Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1146/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--28.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1146
Ședința publică din 5 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă T împotriva deciziei civile nr.769/26.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru contestator avocat, se prezintă intimatul personal asistat de avocat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cererii.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Avocatul contestatorului -av. solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei civile nr.769/26.06.2008, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea recursului formulat de intimatul, cu cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului - avocat G solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr-, contestatorul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă Tas olicitat desființarea sentinței civile nr.769/26.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr- și reținerea cauzei spre rejudecare, respingerea recursului formulat de intimatul.
În motivarea contestației, contestatorul arată faptul că în hotărâre se reține că procedura de atac a deciziilor de modificare a raportului de muncă impune potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ la parcurgerea procedurii prealabile sub sancțiunea inadmisibilității cererii. Reclamantul nu a prezentat această dovadă.
De asemenea, dispozitivul deciziei nu se referă la cererea sa de respingere a recursului ca inadmisibil
Dispozițiile procedurale cuprinse în art.318 alin.1 teza I Cod procedură civilă arată: Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Consideră că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale, dispozitivul deciziei nu se referă la cererea sa de respingere a recursului ca inadmisibil. Instanța de recurs se rezuma la a relua, în cuprinsul considerentelor hotărârii, că tribunalul a constatat că procedura de atacat a deciziilor de modificare a raportului de muncă impune potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ la parcurgerea procedurii prealabile sub sancțiunea inadmisibilității cererii. Reclamantul neprezentând această dovadă. Instanța nu a înlăturat, însă această apărare.
Hotărârea atacată este, așadar, rezultatul unei greșeli formale, săvârșite de instanță, ca urmare a omiterii aprecierii unei apărări, determinantă în soluția pronunțată. Greșeala reclamată este una materială, de ordin procedural, nu se referă la o apreciere de fapt a instanței, ci la lipsa oricărei aprecieri. Prin calea extraordinară de atac aleasă, înțelegem să evidențiem că demersul nostru are în vedere omiterea unei aprecieri, nu contestarea unei anume aprecieri de fapt, o anume eroare de judecată ce ar ține de judecarea în fond a litigiului. Greșeala materială susceptibilă de remediere pe calea contestației în anulare este o greșeală de fapt, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului. Ea constă în neobservarea unei apărări cu privire la care instanța nu a făcut nici o judecată.
Procedura de atac a deciziilor de modificare a raportului de muncă al reclamantului impune, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, parcurgerea procedurii prealabile sub sancțiunea inadmisibilității cererii.
Dacă în cazul deciziilor de sancționare a funcționarilor publici legea permite atacarea acestora direct în fața instanței de judecată fără parcurgerea nici unei proceduri prealabile (art. 80 din Legea 188/1999) această regulă specială nu este prevăzută în cazul atacării deciziilor de modificare a raportului de muncă al funcționarului public.
În acest ultim caz se aplică regula generală stabilită de art. 7 al Legii 554/2004 a contenciosului administrativ care impune parcurgerea procedurii prealabile a atacării actului administrativ la autoritatea emitentă sub sancțiunea inadmisibilității cererii de anulare formulate în fața instanței de contencios administrativ.
Analizând actele dosarului, criticile contestatorului Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă T prin prisma dispozițiilor art. 318 din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Contestația în anulare a fost motivată pe dispozițiile art. 318 Cod de Procedură Civilă, dispoziții conform "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare", contestatorul arătând că prin decizia civilă nr. 769/26.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, instanța de recurs - soluționând și admițând recursul reclamantului - a omis să examineze excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, invocată de Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă T și în fața instanței de fond.
Examinând decizia civilă nr. 769/26.06.2008 a Curții de Apel Timișoara, Curtea reține că prin această decizie s-a admis recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 353/CA/1.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Timișoaraa modificat sentința civilă recurată în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă T, și a anulat deciziile nr. 69/13.04.2007, nr. 70/20.04.2007 și nr. 73/15.05.2007 emise de Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă
În soluționarea contestației în anulare, Curtea reține că Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă Taa vut calitatea de intimat în cauza în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 769/26.06.2008 a Curții de Apel Timișoara, a cărei anulare a solicitat-
Contestatorul a invocat existența unei erori materiale, constând în omisiunea instanței de recurs de a examina o excepție invocată de acesta prin întâmpinare.
Curtea subliniază că admiterea contestației în anulare depinde de întrunirea motivelor prevăzute de lege în acest sens, și că fiind în discuție o cale de atac extraordinară, prin care se aduce atingere efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile, interpretarea motivelor care atrag admiterea contestației în anulare și rejudecarea cauzei trebuie făcută în mod restrictiv.
În acest sens, inclusiv noțiunea "greșeală materială" - menționată în textul art. 318 alin. 1 Cod de Procedură Civilă - trebuie interpretată în sens restrictiv, pentru a evita extinderea nejustificată a cazurilor de desființare a unor hotărâri irevocabile.
În absența unei definiții legale a noțiunii de "greșeală materială", instanța apreciază că aceasta vizează exclusiv acele erori determinate - cu prilejul examinării cauzei - de nesesizarea, neobservarea de către instanța de recurs a unor înscrisuri atașate la dosarul cauzei la momentul pronunțării hotărârii.
Necesitatea interpretării restrictive a noțiunii de "greșeală materială", - utilizată în textul art. 318 alin. 1 Cod de Procedură Civilă - exclude din sfera acesteia eventualele greșeli în interpretarea normelor juridice, astfel încât o interpretare eronată sau contestabilă a dispozițiilor legale de către instanța de recurs nu poate constitui o greșeală materială în sensul utilizat de art. 318 alin. 1 Cod de Procedură Civilă.
În privința pretinsei greșeli materiale invocate de contestator, Curtea observă că instanța de recurs a avut de soluționat exclusiv recursul formulat de adversarul procesual al contestatorului - domnul - în condițiile în care excepția inadmisibilității acțiunii nu a fost admisă de instanța de fond, care a respins acțiunea reclamantului după examinarea fondului.
Procedând la analizarea recursului formulat de adversarul procesual al contestatorului, instanța de recurs era ținută de respectarea principiului neagravării situației recurentului în propria cale de atac, principiu stipulat în art. 296 Cod de Procedură Civilă, potrivit căruia"instanța de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată".Acest text legal este aplicabil și în recurs, conform art. 316 Cod de Procedură Civilă, care prevede că "dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol".
Fiind ținută de respectarea principiului neagravării situației recurentului în propria cale de atac, instanța de recurs nu putea proceda la reexaminarea unei excepții de fond cu privire la care recurentul nu a formulat nici o critică.
De aceea, nu se poate reține că instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială prin omisiunea analizării excepției de fond invocate de contestator.
Curtea subliniază, totodată, că rejudecarea unei cauze în privința căreia s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă aduce atingere unui alt principiu reglementat de Convenția europeană a drepturilor omului, respectiv principiului securității juridice, astfel cum a fost consacrat prin hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999, dată în cauza Brumărescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000, s-a arătat, la paragraful 61, că "dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului convenției, care enunța preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată".
În hotărârea respectivă, Curtea europeană a drepturilor omului a reținut, în paragraful nr. 62, că "admițând recursul în anulare introdus în virtutea autorității mai sus menționate, Curtea Supremă de Justiție a înlăturat efectele unei proceduri judiciare care dusese, în termenii Curții Supreme de Justiție, la o hotărâre judecătorească "irevocabilă", dobândind deci autoritatea lucrului judecat și fiind, în plus, executată.
Aplicând în acest mod dispozițiile art. 330(din Codul d e Procedură Civilă)mai sus citat, Curtea Supremă de Justiție a încălcat principiul securității raporturilor juridice. În speță și în virtutea acestui fapt, dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. 1 din convenție a fost ignorat".
Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat această jurisprudență și în hotărârea pronunțată în cauza Todorescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770 din 24 august 2005, în paragrafele 37-38, Curtea arătând că "în cauza Brumărescu împotriva României, anterior citată (paragrafele 61 - 62), a decis că a existat o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, cu motivarea că anularea unei hotărâri judecătorești definitive este contrară principiului securității raporturilor juridice. Ea a mai arătat că refuzul de a recunoaște instanțelor competența de a soluționa litigii privind, ca în cazul de față, o acțiune în revendicare imobiliară, a încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție."
De asemenea, în hotărârea pronunțată în cauza Androne împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 875 din 29 septembrie 2005, Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat (în paragraful 50) jurisprudența sa anterioară, citând cauza Sovtransavto, în care "a hotărât că un sistem juridic marcat de procedura de protest - adică posibilitatea anulării repetate a unei hotărâri definitive - ceea ce s-a întâmplat în cazul în speță, este, ca atare, incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice, care constituie unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului în sensul art. 6 alin. 1."
În paragraful nr. 52 din hotărârea pronunțată în cauza Androne împotriva României, Curtea europeană a drepturilor omului a reținut că "redeschiderea unei proceduri încheiate cu o hotărâre definitivă, în urma unei cereri de revizuire formulate tardiv, și anularea Hotărârii definitive din 22 noiembrie 2001, favorabilă reclamanților, au ignorat principiul securității raporturilor juridice și, în consecință, dreptul reclamanților la un proces echitabil, în sensul art. 6 alin. 1."
Totodată, în hotărârea pronunțată în cauza Iacob împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 389 din 5 mai 2006, Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat (în paragrafele 25-26) aceleași considerații.
În definirea principiului securității juridice de către instanța europeană, Curtea reamintește și o altă hotărâre pronunțată de Curtea europeană a drepturilor omului împotriva Statului Român, respectiv hotărârea pronunțată în cauza Societatea Comercială " Industrial " -, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 682 din 9 august 2006. în această hotărâre, Curtea europeană a drepturilor omului a precizat (în paragraful 32) că "dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că soluția dată într-un mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe nu trebuie repusă în discuție (Cauza Brumărescu, precitată, paragraful 61). În virtutea acestui principiu, nici una dintre părți nu este îndreptățită să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu singurul scop de a obține rejudecarea procesului și o nouă hotărâre în privința sa.Instanțele de control nu trebuie să utilizeze puterea lor de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă judecată. nu trebuie să devină un apel deghizat, și simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra subiectului nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză.Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când motive substanțiale și imperioase impun aceasta (Cauza Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, paragraful 52, CEDO 2003-IX)."
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 Cod de Procedură Civilă pentru admiterea contestației în anulare și, ținând seama de imperativul respectării principiului securității juridice, astfel cum a fost stabilit prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - jurisprudență obligatorie pentru autoritățile române - Curtea urmează a respinge prezenta contestație în anulare ca fiind nefondată.
Respingând contestația în anulare, Curtea va obliga contestatorul Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă T la plata sumei de 2000 lei către intimat, cu titlul de cheltuieli de judecată, conform art. 274 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă T împotriva deciziei civile nr. 769/26.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Obligă contestatorul Oficiul Județean pentru Consultanță Agricolă T la plata sumei de 2000 lei către intimatul, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. -9.12.2008
tehnored. - 9.12.2008; 2 ex.
prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:;
Instanța de recurs: Liber,
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Ionel Barbă, Rodica Olaru
