Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1155/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar - - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1155
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Pentru Agricultură Și Dezvoltare Rurală, cu sediul în municipiul B, Calea Națională nr. 81, județul B, împotrivasentinței nr. 244 din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, intimați fiind Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și -.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, socotindu-se lămurită, constatând că recursul este în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și Fiscal la data de 7.11.2008, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25 % din salariul tarifar de încadrare, pentru perioada de timp cuprinsă între 1.01.2004 - 1.03.2005, precum și la plata diferențelor salariale ale primelor de concediu ce decurg din acordarea acestor drepturi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG nr. 92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004 - 2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
A mai arătat reclamanta că anterior introducerii acțiunii a solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea ei a fost refuzată.
În drept s-a invocat Constituția României, Legea nr. 53/2004, Legea nr.188/1999 și Legea nr. 554/2004, depunându-se la dosar și înscrisuri.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Bai nvocat excepție lipsei de competență materială a instanței precum și excepția lipsei sale de calitate procesuală.
Prin sentința nr. 244 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de competență materială a instanței.
A admis excepție lipsei de calitate procesuală a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, față de care a respins acțiunea ca inadmisibilă.
A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B să acorde reclamantei, suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, pentru perioada 1.01.2004 1.03.2005, precum și la plata diferențelor salariale ale primelor de concediu ce decurg din acordarea acestor drepturi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, această componență a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Prin urmare, având în vedere că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 23.04.2008, instanța obligat pârâtele să plătească aceste sporuri prevăzute de lege începând cu această dată și până la data pronunțării hotărârii, în raport de perioada efectiv lucrată, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate în baza legii.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța constată că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Acțiunea introdusă de reclamantă este netemeinică și nelegală întrucât salarizarea funcționarilor publici se efectuează în conformitate cu prevederile actelor normativ, privind sistemul anual de salarizare pentru funcționarii publici, nefiind culpa pârâtei pentru neonorarea acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât pârâta avea obligația legală de a respecta actele normative OUG nr.92/2004, precum și Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, care prevede: cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale. În bugetele pârâtei în perioada 2004 - 2005, precum și în continuare, nu au fost prevăzute credite bugetare cu această destinație.
De asemenea precizează că este ordonator secundar de credite, care funcționează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată următoarele:
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamanta nu a primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin Hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Recursul este însă întemeiat în ce privește capătul de cerere al reclamantei referitor la acordarea diferenței la prima de concediu.
Astfel, potrivit disp. art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind funcționarii publici "Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cusalariul de bazădin luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
De asemenea, potrivit disp. art. 31 alin. 1) din același act normativ, "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Din cuprinsul textelor legale mai-sus citate rezultă, fără putință de tăgadă, că la calcularea indemnizației de concediu nu intră cele două suplimente la care reclamanta are dreptul potrivit legii, aceasta fiind egală cu salariul de bază în care nu este inclus nici un spor.
Prin urmare, hotărârea tribunalului în ce privește pretențiile reclamantei vis-a-vis de acest aspect, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, caz de casare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Așa fiind, instanța, în baza art. 312 alin. 1)-3) Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica parțial sentința tribunalului, în sensul că va fi respins ca nefondat, capătul de cerere al reclamantei referitor la acordarea diferențelor la prima de concediu pretinse că ar decurge prin acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Celelalte dispoziții ale sentinței fiind legale și temeinice pentru motivele expuse mai sus, vor fi menținute.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Direcția Pentru Agricultură Și Dezvoltare Rurală, cu sediul în municipiul B, Calea Națională nr. 81, județul B, împotrivasentinței nr. 244 din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, intimați fiind Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și -.
Modifică sentința atacată în sensul că înlătură dispoziția de actualizare a primei de concediu cu cele două sporuri acordate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./17.06.2009
Jud. fond
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Galan Marius
