Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1100/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - funcț. publici -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1100
Ședința publică din data de 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 211 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut la a doua strigare au lipsit recurentul, pârâții intimați Inspectoratul de Poliție Județean B, Ministerul Administrației și Internelor B, Ministerul Finanțelor Publice B și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată în conformitate cu disp. art.150 Cod proc. civilă rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată de rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 3.07.2008 reclamantul Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B, în numele membrilor săi în contradictoriu cu pârâții, B, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat obligarea pârâților la plata primelor de vacanță aferente anilor 2002 - 2003 conform dispozițiilor Legii nr.360/2002, OUG nr.146/2007.
În motivarea acțiunii au arătat că sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale și că deși, prin adresa nr.-/18.06.2008 le-au solicitat, IPJ Bar efuzat acordarea acestora, cu motivarea că polițiștii au dreptul la prime de concediu doar de la 1.01.2004, data intrării în vigoare a OG nr.38/2003, act normativ care a instituit acest drept.
A menționat reclamantul că în perioada 2002 - 2003 polițiștilor le sunt aplicabile dispozițiile legii privind salarizarea personalului militar, care se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 conform art.78 din Legea nr.360/2002 și că prin refuzul de a le acorda primele de vacanță pentru perioada 2002 - 2003 a fost creată o discriminare prin faptul că și polițiștii conform art.1 din Legea nr.360/2002 sunt tot funcționari publici, fiind astfel încălcate dispozițiile Codului muncii, ale nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Bas olicitat respingerea cererii reclamantului.
În conținutul întâmpinării a arătat că prin Legea nr.360/2002 nu a fost stabilit dreptul polițiștilor la plata primelor de concediu, acest drept fiind instituit în baza disp. art.37 al. ( 2 ) din OG nr.38/2003, act normativ intrat în vigoare la 01.01.2004.
A mai arătat că potrivit art.78 al.1 din Legea nr.360/2002 dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile Legii nr.188/1999, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului iar conform art.78(2) din același act normativ se menționează că până la intrarea în vigoare a OG nr.38/2003 respectiv până la 01.01.2004 polițiștilor le sunt aplicabile dispozițiile referitoare la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională care nu prevăd dreptul la prima de concediu - Legea nr.138/1999.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative Bas olicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, reiterând aceleași motive ca și ale pârâtului
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin împuternicita Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
Prin sentința nr.211 din 11 februarie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale a, invocată de B și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a, instanța a respins-o deoarece deși plata drepturilor salariale revine ordonatorului de credite A, îi revine obligația de avizare a proiectelor de buget, a rectificărilor bugetare solicitate de ordonatorii principali de credite, având obligația asigurării sumelor necesare acordării drepturilor salariale solicitate.
În ce privește fondul cauzei instanța a reținut că prin OUG nr.146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006, modificată prin Legea nr.172/2008 s-a reglementat modalitatea de acordare a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată, prin legile bugetare anuale succesive și actele normative de salarizare în perioada 2001 - 2006.
Întrucât OG nr.38/2003 - actul care prevede că polițiștii beneficiază de primă de concediu, ca act special, a intrat în vigoare la 01.01.2004, aceștia nu pot beneficia de primă de concediu pentru perioada 2002 - 2003 iar în această perioadă salarizarea polițiștilor era reglementată de Legea nr.360/2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B.
În motivarea recursului, recurentul invocă aplicarea greșită a legii, arătând că în mod eronat instanța de fond a apreciat că polițiștii nu aveau dreptul în perioada 2002 - 2003 la primele de vacanță motivat de faptul că nr.OG38/2003 a intrat în vigoare la data de 01.01.2004, întrucât până la această dată s-au aplicat disp. Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului care, în art. 78 stipulează completarea acesteia cu disp. Legii nr. 188/1999 în domeniile care nu sunt reglementate de legislația specifică polițistului.
Or, Legea nr. 188/1999 prevede dreptul polițistului ca și funcționar public la acordarea primei de vacanță.
Deosebit de aceasta, mai arată recurentul că, prin art. 78 alin. 4 și art. 22 alin. 5 din Legea nr. 360/2002 s-a stabilit obligația ministrului de interne de a emite în termen de 6 luni un ordin care să reglementeze salarizarea polițiștilor, obligație ce nu a fost îndeplinită în termen, dar a cărei neîndeplinire nu se poate repercuta negativ asupra dreptului polițiștilor la acordarea primei de vacanță.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, ce vizează disp. art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. Curtea constată întemeiat recursul.
Art. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului scoate polițistul din rândul militarilor și îl definește ca fiind "funcționar public civil cu statut special", iar art. 78 din această lege prevede completarea dispozițiilor acesteia cu prev. Legii nr. 188/1999 în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate de legislația specifică polițistului.
Cât privește funcțiile și salarizarea polițiștilor, art. 22 alin. 5 din Legea nr. 360/2002 stabilește că se vor reglementa prin lege, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi.
Actul normativ despre care face vorbire art. 22 alin. 5 din Legea nr. 360/2002, respectiv OG nr. 38/2003, intrat în vigoare abia la 01.01.2004, recunoaște polițiștilor dreptul la toate indemnizațiile, sporurile, premiile și primele care le aveau ca și militari și în plus sporul de fidelitate și prima de vacanță specifice funcționarului public (art. 37).
În aceste condiții, nu se poate discuta, în lipsa unui act normativ expres care să reglementeze salarizarea polițistului în perioada 2002-2003, act normativ care nu a fost emis la timp, din culpa legiuitorului, deși emiterea era obligatorie în termen de 6 luni, despre faptul că polițistul nu ar avea dreptul la prima de vacanță pentru această perioadă.
Refuzul de a acorda polițiștilor primele de concediu pentru perioada 2002-2003, în care evident au avut calitatea de funcționari publici, în condițiile în care restul funcționarilor publici au primit aceste drepturi bănești, apare ca un act de discriminare față de aceștia, de natură a încălca disp. art. 14 din CEDO și art. 16 din Constituția României.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, stabilește că noțiunea de "bun" include și dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport juridic de muncă, în măsura în care este prevăzut de legislația în vigoare.
Împrejurarea că legiuitorul nu a adoptat în termenul stipulat prin lege, un act normativ care să reglementeze salarizarea polițiștilor nu poate să constituie un temei pentru a nu se acorda polițiștilor primele de vacanță la care erau îndreptățiți, potrivit statutului de funcționar public.
Lipsa acestei reglementări echivalează cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații reținute și în jurisprudența CEDO - cauza Oneryiediz Turcia din 18.06.2002.
Față de aceste aspecte, Curtea constată întemeiată acțiunea reclamantului și de urmare, în temeiul art. 312 Cod proc. civilă va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată și rejudecând în parte, va admite acțiunea reclamantului și va obliga pârâții să plătească primele de concediu aferente anilor 2002-2003 membrilor Sindicatului Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B ce aveau calitatea de polițiști în cadrul MAI.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B, cu sediul în mun. B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 211 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că admite acțiunea reclamantului și obligă pârâții să plătească acestuia primele de concediu pentru anii 2002-2003.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și înlătură orice dispoziții contrarii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored. MD
2 ex./10.06.09
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Dana, Artene
