma de bani ce li s-ar fi cuvenit cu titlu de spor de confidențialitate și de mobilitate.
În concluzie, recursul este fondat astfel că, în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, se va admite recursul, se va modifica în parte sentința în sensul că se va respinge acțiunea și pentru perioada 23.12.2005 - 09.08.2007, ca neîntemeiată.
Se va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat deMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEB, sector 5,-, în numele și pentruDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- P, nr. 118, Județul A, împotriva sentinței nr. 137/CA/23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârâtCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII- cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3 și intimații - reclamanți, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la DGFP A, P, nr. 118, Județ
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea și pentru perioada 23.12.2005 - 09.08.2007, ca neîntemeiată.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.DV/10.11.2009
EM/18 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
