Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1152/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1152/R/
Ședința publică din 12 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Primăria, sat., județul V, împotriva sentinței nr. 1147 din14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA -PRIN PRIMAR.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată, analizează actele și lucrările dosarului și se retrage către deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.08.2008, reclamanții, funcționari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primarului Comunei, județul V, au cerut obligarea pârâtei COMUNA, reprezentată prin primar, la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, conform art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea 188/1999, republicată, actualizate cu indicele de inflație începând cu data de 01.01.2004 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești,precum și pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat în principal că aplicarea art. 29 din Legea nr. 188/1999 devenit art. 31 alin.1 lit. c și d după republicarea legii în anul 2007 și care reglementează suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, a fost suspendată până la data de 31.12.2006 prin art. 44 din nr.OUG 92/2006 și art.48 din nr.OG2/2006.
Aceste suspendări contravin dispozițiilor cuprinse în art.38 și 39 alin.1 lit.d din Legea 53/2003, care prevăd că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Aplicarea art. 44 din nr.OUG 92/2004 și art. 48 din nr.OG 2/2006, prin care s-a suspendat plata celor două drepturi salariale s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, aceste drepturi nefiind doar restrânse, ci îngrădite, atingând însăși esența dreptului.
O normă legală odată reglementată trebuie să-și producă efectele, ea neavând doar caracter formal.
Au precizat reclamanții că dreptul lor la cele două sporuri este un drept de creanță, prin urmare este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale.
Potrivit practicii Inaltei Curți de Casație și Justiție, prescripția nu operează întrucât un drept suspendat succesiv poate fi acordat retroactiv.
Pentru faptul că plata sumelor de bani reprezentând sporurile solicitate nu s-a făcut la termen, achitarea lor în prezent la nivelul exclusiv al cuantumului din momentul nașterii dreptului (01.01.2004 - conform art. 13 alin. 21 din Legea 161/2003 ) ar prejudicia pe reclamanți întrucât valoarea economică a sumelor nu mai este aceeași datorită devalorizării intervenită în timp.
Pentru acest motiv, reclamanții au cerut obligarea pârâtei la plata celor două sporuri, actualizate cu indicele de inflație din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective.
Au precizat reclamanții că prin cererea înregistrată la nr. 2942 din 25.06.2008 au solicitat pârâtei plata acestor drepturi salariale, la care însă nu au primit nici un răspuns.
Acțiunea a fost legal timbrată conform înscrisului de la fila 20 dosar.
Pârâta a depus la dosar concluzii scrise, prin care a susținut că suspendarea dreptului la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu s-a realizat fiind lovită de nulitate. S-a înfăptuit numai suspendarea obligației corelative ca o măsură la îndemâna debitorului ce nu dorește să-și execute obligația legală în mod voluntar.
In plus, legile prin care s-au aprobat bugetele de stat pe anii 2004 - 2008 nu au prevăzut fonduri pentru acordarea acestor drepturi. Cu toate acestea, bugetul local poate fi dimensionat, în funcție de necesități, însă numai în baza unei hotărâri judecătorești ( fila 24 dosar).
Prin sentinta civila nr. 1147/14 Octombrie 2008 TRIBUNALUL VÂLCEA - SECȚIA COMERCIALĂ SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții OG, toți cu domiciliul ales la Cabinet av., din Rm. V, str. - lui, nr. 134,.2, jud. V, în contradictoriu cu pârâta COMUNA, reprezentată prin primar, având ca obiect plata suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază și a suplimentului dreptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, actualizate cu indicele de inflație,începând cu data de 1 ianuarie 2004 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, precum și pe viitor.
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța a reținut ca potrivit art.29 alin.1 din Legea 188/1999, devenit art. 31 după republicarea legii în anul 2007, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:salariul de bază, spor pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, fără însă a se prevedea care este valoarea acestor două suplimente (procentul din salariul de bază ).
Urmare modificării Legii nr. 188/1999 în data de 19.07.2006, suplimentul gradului a fost înlocuit cu suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
S-a reținut ca art. 29 alin.3 din Legea nr. 188/1999, republicată, stipulează că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și întrucât până în prezent nu a fost adoptată o lege a salarizării funcționarilor publici, anual, prin ordonanțe de Guvern, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Astfel, pentru anul 2005 fost adoptată nr.OUG 92/2004, pentru anul 2006 nr.OG 2/2006 iar pentru anul 2007 nr.OG 6/2007.
S-a reținut ca în cadrul acestor ordonanțe de Guvern au fost enumerate sporurile, primele, premiile și alte drepturi de natură salarială care se acordă funcționarilor publici, precum și cuantumul acestora (procent din salariul de bază).
Cât privește cele două suplimente (al postului și cel corespunzător treptei de salarizare), procentul acestora nu a fost stabilit nici prin Legea nr. 188/1999, nici prin ordonanțele de Guvern emise anual pentru reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici.
S-a mai retinut ca la întrebarea pusă de către instanță care este temeiul legal pentru procentul de 25 % din salariul de bază solicitat pentru fiecare din cele două suplimente, apărătorul reclamanților a precizat că acest procent l-a cerut prin similitudine cu alte drepturi salariale acordate altor categorii de funcționari publici și reglementate prin art. 9 pct. 7 din Legea nr.119/1999, republicată și art. 18 alin. 3 din Legea 672/2002.
Instanta a retinut ca potrivit art. 9 pct.7 din nr.OG119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv, prin decizie internă a conducătorului entității publice, persoanele desemnate să efectueze control financiar preventiv propriu pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25%, aplicat la salariul de bază brut lunar, iar conform art.18 alin. 3 din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici. Aceștia beneficiază și de un spor pentru complexitatea muncii de 25 % din salariul de bază lunar.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a reținut că nu există similitudine între sporul pentru complexitatea muncii și suplimentul postului sau cel corespunzător treptei de salarizare, astfel că nu se pot invoca aceste texte de lege pentru a justifica procentul de 25 % din salariul de bază cerut pentru două suplimente ce fac obiectul cauzei.
Instanța a mai reținut și faptul că, deși Legea 188/1999 republicată reglementează cele două suplimente ca și componente ale salariului funcționarilor publici, aceasta ca de altfel nici un alt act normativ, nu prevede cuantumul lor (procentul din salariul de bază ), astfel că nu există temei legal pentru acordarea procentului de 25 % din salariul de bază pentru fiecare din cele două suplimente reglementate de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 deoarece atâta timp cât legea nu prevede expres cât la sută din salariul de bază reprezintă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acțiunea prin care valoarea acestor două drepturi de natură salarială s-a determinat de către reclamanți opțional prin similitudine cu alte sporuri, prime, premii, ori alte drepturi salariale, este inadmisibilă.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs OG, solicitand admiterea acestuia si pe fond admiterea actiunii asa cum fost formulata.
In motivare s-a arata ca reclamantii recurenti sunt functionari publici in cadrul Primariei V, calitate in care au solicitat sa li se atribuie drepturile banesti prevazute de art. 9 pct 7 din 188/1999 si art. 18 alin. 3 din nr. 672/2002 inclusiv pentru viitor.
Se sustine ca aceste drepturi izvorasc din lege, care a fost suspendata ilegal si abuziv prin OUG nr. 92/2004 si 2/2006, deoarece ordonantele nu pot modifica prevederi din legi organice.
De asemenea se sustine ca ordonantele respective incalca normele Conventiei pentru Apararea Drepturilor Fundamentale ale Omului, normele si principiile OIM si ale Tratatului de Aderare la UE, care au prioritate fata de dreptul intern.
Se mai sustine ca dispozitiile ordonantelor mentionate incalca dispozitiile art. 38 si 39 din Codul muncii care prevad ca salariatii nu pot renunta la drepturile lor iar limitarea acestora nu este posibila, fiind lovita de nulitate.
Se sustine ca potrivit nr. 215/2001 primarul emite dispozitii inclusiv referitoare la plata drepturilor salariale, fara incalcarea Statutului Functionarilor Publici, iar refuzul primarului de a solutiona cererea acestora este nejustificata si incorecta.
Se sustine ca din motivarea sentintei atacate rezulta ca drepturile functionarilor vor fi reglementate printr-o lege, astfel ca lipsa acesteia reprezinta un abuz, care ii afecteaza pe functionari. Or, asemenea abuzuri trebuie indreptate prin intermediul hotararii instantei de judecata, care era obligata sa se pronunte asupra procentului solicitat nu sa respinga fara o motivare legala cererea formulata.
Se sustine totodata ca in cadrul altor instante au fost acordate drepturile solicitate, astfel ca respingerea cererii numai pentru unii dintre functinari creaza inegalitate si lipsa de uniformitate in jurisprudenta.
Se mai arata ca cele doua suplimente nu urmaresc decat motivarea personalului, cresterea responsabilizarii si eficienta in munca, tinand seama si de complexitatea lucrului si conditiile de desfasurare a muncii, mai ales gradul ridicat de stres.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor invocate si in raport de probatoriul administrat in cauza instanta constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Drepturile prevăzute de art. 31 din nr. 188/1999 pentru functionarii publici au fost suspendate prin lege -lato sensu, astfel ca instanta chemată sa aplice legea in vigoare a facut aplicarea acesteia, respingand cererea formulata de catre reclamanti. Nu se poate retine ca dreptul reclamantilor recurenti la primirea sporurilor mentionate in cerere a incetat ci a fost numai suspendat succesiv, prin cele doua ordonante nr. 92/2004 si 2/2006.
Aceasta posibilitate pe care o are executivul in lumina Constitutiei (art. 108) si raportul intre puterile statului justifica faptul ca instantele de judecata nu pot face aplicarea unor legi pe perioada cat acestea sunt suspendate de la aplicare prin vointa legiuitorului.
Astfel, solicitarea reclamanților de a primi cele doua sporuri cuantificate de catre aceștia prin intermediul argumentului de analogie, a fost corect respinsa de catre prima instanta, tinand seama de faptul ca analogia nu poate fi aplicata in cauza de fata.
In primul rand Curtea Constitutionala a retinut ca instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Ca atare, instantele nu pot trece peste cele statuate de catre Curtea Constitutionala, deciziile acestei avand caracter obligatoriu.
In al doilea rând, ipoteza solutiei pronunțate de catre Curtea Constitutionala are in vedere existenta unei similitudini intre cele doua categorii de subiecte de drept, care nu poate fi retinuta in cauza.
A fortioriin lipsa de ipoteza similara, instanța nu poate face aplicarea unui text aplicabil altei categorii de persoane. Astfel, otrivit p. art. 18 din nr. 672/2002 privind auditul public intern auditorii interni, care sunt si functionari publici, au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici si beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25%, aplicat la salariul de bază brut lunar. Or, in speta nu se afirma si cu atat mai mult nu se dovedeste de catre reclamanti sa acestia indeplinesc atributii similare auditorilor mentionati in nr. 672/2002 art. 18 alin. 1.
Totodată se va retine ca in lumina jurisprudentei Curtii europene a Drepturilor Omului, dreptul la cele doua suplimente nu poate fi apreciat ca fiind un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nefiind definit și, deci, neputand naște legitimă de a-l obține.
Pentru aceste considerente, in temeiul disp. art.312 alin.1, Curtea va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Primăria, sat., județul V, împotriva sentinței nr. 1147 din14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA -PRIN PRIMAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red. AT
/2ex/18.12.2008
Jud.fond
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
