Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1175/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1175/
Ședința publică din 26 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială M, cu sediul în Târgu-M str.- - 2, împotriva sentinței nr.371 pronunțată de Tribunalul Mureș la data de 01.06.2009în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, intimații au depus întâmpinare, ambele părți solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 371 din 1 iunie 2009, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, în contradictoriu cu pârâta DMIS M, a admis cererea de intervenție în interes propriu a intervenienților și și a obligat pârâta să achite suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază, suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25% și sporul de confidențialitate de 15%, sporul de stabilitate de până la 20%, sporul de suprasolicitare și stres în cuantum de până la 10%, calculate la salariul de bază și alocația individuală sub forma tichetelor de masă.
Instanța de fond a considerat fondată cererea reclamanților, motivând că aceștia sunt funcționari publici în cadrul DMIS M, iar drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute de art. 31 lit."c" și "d" din Legea nr. 188/1999, ele se cuvin și pentru perioada în care a fost suspendată acordarea lor. În ceea ce privește sporul de confidențialitate, instanța a avut în vedere prevederile art. 46 din Legea nr. 188/1999, care instituie obligația funcționarilor publici de păstrare a secretului de serviciu și confidențialității în legătură cu faptele, informațiile și documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, deci este o obligație corelativă raporturilor de serviciu, iar sporul de fidelitate este prevăzut de art. 3 lit. "f" din Legea nr. 188/1999 și se transpune în practică prin existența securității raporturilor de serviciu, a stabilității în exercitarea funcției publice, precum și de art. 39 alin.2 lit. "d" din Codul muncii. Acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică a fost justificată prin activitatea care necesită solicitare psihică și stres, efort suplimentar ce trebuie remunerat și prin incidența dispozițiilor art. 31 alin. 2 coroborat cu art. 3 lit.c,d și e din Legea nr. 188/1999 republicată.
Tichetele de masă s-au acordat în considerarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către pârâta M, care a solicitat a se ține cont de faptul că această instituție nu a făcut altceva decât să se conformeze prevederilor actelor normative în vigoare și anume art. 15 din OG nr. 6/2007, art. 8 din OUG nr. 226/2008 și legilor bugetului de stat pentru anii 2006-2009 precum și prevederilor Legii nr. 188/1999 republicată.
S-a mai precizat că, în calitate de ordonator principal de credite nu a deschis creditele necesare plății sporurilor solicitate și că, deși este de acord că unele categorii de funcționari publici primesc sporurile, situația creată trebuie rezolvată prin implementarea unui sistem unitar de salarizare.
Reclamanții intimați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, susținând că sporurile solicitate sunt justificate, atât prin incidența prevederilor legale cât și prin natura atribuțiilor lor de serviciu, invocând practica judiciară și Decizia Curții Constituționale nr. 185/2009.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul pârâtei este fondat.
Sporurile reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt într-adevăr prevăzute de art. 31 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 republicată, dar nu sunt cuantificate. În acest context, cuantificarea trebuie făcută prin lege sau dispoziții date în aplicarea legii, aceasta nefiind atributul instanței.
De altfel, în soluționarea cererii de recurs în interesul legii, și anume Decizia XX din 21 septembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. C și d din Legea nr. 188/1999, în lipsa unei cuantificări legale, cele două drepturi salariale nu se pot acorda pe cale judecătorească. În plus, acordarea de către instanță a celor două suplimente, împrumutând criterii de cuantificare din alte dispoziții legale sau stabilind ea însăși cuantificarea după diverse criterii, ar nesocoti decizii ale Curții Constituționale, cum ar fi spre exemplu Decizia nr. 820/2008.
În ceea ce privește sporurile de confidențialitate, stabilitate, fidelitate și suprasolicitare neuropsihică și de stres, prima instanță în mod eronat a apreciat că se justifică și sunt prevăzute de Legea nr. 188/1999 republicată.
Simplul fapt că art. 3 din lege prevede principiile care stau la baza exercitării funcției publice, printre care și cel al eficienței, eficacității, stabilității, responsabilității, orientării către cetățean, nu justifică acordarea unor sporuri salariale neprevăzute în mod expres în cuprinsul legii în baza căreia se calculează drepturile salariale ale acestor categorii de personal.
Potrivit art. 31 din Legea nr.188/1999 republicată, funcționarii publici au dreptul la salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, ei beneficiind de prime și alte drepturi salariale încondițiile legii, relevant de reținut fiind că lit. "c" și "d" ale alineatului 1 din art. 31 au fost abrogate prin Legea nr. 330/2009 de la data de 12 2009.
La fel, împrejurarea că la art. 46 din același act normativ este prevăzută obligația funcționarilor publici de păstrare a secretului de stat, de serviciu și confidențialitate, nu justifică acordarea sporului de confidențialitate.
Tichetele de masă sunt prevăzute de Legea nr. 142/1998 dar, acordarea acestora nu este reglementată prin norme imperative, potrivit art. 1 din lege, legiuitorul nu a instituit în sarcina angajatorului obligația de acordare a acestor tichete de masă, ci o posibilitate care se poate sau nu realiza în funcție de dispozițiile Legii bugetului de stat, deci dacă se pot aloca fonduri cu acest titlu.
Funcționarii publici pot beneficia de sporuri salariale în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică instituției publice unde își desfășoară activitatea, astfel că aceștia nu pot negocia sporuri sau prestații suplimentare în bani, cum ar fi clauze de mobilitate sau confidențialitate, în condițiile art. 25 și 26 din Codul muncii.
Față de considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica hotărârea în sensul că va respinge acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Direcția de Muncă și Protecție Socială M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 371 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică integral sentința atacată în sensul că respinge cererea formulată de, -, -, -, toți cu domiciliul procesual ales în Târgu-M,-, județul M, în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Protecție Socială
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/17ex
Jud.fond:
-17.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
