Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1148/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1148/R/
Ședința publică din 12 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile Nr. 441/CA din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția Civilă- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant (la avocat )-P,-, județul și intimații-pârâți INSPECTORATUL DE POLIȚIE, cu sediul în P,-, județul și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, str. - -, nr.8.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimații-pârâți, în baza delegației de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-au depus din partea intimatului-reclamant concluzii scrise.
Reprezentanta intimaților-pârâți, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Reprezentanta intimaților-pârâților, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea introdusă la data de 28.03.2008, înregistrată la ribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtul J A la plata primei de vacanță pe perioada 2004-2006, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, calculată în raport de perioada în care reclamantul a avut calitatea de polițist și timpul efectiv lucrat;
- obligarea pârâtului A la plata sporului de fidelitate restant pe anul 2005, astfel cum este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003, actualizat;
- obligarea celorlalți pârâți să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată, arătând următoarele:
Este angajatul A și are statut de polițist și în această calitate, potrivit Legii nr.188/1999 și potrivit Legii nr.360/2002 și art.37 alin.2 din nr.OG38/2003, avea dreptul la prima de vacanță, primă neacordată pe perioada în discuție.
Sub aspectul dreptului și perioadei, pricina a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.XII/2007, prin care li s-a stabilit dreptul la prima respectivă pentru perioada 2004-2006.
În fine, cu privire la sporul de fidelitate, au arătat că acesta este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003 și prin ordin al ministrului de interne, iar în anul 2005, în mod neîntemeiat, s-a dispus suspendarea plății acestuia.
Pârâtul, prin întâmpinare (10), a solicitat respingerea acțiunii motivând că plata primei de vacanță, a fost suspendată la plată prin mai multe acte normative și reglementată la plată prin nr.OUG146/2007, iar sporul de fidelitate, a fost suspendat la plată de asemenea prin act normativ, situație ce nu îi este imputabilă. Au fost indicate actele normative prin care s-a dispus suspendarea plății acestor drepturi.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, să fie obligat să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi(9).
Pârâtul, prin întâmpinare(12-14), a invocat cu titlu de excepție lipsa calității procesuale pasive, susținând că, potrivit legii, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. A mai invocat faptul, că nu se află în raporturi de prepușenie cu reclamanții, aceștia fiind angajații celorlalți pârâți. Cu privire la drepturile pretinse, a arătat că acestea nu pot fi acordate, deoarece prin act normativ, s-a dispus suspendarea plății lor.
Pârâtul A, prin întâmpinare(27-29), a invocat, cu titlu de excepție, lipsa de interes a reclamantului, deoarece plata primei de vacanță a fost reglementată prin nr.OUG146/2007, pentru anul 2004, aceasta fiind deja achitată, iar pentru anii 2005 - 2006, urmează a fi achitată în luna octombrie 2008, iar cu privire la sporul de fidelitate, că este neîntemeiată, deoarece s-a dispus prin act normativ suspendarea plății acestuia și în calitate de ordonator terțiar de credite, plata drepturilor reclamanților, s-a făcut în limita fondurilor alocate de, situație ce nu îi este imputabilă.
Nu s-au produs dovezi de către reclamant, că situația prezentată de pârâtul A, nu ar corespunde adevărului.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului F, a fost analizată anterior dezbaterii în fond, fiind admisă, astfel că instanța nu s-a mai pronunțat încă odată asupra acesteia în considerente.
Prin Sentința nr.441/CA/19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții A, și chematul în garanție și s-a dispus obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului A, să-i plătească sporul de fidelitate, prevăzut de art.6 din OG nr.38/2003, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de interne, pe anul 2005, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății, calculat în raport de timpul efectiv lucrat și perioada în care a avut calitatea de polițist.
Pârâtul A, a fost obligat să asigure fondurile necesare plății acestui drept.
A fost respins capătul de cerere privitor la prima de vacanță, ca fiind lipsit de interes.
Pentru a hotărî în acest mod, în considerente a reținut următoarele:
1. Referitor la prima de vacanță.
Reclamantul este angajatul A ca polițist, având calitatea de funcționar public cu statut special.
Dreptul la prima de vacanța este reglementat de art.37 alin.2 din nr.OG38/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 53 din Constituția României "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".
Dispozițiile constituționale invocate, reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești, fiind permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat.
Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.
Prima de concediu pentru categoria de personal din care face parte reclamantul, este prevăzută în art. 33 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit căruia "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat", precum și în nr.OG38/2003, art.37 alin.2, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Acest drept, nu a mai fost însă acordat funcționarilor publici începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art. 33 din Legea nr. 188/1999, prin OUG nr. 33/2001. În prezent, textul de lege care prevede dreptul la prima de concediu, este suspendat până la 31 2006, potrivit art. 5 alin.5 din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
În raport de dispozițiile constituționale enunțate, potrivit art.3 din OUG nr. 33/2001, precum și cele ale subsecventelor acte normative prin care s-au suspendat dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă, contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art. 53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului.
Pe de altă parte, un drept deja câștigat, nu poate fi restrâns sau retras, decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
În ceea ce privește perioada pentru care prima de vacanță este datorată, se constată și reține că această chestiune a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XII/5.02.2007, potrivit căreia, prima de vacanță se cuvine polițiștilor pe perioada 2004-2006.
Dreptul la plată a fost reglementat și prin nr.OUG146/2007, stabilindu-se termene de plată și anii pentru care se face plata.
Nu s-a făcut dovada, că pârâtul A, nu a luat măsuri de asigurare a fondurilor necesare plății primei de vacanță și că refuză plata acesteia, astfel încât acțiunea să fie admisibilă.
Dimpotrivă, pârâtul a dovedit că a luat măsuri de plată a primei de vacanță, potrivit nr.OUG146/2006 și în raport de timpul efectiv lucrat.
Acest capăt de cerere fiind respins ca lipsit de interes.
Cu privire la pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a constatat și reținut, că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite, în al cărui buget este cuprins și bugetul pârâtului A, în vederea obligării la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor reclamanților. Obligația îi revine și în raport de dispozițiile nr.OUG146/2007, astfel că nu poate fi obligat, pentru aceleași considerente, la asigurarea fondurilor necesare.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative a constatat, că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetare ordonatorilor de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale și asigură fondurile necesare ordonatorilor de credite, în vederea plății drepturilor salariale funcționarilor publici, în limita sumelor aprobate de lege. El nu are atribuții de repartizare, aceasta revenind guvernului.
Cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestuia nu poate fi primită și se impune, a fi respinsă.
2. Referitor la sporul de fidelitate a reținut, că acest spor este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003 și se acordă în raport cu vechimea în muncă, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Acest drept, a fost suspendat la plată prin nr.OUG118/2004, aprobată prin Legea nr.28/2005.
Începând cu anul 2006, s-a reluat plata acestui spor.
Pentru aceleași argumente, ca cele reținute la pct.1 privitor la prima de vacanță, a reținut admiterea acestui capăt de cerere; nu s-au făcut dovezi de plată voluntară a drepturilor pretinse.
A are obligația achitării sporului de fidelitate în condițiile stabilite prin ordinul ministrului de interne, iar pârâtul, în calitate de ordonator principal de credite, are obligația asigurării fondurilor necesare plății acestui drept.
Cererea de chemare în garanție, a acestui capăt de cerere, a fost respinsă față de, pentru aceleași argumente reținute la punctul precedent.
Împotriva acestei soluții, a fost formulat recurs în termen legal de către Ministerul Economiei și Finanțelor (pârât și chemat în garanție), fiind invocate critici încadrabile în dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civilă, în sensul, că instanța de fond, deși a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive, fiind scoasă din cauză, s-a pronunțat și cu privire la obligarea la plata drepturilor solicitate de reclamant.
Față de această susținere, a solicitat, ca instanța de recurs, să modifice dispozitivul Sentinței nr.441/CA/19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul menționării respingerii cererii de chemare în judecată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, precum și a cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, instanța apreciază recursul ca fiind fondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Astfel, se poate constata, că în dispozitiv, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de către reclamant (pentru sporul de fidelitate) și față de chematul în garanție
În considerente, a reținut, că recurenta are și obligația de a asigura fondurile necesare ordonatorilor de credite, în vederea plății drepturilor salariale funcționarilor publici, în limita sumelor aprobate de lege, dar întrucât nu face repartizări, nu poate fi primită cererea de chemare în garanție și că se impune a fi respinsă.
În acest context, se impune ca recursul să fie admis, cu atât mai mult, cu cât instanța de fond, motivează, că legiuitorul, nu a stabilit, în sarcina recurentei obligații de a repartiza fonduri bănești ordonatorilor principali de credite, ci în sarcina guvernului.
Recurenta, nu are calitatea de angajator al reclamantului, nefiind identitate între acesta și titularul dreptului, pe de o parte și între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
În aceste condiții, recurenta, nu are calitate procesuală pasivă.
Art.3 alin.3 din nr.HG2008/2005, stabilește, în sarcina recurentei, următoarele obligații: de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat, raportul asupra proiectului bugetului de stat și proiectul legii de rectificare a acestuia.
Legea nr.500/2002, art.28 stipulează că "Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor, se elaborează de către Guvern, prin ", pe baza unor elemente menționate expres, iar repartiția sumelor, se face atât de către acesta, cât și de către ordonatorii principali și secundari de credite, conform art.48 din aceeași lege.
Recurenta nu are atribuții de a efectua, vira și aloca fonduri din bugetul de stat, ci doar pe cele ce impun derularea procesului legislativ, prin întocmirea proiectului de lege, pa baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
De aceea, instanța de fond, trebuia să respingă acțiunea formulată de reclamant împotriva acestei recurente.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va admite recursul, se va modifica sentința pronunțată de instanța de fond, în sensul că se va respinge cererea de chemare în garanție, menținându-se în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile nr. 441/CA din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția Civilă- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul (la avocat )-P,-, județul A și pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE, cu sediul în P,-, județul A și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, str. - -, nr.8.
Modifică sentința de mai sus, în sensul că respinge cererea de chemare în garanție. Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12, la curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red. GA
/4ex/18.12.2008
Jud fond
Opinie separată
pentru respingerea recursului, deoarece instanța de fond s-a pronunțat pe cererea de chemare în garanție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor motivând că nu are calitate procesuală pentru a sta în litigiul având ca obiect plata drepturilor reprezentând prima de vacanță.
Astfel, a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale și asigură fondurile necesare în vederea plății drepturilor respective, în limita sumelor aprobate de lege, însă nu are atribuții de repartizare, aceasta fiind prerogativa Guvernului.
instanței se regăsește și în dispozitivul hotărârii prin care s-au menționat pârâții chemați în judecată și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor în legătură cu care în consecință, instanța s-a pronunțat.
Judecător,
,
Red./19.12.2008
GM/4 ex.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
