Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1126/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1126
Ședința publică din 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtele Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean B, cu sediul în municipiul B,-, județul B și Garda Națională de Mediu, cu sediul în B, sector 3,-, -.2, împotriva sentinței nr. 243 din 18 februarie 2009 Tribunalului Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- la data de 7.10.2008 reclamanții, G, prin mandatar au solicitat în contradioctoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean al Gărzii de Mediu B, obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, începând cu data de 01.01.2004 și până la data încetării raporturilor de serviciu, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că aceste sporuri sunt prevăzute în art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG 92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 204-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Au mai menționat reclamanții că anterior introducerii acțiunii au solicitat pârâtei prin procedura prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă solicitarea sa a fost refuzată.
În susținerea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
În cursul judecății s-a formulat cerere de intervenție de către numiții, și, prin care au solicitat aceleași drepturi ca și cele prin acțiunea principală.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru drepturile salariale pretinse pentru data de 1.01.2004 - 23.11.2004, ca prescrise, invocând excepția lipsei calității procesuale a Comisariatului Județean B, iar pe fond a arătat că drepturile pretinse nu pot fi acordate, întrucât nu au fost cuantificate de legiuitor.
Tribunalul Botoșani, prin sentința nr. 243 din 18 februarie 2009 respins excepția prescrierii parțiale a dreptului la acțiune, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive Comisariatului Județean B; a admis în parte acțiunea și cererile de intervenție formulate de reclamanți și intervenienți în contradictoriu cu Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean al Gărzii de Mediu B; au fost obligați pârâții să acorde reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada de timp cuprinsă între data de 1.01.2004 și data pronunțării hotărârii, în raport de perioada efectiv lucrată, de fiecare, conform tabelului depus la dosar ( 41 dosar fond), sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. S-a respins ca nefondată cererea referitoare la plata acestor drepturi salariale solicitate pentru viitor, după data pronunțării hotărârii. Au fost obligați pârâții să acorde intervenienților aceleași sporuri pentru perioada de timp cuprinsă între data de: 1.03.2003 - 1.06.2006 pentru intervenientul; 1.03.2003 - 1.09.2005 pentru intervenientul ; 4.08.2005 - 30.09.2006 pentru intervenientul și 1.12.2006 - 1.02.2008 pentru intervenientul. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 300 lei, respectiv intervenienților suma de 550 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În ce privește prescrierea dreptului la acțiune instanța a constatat că drepturile pretinse prin acțiune nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform disp.art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă. Astfel acestea au fost suspendate prin acte normative succesive în perioada 2004-2006, iar dreptul la acțiune s- născut după împlinirea acestei perioade, respectiv începând cu data de 1.01.2007, motiv pentru care s-a respins excepția prescrierii parțiale a dreptului la acțiune.
Față de calitatea procesuală pasivă a Comisariatului Județean B instanța a respins această excepție, justificat de faptul că disp.art.2 alin.1 din nr.HG 1224/2007 arată că Garda Națională de Mediu are în subordine 41 de comisariate județene, instituții cu personalitate juridică care trebuie să asigure sumele de bani necesare executării hotărârii.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III- Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Referitor la solicitarea privind obligarea pârâtei la acordarea acestor drepturi și pentru viitor, instanța a respins-o, pentru următoarele considerente:
Acțiunea de față are ca obiect recunoașterea unor drepturi prevăzute de lege, capăt de cerere care a fost admis de instanță.
Punerea în executare a acestei dispoziții presupune emiterea unei decizii prin care să se acorde aceste sporuri, neputându-se prezuma că pârâtul nu va respecta aceste drepturi câștigate și pentru viitor, întrucât dispozițiile legale respective trebuie aplicate atât timp cât se află în vigoare, până la data abrogării sau modificării lor.
În ceea ce privește cererile de intervenție,acestea au fost admise pentru aceleași motive anterior menționate, fiind obligați pârâții să acorde intervenienților suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, pentru perioada de timp cuprinsă astfel: 1.03.2003 - 1.06.2006 pentru intervenientul ; 1.03.2003 - 1.09.2005 pentru intervenientul ; 4.08.2005 - 30.09.2006 pentru intervenientul și 1.12.2006 - 1.02.2008 pentru intervenientul.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Garda Națională de Mediu B - reprezentată de Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean B, criticând sentința pentru următoarele:
În ce privește excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, instanța de fond în mod greșit a reținut că dreptul la acțiune s-a născut începând cu data de 01.01.2007, după împlinirea perioadei de suspendare. Că, pentru perioada cuprinsă între momentul introducerii în legislație a dreptului la cele două suplimente ( 21.04.2003) și data suspendării acestuia ( 23.11.2004) reclamanții își puteau valorifica oricând dreptul la suplimente, în limita termenului de prescripție de 3 ani, prev. de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prin introducerea unor acțiuni în justiție, având în vedere că exercițiul acestui drept nu a fost îngrădit de legiuitor pentru perioada enunțată.
Pe fondul cauzei a arătat că deși Legea nr. 188/1999 prevede la art. 31 alin. 1 aceste suplimente, în ce privește acordarea suplimentului postului acesta nu poate fi achitat deoarece nu există nici un act normativ care să reglementeze cuantumul și criteriile în funcție de care se acordă. Totodată a mai menționat că prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, acordarea drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Referitor la primul motiv de recurs privind excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, curtea constată că este nefondat. Astfel corect instanța de fond a reținut că drepturile bănești pe care le-au solicitat reclamanții prin acțiune prevăzute în Legea nr.161/2003, cu aplicare de la 01.01.2007 intervenit o suspendare legală, în baza art.44 din OUG nr.92/2004 și art.48 din OG nr.2/2006, însă potrivit dispozițiilor art.15 alin.1 din Decretul nr.167/1958 " După încetarea suspendării, prescripția dreptului la acțiune își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare", astfel că prescripția dreptului de a solicita aceste drepturi bănești și-a reluat cursul începând cu data de 01.01.2007, termenul de prescripție urmând a se împlini în cursul lunii octombrie 2009, având în vedere și perioada scursă înainte de suspendarea legală, respectiv 01.01.2004 - 22.03.2004. Acest aspect a fost reținut și de instanța de fond, precizând că drepturile bănești pretinse prin acțiune nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform disp.art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă, astfel că aceste drepturi au fost suspendate prin acte normative succesive în perioada 2004 - 2006, iar dreptul la acțiune s-a născut după împlinirea acestei perioade, respectiv începând cu data de 01.01.2007 ( conform art.13 din Legea nr.251/2006, dispoz.art.29 devenit prin acest act normativ art.31, reintră în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Referitor la celelalte critici ale recurentei, curtea constată următoarele:
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâtul recurent admite, reclamantul nu a primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiune.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean B, cu sediul în municipiul B,-, județul B și Garda Națională de Mediu, cu sediul în B, sector 3,-, -.2, împotriva sentinței nr. 243 din 18 februarie 2009 Tribunalului Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscal
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud fond.
Tehnored.
Ex. 217.06.2009
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Ududec Elena, Nastasi Dorina
