Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1179/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1179/
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în G,-, -.2,.26, jud.G, împotriva sentinței nr. 332 din 03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, lipsind intimații CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII,INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și SECȚIA REGIONALĂ DE POLIȚIE TRANSPORTURI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul a depus concluzii scrise, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii pe fiind așa cum a fost formulată, depunând concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea, reclamantul, funcționar public în cadrul IPJ Vas olicitat obligarea MIRA, Inspectoratul Județean al Poliției Române IPJ și Ministerul Finanțelor Publice(la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 30% din indemnizația brută lunară pentru perioada 1 septembrie 2002 -31.03.2006, actualizată.
S-a solicitat de asemenea obligarea MFP și MIRA să acorde fondurile bănești necesare plății acestor drepturi.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 332 din 03.07. 2009 respins excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii și a procedurii prealabile invocate de IPJ V și IGPR și a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de V și IGPR, respingând cererea de chemare în garanție a MFP și IGPR pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost respinsă totodată acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței prima instanță a reținut că reclamantul, polițist în cadrul IPJ V, desemnat cu organe de cercetare ale politiei judiciare prin Ordin al ministrului MIRA, a susținut că a fost discriminat prin aplicarea unor norme discriminatorii privind salarizarea, în raport cu ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA, motiv pentru care ar trebui să beneficieze de sporul de 30 lunar având în vedere similitudinea atribuțiilor față de ofițerii din cadrul DNA.
Instanța a apreciat ca reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile legale cu caracter special aplicabile ofițerilor ce-și desfășoară activitatea în cadrul DNA întrucât sporul de 30% din salariul de bază este prevăzut de art.28 al.5 din OUG nr.43/2002 privind DNA, în timp ce reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor ce nu prevede acest spor.
A fost respinsă și susținerea potrivit căreia în cauză există și situație discriminatorie bazată pe art.2 din OG 137/2002, întrucât diferențierea salarială se bazează pe criteriul obiectiv al detașării unor ofițeri în cadrul unor instituții care nu fac parte din structura MIRA.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții și intervenientul în nume personal, apreciind că soluția dată este nelegală, prin greșita aplicare a legii.
Se susține că, în aceleași condiții de pregătire profesională și în condiții de muncă egală, numai ofițerii de poliție judiciară beneficiază de un spor de 30% la salarii, spor acordat discriminatoriu în considerarea locului unde își exercită atribuțiile de serviciu.
Se creează în felul acesta o situație de favorizare a ofițerilor din cadrul DNA prin acordarea unui drept salarial în mod subiectiv, în considerarea locului unde își desfășoară activitatea și nu pentru activitatea însăși desfășurată.
Pe de altă parte, detașarea nu constituie un criteriu obiectiv de acordare a unui spor salarial, atâta timp cât activitatea desfășurată este aceeași, iar art.2 si 3 din OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor arată că o diferență salarială nu poate fi justificată decât în raport de funcția deținută, complexitatea sarcinilor și alte criterii prevăzute de legi.
Recursul s-a declarat în termen legal și a fost legal timbrat.
Recursul este nefondat.
Sentința pronunțată de instanța de fond este complet și corect motivată, răspunzând imperativelor apărării drepturilor fundamentale ale persoanelor, cum ar fi dreptul de a beneficia de aceleași drepturi salariale, în condițiile desfășurării unei activități dacă nu cumva identice, cel puțin comparabile.
În discuție litigiul pendinte se referă la acordarea sporului de 30% din salariul lunar pe o perioadă determinată reclamantului, în considerarea calității de ofițer ai poliției judiciare din cadrul IPJ V, desemnat în această calitate prin Ordin al MIRA.
A fost invocată în susținerea cererilor de chemare în judecată, o situație discriminatorie, astfel cum aceasta este definită prin art.27, al.4 OG nr.137/2000, în raport de ofițerii și agenții de poliție judiciară detașați în cadrul DNA.
Tribunalul a respins cererea.
În recurs, sarcina Curții, este numai aceea de a examina dacă în cauză, diferențierea de tratament, s-a datorat unei stări de discriminare reală sau dacă ea se circumscrie măsurilor adecvate și suficiente pentru cei ce urmau să desfășoare activități specifice datorate modificării raporturilor de serviciu față de ceilalți polițiști, precum și complexității activităților desfășurate de instituția în care au fost detașați.
Curtea reamintește că legea protejează deopotrivă dreptul oricărei persoane fără restricții, dar și fără a crea anumite egalizări în mod artificial, la adăpostul unei pretinse discriminări.
Sub acest aspect, Curtea își însușește pasajele pertinente din hotărârea instanței de fond ca argumente în adoptarea soluției de respingere a acțiunilor, subliniind că indemnizația stabilită prin OG nr.27/2006, se cuvine doar polițiștilor DNA, considerentele vizând complexitatea cauzelor și gradul sporit de dificultate al actelor de procedură penală îndeplinite de agenții și ofițerii de poliție detașați la DNA între activitățile desfășurate de aceștia și cealaltă categorie, existând deosebiri majore.
În raport de aceste considerente, în temeiul art.312 pr. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în G,-, -.2,.26, jud.G, împotriva sentinței nr. 332 din 03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică la 3 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red./01.02.2010
Tehnored./2ex./11.02.2010
OPINIE SEPARATĂ
Jud.- -
Potrivit art.28 din nr.OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUg24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la.
Dispozițiile art.6 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art.23 din declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, prevăd în art.1 alin.2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanții îndeplinesc funcția de ofițeri de poliție desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin ordin al Ministrului Administrației și Internelor, funcție în baza căreia nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție, ceea ce înseamnă că aceștia nu au fost detașați la Departamentul Național Anticorupție și deci nu au încasat sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară conform art.28 din nr.OUG43/2002.
Ca atare, atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul B care nu au fost detașați deși îndeplinesc, în virtutea funcției pe care o aveau, o muncă egală, înseamnă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanții îndeplinesc funcția de ofițeri de poliție, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare din Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, funcție în baza căreia nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție, ceea ce înseamnă că aceștia nu au fost detașați la Departamentul Național Anticorupție și deci nu au încasat sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară conform art.28 din nr.OUG43/2002.
Ca atare, atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul B care nu au fost detașați deși îndeplinesc, în virtutea funcției pe care o aveau, o muncă egală, înseamnă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Ori, prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară, din cadrul, a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie și anume: art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.6 alin.2 din Codul Muncii.
Apărarea pârâților că nu a existat nici o discriminare ci pur și simplu dispoziții legale speciale care instituie în privința anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară, fiind un tratament juridic diferit în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate, este neîntemeiată deoarece, în realitate, prin însăși natura sa, instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, a creat o inegalitate, un tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale și deci o discriminare, nefiind o stare de fapt diferită.
În raport de aceste considerente, din punctul nostru de vedere, recursul urma a fi admis.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
