Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1128/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1128
Ședința publică din 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, -, și, toți cu domiciliul ales la Direcția de Muncă și Socială a Județului B, împotriva sentinței nr.242 din 18 februarie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns consilier juridic - pentru pârâta intimată, lipsă fiind recurenții.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosar a fost depusă prin serviciul registratură al instanței de către pârâta intimată întâmpinare ( 22-25 dosar).
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru pârâta intimată depune la dosar delegație de reprezentare și o cerere de amânare a judecății cauzei ( 26,27,28 dosar), pe care o susține și oral și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Instanța respinge cererea de amânare formulată în cauză de pârâta intimată - prin reprezentant și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 4972/40 din 25.11.2008, reclamanții, -, și au solicitat obligarea pârâtei Direcția de Muncă și Socială la acordarea drepturilor bănești reprezentând: spor de stabilitate de până la 20 % și spor de fidelitate de până la 10 %, întemeiat pe disp.art. 29 din Legea nr. 188/1999 și art.2 din nr.HG281/1993; spor de suprasolicitare neuropsihică de 5 % prev. de nr.OG2/2006; spor de confidențialitate de 15 % prevăzut de art.2 din nr.HG281/1993; sporuri care se aplică la salariul de bază, începând cu data de 3.11.2005 și până la data încetării raporturilor de serviciu, precum și obligarea pârâtei la emiterea actelor administrative în vederea stabilirii acestor drepturi pentru fiecare dintre reclamanți.
În motivare reclamanții au arătat că drepturile pretinse sunt prevăzute prin art. 29 din Legea nr.188/1999, art. 2 din HG nr.281/1993 și prin nr.OG2/2006, că în mod nelegal aceste sporuri cuvenite nu le-au fost acordate până în prezent, ceea ce a determinat crearea unei situații de discriminare, raportat la celelalte categorii de bugetari, în sensul dat de prevederile Ordonanței Guvernului nr. 37/2000, cu modificările ulterioare și că există practică judiciară în materie prin care altor persoane le - au fost recunoscute drepturi similare cu cele pretinse de ei.
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât nu au fost alocate sume corespunzătoare pentru plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune.
Prin sentința nr. 242 din 18 februarie 2009, Tribunalul Botoșania respins acțiunea formulată de reclamanți ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că verificând solicitările reclamanților raportat la actele normative invocate de aceștia ca fiind incidente în cauză, a reținut că nici dispozițiile art. 29 din Legea 188/99, care prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii și că salarizarea acestora se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, dispoziții care se completează cu prev. nr.HG281/1993 și nr.OG2/2006.
În ceea ce privește sporul de stabilitate și sporul de fidelitate, instanța a constatat că aceste sporuri nu sunt prevăzute prin art.2 din nr.HG281/1993,astfel încât nu pot fi acordate.
Sporul de 5 % pretins a fost întemeiat prin disp.OG nr.2/2006, act normativ care nu îl menționează decât prin art.18 - care este aplicabil doar funcționarilor publici din cadrul Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă, care participă la selecția și recrutarea forței de muncă pentru lucru în străinătate, însă categoriile de funcționari publici, cuantumul și condițiile de acordare se stabilesc doar în limitele prevăzute de lege, prin actul normativ al ordonatorului principal de credite cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
În ce privește acordarea sporului de confidențialitate, instanța a reținut că, conform art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006, acesta se acordă numai funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, nefiind indicate și alte categorii de funcționari publici beneficiari.
Referitor la sporul acordat funcționarilor publici din cadrul Oficiului pentru Migrația Forței de muncă, care participă la selecția și recrutarea forței de muncă, pentru lucrul în străinătate, în cuantum de 5% din salariul de bază, instanța a constatat că dispozițiile art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 menționează că anumite categorii de funcționari publici pot beneficia de acest spor condițiile acordării lui fiind prevăzute prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat. S-a mai reținut că pârâta, prin întâmpinare a arătat că în bugetele anuale ale perioadei menționate de reclamanți, nu au existat prevederi legale pentru acordarea acestor sporuri.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică, fiind dacă cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs au arătat că temeiul legal al pretinderii drepturilor cu titlu de sporuri îl constituie alin.2 și alin.3 ale art.29 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Față de calitatea lor de funcționari publici ai pârâtei Direcția de Muncă și Socială B,fiindu-le aplicabile dispozițiile Legii 188/99 privind statutul funcționarilor publici, precum și dispozițiile cu caracter specific din alte acte normative referitoare la această categorie de salariați, erau îndreptățiți la acordarea drepturilor salariale reprezentând sporul de stabilitate, de fidelitate, de suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate, actualizate cu indicele de inflație începând cu data de 3.11.2005 și pentru viitor.
Au precizat că sunt îndreptățiți la acordarea sporurilor solicitate în baza art. 29 din Legea 188/1999 republicată, care în alin. 1 statuează elementele ce compun salariul unui funcționar public, iar în al. 2 statuează că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, pentru ca în alin. 3 să se precizeze că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru această categorie de funcționari.
Analizând recursul prin prisma motivelor formulate, cu trimitere la prev. art. 304(9) cod pr. civilă, Curtea constată că aceste este nefondat.
Reclamanții au solicitat prin acțiune, obligarea pârâtei la acordarea cu titlu de drepturi salariale a următoarelor sporuri: spor de stabilitate de 20%, spor de fidelitate de până la 10 %, spor suprasolicitare neuropsihică 5%, spor confidențialitate 15%, prevalându-se de prev. art. 29 - Legea 188/99,HG 281/93, OG 2/2006.
Acțiunea fost corect respinsă ca nefondată.
Sporurile de fidelitate, stabilitate și confidențialitate în procentele solicitate nu sunt prevăzute în actele normative invocate de reclamanți, în sensul acordării lor începând cu data de 3.11.2005 și în viitor.
De altfel, Legea 188/99 nu prevede în mod expres acordarea acestor sporuri.
Sporul de confidențialitate se acordă conform art. 18- OG 2/2006, unor categorii de funcționari publici din instituțiile publice special numite, din care AJOFM unde reclamanta a funcționat nu face parte, respectiv: Guvern, Administrația Prezidențială, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,
Sporul de 5% suprasolicitare neuropsihică conform OG 2/2006 vizează funcționarii publici din cadrul Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă care participă la selecția și recrutarea forței de muncă pentru străinătate - ori nu este cazul reclamantei.
Invocarea de către reclamanți unei sentințe civile prin care o altă instanță ar fi admis o acțiune similară, nu are relevanță deoarece practica judiciară nu este izvor de drept.
Pe de altă parte, invocarea sentinței cu motivarea că aceasta ar face dovada modului discriminatoriu de acordare drepturilor salariale pentru același tip de personal - de asemenea nu este pertinentă - instanța de judecată nu are căderea ( competența) de a se pronunța cu privire la caracterul discriminatoriu al unei legi, sens în care s-a pronunțat și Curtea constituțională a României.
De urmare, sentința fiind pronunțată cu respectarea prevederilor legale în materie;
Conform art. 316, 296 Cod pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, și, toți cu domiciliul ales la Direcția de Muncă și Socială a Județului B, împotriva sentinței nr.242 din 18 februarie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/16.06.2009.
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Ududec Elena, Nastasi Dorina
