Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1104/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1104/CA/2009
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI împotriva sentinței nr.311/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din partea reclamantului recurent s-au depus la dosar concluzii scrise, solicitând și judecarea în lipsă.
Față de lipsa părților și solicitarea acestora de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Alba sub nr. 424/107/04.02.2009 reclamanții, Muntan, toți reprezentați prin Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, în contradictoriu cu pârâții Garda Financiară A și Ministerul Finanțelor Publice au solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună:
- obligarea pârâților la plata sporului reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective;
- obligarea pârâților la plata sporului reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii s-a susținut în esență că acele sporuri ce constituie un drept de remunerare care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă li se cuvin reclamanților în calitatea de funcționari publici, întrucât sunt prevăzute de lege, iar suspendarea aplicării prevederilor legale prin care au fost recunoscute nu echivalează cu însăși înlăturarea acestora.
De asemenea, s-a arătat că a considera că după perioada expirării suspendări unui act normativ, acesta nu își produce efectele, echivalează cu o golire de conținut a normei juridice, or o astfel de interpretare contravine dreptului de proprietate consacrat de art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră dreptul fiecărei persoane de a se bucura de respectul bunurilor sale, iar în sensul interpretării date de CEDO, noțiunea de bun cuprinde nu numai bunurile corporale ci și drepturile și interesele care constituie active într-un sens larg.
În drept au fost invocate: art. 31 alin 1 lit. c) și art. 109 din Legea nr. 188/1999, Legea nr. 53/2003, Constituția României, art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare.
Pârâtul MFP prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților de a solicita alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate și excepția lipsei de interes ca urmare a inexistenței unei hotărâri prin care să se constate un drept de creanță al acestora.
Și pârâta Garda Financiară a solicitat prin întâmpinarea depusă respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că în perioada 2004-2006 prevederile referitoare la drepturile solicitate de reclamanți au fost suspendate, nu este posibilă negocierea individuală privind drepturile salariale și nici un act normativ nu prevede un procent corespunzător pentru suplimentele solicitate.
Prin sentința administrativă nr. 311/CAF/2009, Tribunalul Albaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestui pârât, respingând ca inadmisibilă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții nu au raport de serviciu cu Ministerul Finanțelor Publice, iar deși începând cu anul 2004 în art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 s-a prevăzut ca o componentă a salariului suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturile solicitate nu pot fi acordate fără ca în prealabil să se reglementeze diferențiat în funcție de natura lor, cuantumul și criteriul de acordare, instanța neavând competența să creeze drepturi, acest atribut aparținând numai puterii legislative, astfel că în lipsa acestor criterii, acțiunea apare ca inadmisibilă.
De asemenea, atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut în concret cuantumul acelor suplimente și nici criteriile în funcție de care să poate fi cuantificate, legea fiind imprevizibilă și inaccesibilă sub acest aspect, reclamanții nu au un bun în sensul prevăzut de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Sindicatul Național al Funcționarilor Publici pentru reclamanții membrii de sindicat care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivarea recursului se susține că, în mod greșit, s-a reținut de către prima instanță că nu există temei legal pentru acordarea celor două sporuri, iar suplimentele solicitate sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, neacordarea efectivă a acestora reprezentând o încălcare atât a prevederilor art. 1 din Protocolul 1, cât și 6 din CEDO, reclamanții având o speranță legitimă întemeiată pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 188/1999.
În drept, art. 304 Cod pr.civ.
Recursul este scutit de timbraj.
Intimata Garda Financiară Secția Aas olicitat respingerea recursului ca nefundat, în mod corect, reținându-se că nici un act normativ în vigoare nu prevede un procent corespunzător pentru suplimentele solicitate.
În drept, art.115-118 Cod pr.civ.
Verificând sentința atacată din prisma motivelor invocate, raportat și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod pr.civ. și la cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a identificat, interpretat și aplicat corect prevederile legale.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.31 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional al Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că, în speță, nu a fost dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanții nu au o creanță lichidă în sensul art.379 Cod pr. civ. și, în concluzie, nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamanților astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În ceea ce privește încălcarea art. 6 din CEDO invocată de către recurent, instanța apreciază că nivelul de acces asigurat de legislația națională era suficient pentru a le asigura reclamanților "dreptul la o instanță" pentru analizarea temeiniciei contestației legată de drepturile lor salariale, ținând cont de principiul de preeminență a dreptului într-o societate democratică.
De asemenea, în cauza Ouzounis împotriva Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că o creanță nu poate constitui "bun" decât dacă este exigibilă, reclamanții nefiind titularii unui drept de creanță definitiv cât cauza este pendinte în fața instanțelor judecătorești.
Astfel, hotărârea primei instanțe nu i-a privat pe reclamanți de un bun ai cărui proprietari nu erau.
Întrucât alte cereri similare depuse de alți funcționari publici au fost respinse de instanțele interne, reclamanții nu au nici măcar o "speranță legitimă" de a obține recunoașterea creanței de care se prevalează.
Pentru considerentele expuse, curtea apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a legii și a probelor dosarului, nesubzistând nici unul din motivele de recurs invocate, astfel că recursul recurentului se va respinge ca nefondat, în temeiul art.312 al 1 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al funcționarilor publici din cadrul Gărzii Financiare - A, împotriva sentinței nr.311/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 14.10. 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./6 ex/06.11.2009
Jud.fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Mariana Claudia Clonța, Carmen
