Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1171/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1171/
Ședința publică din 26 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarat de pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ, cu sediul în Târgu-M nr.15.1 și MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B- sector 3, împotriva sentinței nr.66 din 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant SINDICATUL FUNCȚIONARILOR PUBLICI DIN CADRUL M prin consilier juridic, lipsă recurentele-pârâte DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ M și MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termenul procedural, recursurile fiind timbrate cu câte 2 lei, taxă de timbru și câte un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul intimatului-reclamant declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. precizează că pe rolul acestei instanțe a fost soluționată o speță similară la data de 16.11.2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 66 din 28 ianuarie 2009, Tribunalul Mureșa admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Funcționarilor Publici din cadrul DADR M, în numele angajaților din cadrul DADR M, ai M și ai Unității Fitosanitare M, în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, obligând pârâta de 1la achitarea sporului de stabilitate și fidelitate, în cuantum de până la 25% calculat la salariul de bază în funcție de vechime în specialitate, a suplimentului postului în cuantum de 25% din salariul de bază, a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, acordarea acestor sume efectuându-se retroactiv din data de 21 octombrie 2005, sume actualizate cu rata inflației până la data plății efective. S-a dispus ca obligarea la plata și pe viitor a acestor sporuri prin cuprinderea lor în bugetul instituției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții prin cererea de chemare în judecată au solicitat acordarea sporului de stabilitate și fidelitate în conformitate cu prevederile art. 3 lit. f, art. 42, 43 din Legea nr. 188/1999, alin. 29 din aceeași lege - Statutul funcționarilor publici, spor diferențiat în funcție de criteriul vechimii în funcția publică a fiecărui reclamant.
Drepturile au fost suspendate prin legile bugetului de stat OUG nr. 92/2006 și OG nr. 2/2006, suspendarea fiind neconstituțională, întrucât măsura s-a dispus printr-o lege ordinară, ceea ce contravine dispozițiilor art. 115 din Constituție, suspendarea neputând opera decât printr-o lege de același nivel juridic.
Art. 38 din Codul muncii, prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unei tranzacții, renunțării sau limitării, ele fiind apărate de stat împotriva abuzului sau arbitrariului.
Cu referire la suplimentul postului și a suplimentului treptei de salarizare, prima instanță a reținut că acestea sunt prevăzute de art. 31 alin. 1, lit.c și d din Legea nr. 188/1999, dispoziții, care de asemenea, au fost suspendate prin legi de aplicație temporară, măsuri ce contravin normelor constituționale, întrucât sunt drepturi a căror negociere a fost finalizată prin emiterea în Statutul funcționarilor publici, deci nu este parcurgerea procedurii prealabile la ordonatorul principal sau secundar de credite, nefiind vorba de petiții noi cu tocmai cele prevăzute ope legis pentru care pârâta nu putea să refuze aplicabilitatea lor.
Astfel, instanța de fond a considerat că neincluderea acestor sume de către ordonatorul principal de credite () și secundar (DADR M) constituie o nelegalitate, în prezent normele de suspendare încetându-și aplicabilitatea, drepturile trebuie acordate și pentru perioada în care acestea au fost suspendate, admițând cererea formulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
În motivarea cererii de recurs Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M susține că este ordonator secundar de credite, iar salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legale, în fiecare an fiind elaborate ordonanțe de urgență în acest sens. Acordarea sporurilor solicitate prin acțiune, nu se poate face fără ca ordonatorul principal de credite să cuprindă aceste sume în bugetul fiecărei instituții și aceasta după aprobarea bugetului ministerului.
Pentru anul 2009 bugetul a fost stabilit de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar dacă s-ar achita aceste sume, fondurile ar fi suficiente doar până în luna septembrie, pentru plata în continuare s-ar impune o rectificare bugetară.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin cererea de recurs formulată invocă în principal excepția necompetenței materiale a tribunalului dea judeca această cauză, susținând că soluționarea cauzei cade în competența Curții de Apel - Secția de contencios Administrativ, având în vedere faptul că obiectul acțiunii îl reprezintă raportul de serviciu al funcționarului public cu o instituție publică.
În continuare se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, pe motiv că reclamanții sunt încadrați în baza unei decizii emise de DADR M, instituție cu personalitate juridică, raporturile de serviciu există între DADR M și reclamanți, iar plata drepturilor salariale se face în conformitate cu dispozițiile OG nr. 22/2002.
Pe fond, se arată că reclamanții nu pot beneficia de sporul de stabilitate și fidelitate, în condițiile în care aceste drepturi nu au fost prevăzute în Legea nr. 188/1999 republicată, iar în ceea ce privește sporul reprezentând suplimentul postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, se arată că aceste sporuri au fost, într-adevăr prevăzute în lege, însă nefiind cuantificate, este necesară adoptarea unei hotărâri de guvern care să stabilească modalitatea de calcul a celor două sporuri, în condițiile în care nu există nici un criteriu de stabilire a acestora.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursurile celor două pârâte sunt fondate doar în ceea ce privește soluționarea cererii de acordare a sporurilor salariale solicitate, nu și în ceea ce privește soluționarea excepțiilor. Aceasta, deoarece pârâtul recurent Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale are calitate procesuală pasivă în considerarea atribuțiilor sale legate de administrarea și alocarea fondurilor bugetelor de venituri și cheltuieli, mai precis, fiind ordonator principal de credite, el este cel care alocă fondurile pe care le repartizează ordonatorul secundar de credite - DADR M, cel cu care reclamanții au raport de serviciu și care evident că are calitate procesuală pasivă, atât în calitatea de angajator cât și de ordonator secundar de credite.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei, Curtea constată că reclamanții sunt încadrați în baza unei decizii emise de directorul executiv al DADR M, instituție cu personalitate juridică județeană și în raport de dispozițiile cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 109 din Legea nr. 188/1999 competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului, unde instituția administrativă județeană își are sediul, respectiv Tribunalul Mureș.
Pe fondul cauzei însă, prima instanță în mod greșit a admis cererea reclamanților, de acordare a sporului de stabilitate și fidelitate, în condițiile în care prin art. 31 din Legea nr. 188/1999 sunt stabilite drepturile salariale de care pot beneficia funcționarii publici și anume salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Sporul de stabilitate și fidelitate nu este prevăzut nici de OG nr. 6/2007, act normativ în baza căruia se face salarizarea acestei categorii de personal, până la stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, a cărui proiect cade în sarcina Agenției Naționale a funcționarilor publici, potrivit art. 22 din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce privește acordarea drepturilor salariale constând în sporul pentru suplimentul postului și a treptei de salarizare, se reține că acest spor este prevăzut, într-adevăr prin art. 31 din Legea nr. 188/1999, însă lipsa cuantificării, a modalității de calculare, imprimă celor două sporuri un caracter de drept virtual.
Pentru cuantificarea celor două suplimente este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea textului legal care le acordă în mod abstract, iar atribuția de reglementare îi revine legiuitorului în cazul adoptării unui act normativ cu forță juridică de lege sau, executivului, Guvernului României, în cazul în care s-ar adopta o hotărâre în vederea executării respectivelor dispoziții legale. În situația dată, a pronunța o hotărâre prin care s-ar acorda cele două sporuri conform textului legal care le reglementează, fără cuantificare, ar însemna să se pronunțe o hotărâre pe care angajatorul nu ar avea cum să le calculeze, neavând niciun criteriu. Dacă instanța ar proceda la cuantificare în funcție de diverse criterii, la aprecierea acesteia, ar însemna să creeze norme pe cale judiciară sau să împrumute prevederi cuprinse în alte acte normative și să le aplice în cazul în speță, substituindu-l astfel legiuitorul. Aceasta din urmă variantă nu se poate accepta, din moment ce, prin mai multe decizii, printre care și decizia nr. 820/2008, Curtea Constituțională a statuat că, "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Prin urmare, instanța nu poate decât să respecte deciziile Curții Constituționale, cu efectele lor pe viitor și, neputându-se substitui legiuitorului ori executivului în privința cuantificării și acordării efective a unui drept salarial virtual prin modalitatea de reglementare, trebuie să respingă acțiunile de acordare a celor două suplimente, cel al postului și cel corespunzător treptei de salarizare.
Practica judiciară invocată de reclamanți, nu poate să justifice nici acordarea celor două sporuri salariale, neavând valențele unui veritabil izvor de drept și nici să permită nesocotirea deciziilor Curții Constituționale, care sunt obligatorii.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile și va modifica hotărârea cu privire la acordarea drepturilor salariale constând în sporul de stabilite și fidelitate, respectiv suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtele Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M precum și cel formulat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, împotriva sentinței civile nr. 66 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Funcționarilor Publici din cadrul DADR M, în numele angajaților, având ca obiect obligarea la plata sporurilor de: stabilitate și fidelitate, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/5ex
jud.fond:
-12.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
