Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1101/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 1101/CA/2008
Ședința publică de la 15 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1251/CA /2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, la care a anexat practică judiciară, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Față de actele de la dosar și solicitarea intimatului-pârât de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința nr. 1251/CA/2008 Tribunalului Hunedoaraa fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, împotriva pârâtului Penitenciarul M, având ca obiect restituirea sumei de bani reținută în mod nelegal,
- a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Penitenciarul Ma A dministrației Naționale a Penitenciarelor.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că reclamantul a fost lucrător în cadrul Penitenciarului M, având gradul de plutonier major, fiind trecut în rezervă ca urmare a pensionării la data de 28.09.2004.
Potrivit disp.art.31 al.1 și 2 din Legea nr.138/1999, reclamantul era îndreptățit să beneficieze de o anumită sumă de bani, ca ajutor în urma trecerii în rezervă, însă calcularea acestei sume s-a făcut în temeiul OUG nr.136/2000 privind modul de stabilire a plăților compensatorii și a ajutoarelor care se acordă personalului militar, ordonanță care la art.1 prevede expres că "sumele reprezentând plățile compensatorii prevăzute la art.7,8 și 11 din OG nr.7/1998, la art.6 și 7 din OUG nr.100/1999, precum și ajutoarele prevăzute la art.31 și la art.32 al.1 din Legea nr.138/1999, se stabilesc în raport cu solda lunară netă", iar la art.2 se stipulează că "baza de calcul al soldei nete o constituie solda lunară brută din ultima lună de activitate din care se scade o sumă calculată prin aplicarea asupra acesteia a ui lunar de impozitare, în vigoare la data stabilirii soldei lunare nete.
Pârâtul Penitenciarul M nu a făcut altceva decât a pus în aplicare respectivele prevederi legale.
Privitor la cel de-al doilea capăt al acțiunii, într-adevăr, potrivit disp. art. 10 din Legea nr.29/2000 privind sistemul național de decorații al României, cadrele militare în activitate, decorate cu Ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I li s-a acordat o reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40% și respectiv 50%, însă această dispoziție legală a fost abrogată prin art.86 din OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit, care la rândul ei, a fost abrogată prin OG nr.7/2001 privind impozitul pe venit și respinsă prin Legea nr.206/2002. Totodată, la data de 1 aprilie 2004, OG nr.7/2001 a fost abrogată prin completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Prin Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nemodificat, s-a statuat regula imposibilității repunerii în vigoare a actului normativ inițial, ca efect al abrogării actului de abrogare.
Ulterior, la data de 24.05.2004 a intrat în vigoare Legea nr.189/2004, pentru modificarea și completarea Legii nr.24/2000, lege care prin art.1 pct.18 a completat al.3 al art.60 din Legea nr.24/2000, cu dispoziția potrivit căruia: " excepție prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost repuse prin lege de către Parlament", dar aceasta nu poate da eficiență juridică unei reglementări abrogate anterior, disp.art.10 din Legea nr.80/1995 au fost repuse în vigoare ca urmare a adoptării de către Parlamentul României a Legii nr. 206/2002, pentru respingerea OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit.
Respingerea prin lege a unei ordonanțe, deja abrogată de către Guvern printr-un alt act normativ de același, nu are ca efect repunerea în vigoare a dispozițiilor legale modificate sau abrogate prin cea dintâi ordonanță.
Odată cu apariția Legii nr.293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, efectivul de personal a fost demilitarizat, astfel că cei încadrați au devenit funcționari publici cu statut special.
Acestei categorii de angajați nu li se mai aplică Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, ci noua lege, în conținutul căreia nu se mai regăsește reglementat nici un drept în baza căruia să se poată reduce impozitul pe salariu într-un anumit procent.
Atâta timp cât la data dobândirii titlului onorific de către reclamant, acesta nu a beneficiat și de dreptul instituit prin art.10 al Legii nr.80/1995, deoarece respectiva dispoziție legală era abrogată, iar prin apariția Legii nr.294/2004, un astfel de drept nu mai este reglementat, se apreciază că acest drept nu vizează și personalul din sistemul penitenciar.
Privitor la cererea de chemare în garanție formulată de Penitenciarul Ma A dministrației Naționale a Penitenciarelor se constată că între reclamant și aceasta nu au existat raporturi de serviciu de natură să determine o obligație de plată de tip salarial.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată instanța de fond a respins acțiunea formulată de către reclamant, fără a analiza și a respinge motivat toate motivele de drept și de fapt invocate.
Nu s-a ținut cont de aplicarea legii în timp, astfel încât s-a dat eficiență unor prevederi legale aprobate prin dispozițiile art. 298 pct.44 din Legea 571/2003 privind codul fiscal.
Nu s-a ținut cont de natura plăților compensatorii și de sursele din care acestea au fost acordate.
În ceea ce privește legea aplicabilă la acordarea plăților compensatorii este Legea 571/2003, iar nu OUG 136/2000, care avea aplicabilitate numai pe perioada în care era în vigoare OG 73/1999, respectiv până la data de 03 august 2001. OG 73/1999 a fost respinsă de Legea 206/2002.
OG 73/1999 a fost abrogată prin OUG 7/2001 publicată în Of nr.435 din 03.08.2001, OUG 7/2001 a fost abrogată prin art. 298, pct.24 din Legea 571/2003.
În conformitate cu prevederile art.42, alin.1, lit.a din Legea 571/2003, normă legală aplicabilă la data efectuării plății, ajutoarele acordate din bugetul de stat sunt venituri neimpozabile.
Astfel, plățile compensatorii acordate mie cu ocazia pensionării nu sunt de natură salarială, ci sunt ajutoare acordate de la bugetul de stat, așa cum sunt definitive de prevederile art.31 din Legea 138/1999.
În aceste condiții, pârâta trebuia să dea eficiență prevederilor art.42 din Legea 571/2003 și să nu rețină impozit din aceste plăți compensatori.
Astfel, OUG 136/2000 nu face altceva decât să instituie o normă temporară, respectiv normă de aplicare a unor prevederi legale într-o anumită perioadă de timp, respectiv în perioada în care erau în vigoare prevederile OG 73/1999 privind impozitul pe venit.
Odată cu abrogarea prevederilor OG 73/1999 prin prevederile OG 7/2001 aplicarea OUG 136/2000 a încetat, aceasta devenind caducă.
În situația în care legiuitorul nu ar fi dorit acest lucru prin adoptarea OUG 136/2000, fie ar fi modificat în mod explicit prevederile art.31 din Legea 138/1999 fie, ulterior abrogării OG 73/1999, ar fi modificat și prevederile OUG 136/2000, în sensul stabilirii că sunt aplicabile prevederile OG 7/2001 sau Legii 571/2003.
Din nici un act normativ adoptat ulterior intrării în vigoare a Legii 138/1999 nu rezultă că prevederile art.31 ar fi fost modificate în vreun fel.
Dreptul reclamantului recurent de a beneficia de ajutoare neimpozabile stabilite prin prevederile art.31 din Legea - rezultă nu numai din dispozițiile acestei legi ci și din prevederile Legii 571/2003 privind Codul Fiscal.
Plățile compensatorii au fost impozitate, iar impozitul astfel reținut se făcea venit la bugetul de stat, conform legii bugetului de stat.
Prin Legea 216/2001 privind bugetul de stat pe anul 2001, anexa 4, s-a stabilit ca fiind venituri bugetare și veniturile rezultate urmare a aplicării OUG 136/2000.
În schimb, prin prevederile Legii nr.743/2001 privind bugetul de stat pe anul 2002, anexa 4, nu mai sunt evidențiate ca venituri bugetare, venituri rezultate din OUG 136/2000. Nici Legea bugetului de stat pe anul 2003, 2004 și 2005 nu au prevăzut ca venituri bugetare acest tip de impozit.
În concluzie, și prevederile legale menționate mai sus dovedesc faptul că OUG 136/2000, a instituit o normă temporară, valabilă pentru exercițiul bugetar 01.01.2001-31.12.2001, iar nu și pentru perioada ulterioară, devenind astfel inaplicabilă.
Analizând recursul formulat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
Asupra aspectelor de fond Curtea de APEL ALBA IULIAs -a pronunțat deja prin Decizia nr. 503/2007 în dosarul nr- și prin Decizia nr. 673/CA/2008 în dosarul nr-.
Referitor la așa-zisa caducitate a OUG nr. 136/2000 invocată de către recurent, pe considerentul că OG nr. 73/1999 a fost abrogată prin OG nr.7/2001 pentru început se impune reda mai întâi în întregime textul primelor două articole ale OUG nr. 136/2000, astfel:
Art. 1 " Sumele reprezentând plățile compensatorii prevăzute la <LLNK 11998 7130 302 7 51>art. 7, 8 și 11 din Ordonanța Guvernului nr. 7/1998, la <LLNK 11999 100180 302 6 62>art. 6 și 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 100/1999, precum și ajutoarele prevăzute la art. 31 și la <LLNK 11999 138 10 202 32 40>art. 32 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 se stabilesc în raport cu solda lunară.
Art. 2 alin.1 "Baza de calcul a soldei lunare nete o constituie solda lunară bruta din ultima luna de activitate, din care se scade o suma calculată prin aplicarea asupra acesteia a ui lunar de impozitare, în vigoare la data stabilirii soldei lunare nete".
Art.2 alin. 2 " lunar de impozitare este cel prevăzut de <LLNK 11999 73130 301 0 32>Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit".
Primul aspect, care se desprinde din conținutul prevederilor citate, este acela că obiectul de reglementare al OUG 136/2000 îl constituie Legea 138/1999 alături de OG nr.7/1998 și OUG nr.100/1999 și nu OG nr.73/1999, cum din eroare, sau poate voit, insinuează reclamantul-recurent.
Întrucât toate cele trei acte normative, ce formează terenul de aplicare al OUG nr. 136/2000, sunt și în prezent în vigoare este evident că și ordonanța în cauză este în vigoare.
A doua consecință, a interpretării textelor prezentate, este aceea că prin ordonanța în cauză s-a stabilit regula potrivit căreia plățile compensatorii, acordate în temeiul art. 31 și 32 din Legea nr. 138/1999, nu se vor mai raporta la solda brută a beneficiarului ci la solda netă a acestuia, care reprezintă solda brută la care se aplică de impozitare stabilit de actul normativ în vigoare la data acordării plăților compensatorii.
Astfel, se observă că, trimiterea din conținutul OUG nr. 136/2000 la OG nr. 73/1999 a fost făcută doar pentru a arăta actul normativ în vigoare care, la acea dată, stabilea " de impozitare" ce trebuia aplicată soldei brute pentru a determina solda netă.
Prin urmare, cu ușurință se constată că abrogarea OG nr.73/1999 nu face ca OUG nr.136/2000, aprobată prin Legea nr.130/2001, să cadă în desuetudine, singurul efect al acestei abrogări fiind acela că asupra soldelor lunare brute nu se mai aplică " de impozitare" stabilit de ordonanța abrogată ci cel stabilit de actul normativ în vigoare la data acordării plăților compensatorii ( respectiv OG nr.7/2001 și ulterior Legea nr.571/2003, Codul fiscal, care abrogă această ultimă ordonanță).
Voința executivului exprimată prin OUG nr.136/2000 reprezintă însuși voința legiuitorului suprem al țării, care este parlamentul, întrucât respectiva ordonanță a fost aprobată, fără modificări, prin Legea nr.130/2001.
Având în vedere cele prezentate mai sus, se răspunde și la întrebarea formulată de recurent, referitoare la ce prevederi legale a aplicat intimata la data stabilirii impozitului aferent soldei brute, prin aceea că, la momentul respectiv, s-a avut în vedere de impozitare stabilit de actul normativ în vigoare la acea dată -Legea 571/2003.
Într-adevăr Codul fiscal exclude ajutoarele de stat de la impozitare însă prin OUG nr. 136/2000, aprobată prin Legea nr.130/2001, nu s-a stabilit impozitarea unor ajutoare de stat ci doar s-a instituit regula potrivit căreia plățile compensatorii acordate în temeiul art.31 și 32 din Legea nr.138/1999 nu se vor mai raporta la solda brută ci la solda netă.
Sub acest aspect, este evident că nu se poate spune că dacă solda netă reprezintă solda brută din care se scade impozitul acest lucru înseamnă și că ajutorul de stat (acordat în temeiul art.31 din Legea nr. 138/1999) a fost impozitat.
Această constatare este dată și de ordinea celor două operațiuni, astfel: mai întâi se stabilește valoarea etalonului de calcul iar apoi, raportat la acesta, se determină valoarea totală a ajutorului, care se acordă în întregime, neimpozitat. Numai în condițiile în care această ultimă sumă ar fi fost impozitată s-ar fi încălcat dispozițiile Codului fiscal referitoare la neimpozitarea ajutoarelor acordate de la bugetul de stat.
Ca și concluzie finală ale acestui punct rezumăm următoarele două aspecte:
- atâta timp cât actele normative ( Legea nr.138/1999, OG nr.7/1998 și OUG nr. 100/1999 ) ce formează obiectul de reglementare al OUG nr. 136/2000 sunt în vigoare și această ultimă ordonanță este în vigoare.
- OUG 136/2000, aprobată prin Legea nr. 130/2001, nu încalcă dispozițiile Codului fiscal, întrucât faptul că etalonul de calcul al plăților compensatorii, reprezentat de solda netă, este rezultatul aplicării ui de impozitare asupra soldei brute nu înseamnă că acele plăți compensatorii au fost impozitate.
Prin Hotărârea CEDO din 23 februarie 2006, s-a admis cererea formulată de către și alții împotriva României pentru calcularea plăților compensatorii ( prevăzute de art.31 și 32 din Legea nr. 138/1999) prin rapoarte la solda lunară netă și nu la solda lunară brută.
la care se referă această hotărâre, identică de altfel cu prezenta cauză, vizează însă perioada de timp de dinaintea intrării în vigoare a OUG nr. 136/2000, astfel:
- la pct.7, Ttitlul I "Împrejurările cauzei" ( pag.nr.11 al Of în care a fost publicată) din Hotărârea CEDO s-a consemnat că "La cererea lor, reclamanții au fost trecuți în rezervă și li s-a acordat pensionarea anticipată (la 31 martie 2000 pentru primul și al treilea și 31 mai 2000 pentru cel de al doilea)".
- OUG nr.136/2000 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr.462 din 22 septembrie 2000 și a fost aprobată fără modificări prin Legea nr. 130/2001 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 170 din 4 aprilie 2001 (deci ulterior datei de calcul a plăților compensatorii pentru subiecții Hotărârii CEDO invocate).
- Mai mult la pct.II, Titlul I "Împrejurările cauzei" ( pag.nr.12 al Of în care a fost publicată) din Hotărârea CEDO s-a consemnat și că: " Faptul că în Legea 136/2001 se face referire la solda netă nu are relevanță în cazul petenților care au fost astfel disponibilizați înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ care nu poate avea efect ex tunc."
Așadar, este evident că, prin acest ultim text citat, Curtea a statuat că după intrarea în vigoare a OUG nr.136/2000 calculul plăților compensatorii ( prevăzute de art.31 și 32 din Legea nr.138/1999) se face prin raportare la solda lunară netă și nu la solda lunară brută.
Așa fiind și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate, instanța în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr.1251/CA/12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 10 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.IC
Dact./ex.2/ 26 11 2008
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
