Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1153/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1153/R/
Ședința publică din 12 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în DTS, str. -, nr.31, județul M, împotriva sentinței nr. 710 din 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți -Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, venit prin strămutare de la Curtea de Apel Craiova.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea, constatând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă potrivit
dispoz. art 242 pct. 2 cod.pr.civilă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 30 iulie 2007, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului M și a solicitat obligarea acestora la plata sumei reprezentând sporul de 30% din salariul lunar de bază pe perioada 1 septembrie 2002, respectiv data cu care au devenit aplicabile dispozițiile nr.OUG43/2002 - până la introducerea acțiunii, actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâților să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele sale privind salarizarea în sensul acordării sporului de 30% solicitat, pe perioada de mai sus.
În motivarea acțiunii a susținut că este funcționar public cu statut special în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean M, desemnat ca ofițer de cercetare la poliția judiciară, prin ordinul ministrului, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit art.28 din nr.OUG43/2002, cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar de care reclamantul nu beneficiază deși are aceeași pregătire profesională ca aceștia și exercită aceleași atribuții.
Așa fiind, a considerat că actele normative prin care s-a stabilit acordarea dreptului menționat anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară sunt discriminatorii în privința salarizării celorlalți polițiști, contravenind dispozițiilor nr.OG137/2000, privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Tribunalul Mehedinți, Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr.710/5 iunie 2008 respins acțiunea, reținând următoarele:
Dreptul material la acțiune al reclamantului reprezentând acordarea sporului de 30% din salariul lunar de bază pe 3 ani anteriori introducerii acțiunii, respectiv pe perioada 1 septembrie 2002-7 aprilie 2005, este prescris, față de dispozițiile art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 și art.166 alin.2 din Codul muncii.
În legătură cu îndreptățirea reclamantului la plata dreptului solicitat pe perioada 8 aprilie 2005-10 aprilie 2006, instanța a motivat că în conformitate cu dispozițiile Legii nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, poliția judiciară este organizată și funcționează în cadrul structurilor specializate ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative și potrivit dispozițiilor art.2 alin.5 din lege, Poliția Judiciară a Parchetului Național Anticorupție se organizează și funcționează potrivit Legii speciale a Parchetului Național Anticorupție.
Lucrătorilor poliției judiciare li se aplică dispozițiile Statutului polițistului completate cu cele din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și cu dispozițiile din alte acte normative privind pe funcționarii publici, în situația în care nu există reglementări specifice în legislația specifică polițistului.
Deosebit, salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor este reglementată prin nr.OG38/2003, nr.OG43/2002, reglementând înființarea Parchetului Național Anticorupție, care s-a reorganizat prin nr.OUG134/2005, sub denumirea de Departamentul Național Anticorupție, ca structură autonomă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Instanța a motivat că într-adevăr potrivit art.28 alin.5 din nr.OG43/2002 cu modificările ulterioare, ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul Departamentului Național Anticorupție beneficiază de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combaterea infracțiunilor de corupție pe care o desfășoară, ce nu se cuvine reclamantului, deoarece în perioada de referință nu a lucrat în cadrul acestui departament și nici în cadrul Direcției Naționale Anticorupție a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În privința susținerilor acestuia că prin acordarea sporului analizat ofițerilor ce lucrează în structurile menționate, se creează o discriminare pentru ofițerii de poliție judiciară aflați în situația sa, instanța a apreciat că sunt neîntemeiate, nefiind vorba de încălcarea unui drept fundamental sau a unui drept instituit de lege.
În acest sens, a motivat că diferențierea de tratament aplicabilă polițiștilor detașați la Departamentul Național Anticorupție este determinată de modificarea raporturilor de serviciu ale acestora care urmare a detașării sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile salariale reglementate de lege pentru instituția în care își desfășoară activitatea pe perioada detașării.
Cum dreptul de a beneficia de sporul de 30% din salariul de bază nu este prevăzut de lege și pentru polițiștii care îndeplinesc acte de cercetare și care funcționează în cadrul structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative, instanța nu poate extinde sfera de aplicare a acestuia de la o categorie profesională cu un anumit specific, la o altă categorie profesională.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că este rezultatul aplicării greșite a legii, deoarece prin statuarea că sporul de 30% se cuvine numai ofițerilor de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție a încălcat dispozițiile art.22 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dispozițiile din nr.OG137/2002 și din art.6 alin.2 din Codul muncii, referitoare la principiul nediscriminării în muncă.
În acest context, instanța nu a analizat pregătirea profesională și atribuțiile de serviciu ale celor două categorii de polițiști pentru a ajunge la concluzia că se află în situații identice și comparabile de natură a determina aprecierea favorabilă în privința sa.
Și în fine, a mai susținut că instanța a ignorat practica judiciară în materie, invocând sentința civilă nr.2774/6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita prin care s-a admis acțiunea formulată de ofițerii de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție H, având același obiect.
Recursul este fondat.
Potrivit art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării, diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial și această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar ce exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Totodată, din conținutul art.2 alin.1 din nr.OUG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că domeniul de aplicare al discriminării presupune ca deosebirea, excluderea, restricția sau preferința să se refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una din categoriile prevăzute de lege.
În interpretarea și aplicarea art.16 alin.1 și 2 din Constituție, Curtea Constituțională a statuat că principiul egalității în fața legii, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite, de aceea el nu exclude, ci dimpotrivă presupune soluții diferite pentru situații diferite.
Or, raportat la principiul egalității, așa cum a fost statuat prin actele normative evocate, potrivit art.154 și art.155 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar potrivit art.153 alin.3: "La stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare".
În cauză, reclamantul, funcționar public cu statut special, desemnat ca organ de cercetare penală al poliției judiciare în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției M, având aceeași pregătire profesională și exercitând aceleași atribuții ca și ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție este tratat din punct de vedere salarial diferențiat.
În ambele situații, ofițerii de poliție judiciară efectuează numai acte de cercetare penală dispuse de procuror, sub directa coordonare, supraveghere și control, dispozițiile procurorilor fiind obligatorii pentru aceștia, actele întocmite de ofițerii respectivi din dispoziția scrisă a procurorului fiind întocmite în numele acestuia.
Față de considerentele prezentate, rezultă că prin acordarea sporului de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, doar ofițerilor de poliție judiciară detașați la și nu și acelora care își desfășoară activitatea în cadrul poliției judiciare de la inspectoratele de poliție județeană, precum reclamantul, aflați în situații nu doar comparabile, dar și analoage, s-a creat o discriminare, încălcându-se principiul egalității în fața legii, în privința salarizării.
Așa fiind, instanța de fond numai prin încălcarea legii a apreciat contrariul, urmând a admite recursul în baza art.312 Cod procedură civilă și a modifica sentința în sensul admiterii acțiunii în parte și obligării pârâților să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar, în limita termenului de prescripție, pe perioada 7 aprilie 2005-31 martie 2006, când a încetat situația de discriminare, prin intrarea în vigoare a nr.OUG27/29 martie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de declarat de reclamantul G, împotriva sentinței nr.710 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți -Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, venit prin strămutare de la Curtea de Apel Craiova, intimați fiind pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea în parte și obligă pârâții să plătească reclamantului drepturile reprezentând sporul de 30% din salariu de bază lunar pe perioada 7.04.2005-31.03.2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./19.12.2008
GM/4 ex.
Jud fond.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
