Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 117/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 117
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții recurenți, și toți reprezentanți de Sindicatul Reșița împotriva sentinței civile nr. 1231/16.09.2008, în contradictoriu cu pârâta intimata Primăria, având ca obiect, litigiu privind funcționarii publici Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și trece la soluționarea cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1231/16.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S s-a respins acțiunea în contencios administrativ privind pe reclamanții, și, reprezentați prin Sindicatul "" Reșița, în contradictoriu cu pârâta Comuna prin Primar.
În considerentele sentinței se reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte și sunt membri ai Sindicatului,".
În susținerea cererii lor, reclamanții arată că sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile bănești sub forma indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, în temeiul pct. 9.2 și 31.1 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003, conform căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr. 138/1999 și vizează cadre militare angajați pe bază de contract și salariații civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerului d e Justiție.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2007, emis de Ministerul Administrației și Internelor la pct. 9.2 s-a prevăzut că,indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct. 31.1 se arată că,prin personal civil în sensul prezentului Ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege (Legea nr. 138/1999) cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege.
Art. 13 din Legea nr. 138/1999, prevede ca indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezultă, așadar, din analiza textelor de lege precizate, că în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 138/1999, "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit prevederilor art. 47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin ordinul Ministerului d e interne nr. 275 din 5 iunie 2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul Ministerului Administrației de Interne nr. 496/28 iulie 2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
- așa este reiese și din punctul VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
În aceste condiții, ministrul administrației și internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr. 138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanții Sindicatul Reșița prin președinte în calitate de reprezentant al reclamanților, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se acorde sporul de dispozitiv în cuantum de 25 % pe perioada 01.05.2005 - 31.12.2007, actualizată cu indicele de inflație și înscrierea acestui spor în cartea de muncă, considerând ca netemeinică și nelegală sentința recurată.
În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 punctul 9.2 și 31.1. indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Astfel personalul din administrația publică urmează a beneficia de o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază.
Prin sintagma administrație publică se înțelege atât administrația publică centrală cât și administrația publică locală aceste prevederi invocate fiindu-le aplicabile în totalitate, prin ordinul nr. 496/28.07.2003 s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister.
Funcționarii publici și personalul contractual dintr-un număr semnificativ de instituții publice aparținând administrației publice locale și în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor beneficiază în prezent de o indemnizația de dispozitiv, în cuantum, de 25 % din salariul de bază, pentru specificul activității pe care o desfășoară care presupune practic disponibilitatea totală a acestor salariați de a participa, dincolo de durat normală a programului de lucru, la activități ale administrației publice care au caracter extraordinar și pentru serviciul de permanență
pe care îl asigură în interes public.
Funcționarii publici și personalul contractual din structurile Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de acordarea acestei indemnizației a Ordinului nr. 496/2003 al ministrului administrației și internelor, textul punctului 9.2 din ordinul amintit prevăzând că indemnizația se acordă personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrație publică centrală și cea locală. De acordarea acestei indemnizații funcționații publici și personalul contractual din prefecturi beneficiază încă din anul 2005.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea în sensul admiterii acțiunii, invocând ca motiv de recurs art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv lipsa temeiului legal, hotărârea fiind dată, în opinia reclamanților, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului, recurenții reclamanți au arătat că Legea 138/1999 a fost modificată și completată prin Ordinul nr.496/28.07.2003, introducându-se în conținutul legii pct.9.2, care acordă indemnizația de dispozitiv și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, astfel încât susținerea instanței de fond potrivit căreia dreptul menționat s-ar acorda numai personalului militar și civil din cadrul MIRA apare ca fiind gratuită, dispoziția legală menționată fiind neechivocă, nefăcând nici o distincție între administrația publică centrală și administrația publică locală.
Au mai arătat reclamanții că textul de lege menționat nu aduce nici o limitare sau restrângere acestui drept, astfel încât instanța de fond nu avea posibilitatea să interpreteze într-un mod atât de personal o lege, aceasta dând totodată o interpretare greșită punctului 31.1 din Ordinul menționat, potrivit căruia prin personalul civil se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual din cadrul MIRA.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurenți cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiat recursul, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Este de necontestat că Ordinul nr.496/2003, invocat de către recurenți, constituie un act normativ, însă trebuie precizat că acesta este un act administrativ și, chiar dacă are caracter normativ, el își păstrează natura de act administrativ care nu se confundă cu legea sau cu alte acte normative cu forța juridică a legii, cum ar fi ordonanțele de Guvern.
Prin urmare, recurenții se află într-o evidentă eroare în ceea ce privește clasificarea și forța juridică a actelor normative atunci când afirmă că prin Ordinul nr.496/2003 ar fi fost modificată Legea nr.138/1999, introducându-se în cuprinsul legii punctul 9.2, în primul rând din considerentul că un act administrativ, chiar și având caracter normativ, nu poate modifica o lege, și în al doilea rând din considerentul că, la simpla lecturare a cuprinsului legii menționate, ar fi putut observa că aceasta este structurată pe articole, iar nu pe puncte, actul menționat nefăcând corp comun cu Legea nr.138/1999.
Totodată, Curtea reține că interpretarea dată de Tribunalul C-S Legii nr. 138/1999 și Ordinului nr.496/2003 este corectă, însușindu-și în totalitate considerentele care au condus la respingerea acțiunii reclamanților.
Astfel, prima instanță a avut în vedere la soluționarea cauzei dispozițiile legale aplicabile în speță, conform cărora, pentru a beneficia de sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, se impune ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Este adevărat că potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare și salariați civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din soldă sau din salariul de bază, însă, aceste dispoziții se aplică, așa cum însăși denumirea Legii nr.138/1999 o exprimă, personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Nu pot fi reținute susținerile recurenților cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor pct. 31.1 din Ordinul nr. 496/28.07.2003 întrucât acestea trebuie interpretate în spiritul dispozițiilor de ansamblu ale Legii nr.138/1999, fiind necesar ca personalul beneficiar să își desfășoare activitatea într-un dispozitiv militar, ori într-una din instituțiile prevăzute la art.1 din actul normativ menționat, activitatea acestora presupunând, așa cum în mod corect a reținut Tribunalul C-severin, o disponibilitate la angrenarea în acțiuni operative în cadrul exercitării atribuțiilor de ordine publică, aflându-se în permanență la dispoziția conducerii operative.
Deosebit de pertinente sunt și concluziile instanței cu privire la incidența prevederilor art. 91 din Legea 215/2001, potrivit cărora primăria este o structură funcțională a autorității publice locale, concluzionând că aceasta nu face parte din structura Ministerului Administrației Internelor și Reformei (MIRA). Curtea apreciază că, deși ministerul menționat are atribuții și în domeniul organizării administrației, ca și concept general, această situație nu plasează primăriile în subordinea MIRA, ele fiind organizate pe principiile descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice și eligibilității autorităților publice locale, potrivit dispozițiilor art.2 din legea nr.215/2001, principii care vin să confirme concluzia primei instanțe potrivit căreia reclamanților nu le sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI nr.496/2003, având calitate de funcționari publici ai Primăriei și neaflându-se prin urmare în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamanți sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul prevăzut de art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca fiind temeinică și legală.
Totodată, Curtea va lua act că reclamanții recurenți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, prin reprezentantul Sindicatul Reșița, împotriva sentinței civile nr. 1231/16.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
-
Red./2.03.2009
Tehnodact / 2 ex./10.03.2009
Primna instanță: Tribunalul C-S - Judecător
.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Maria Cornelia
