Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1183/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1183
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul intervenient Orașul M Nouă împotriva sentinței civile nr. 329 din 24 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, pârâții intimați Primăria M Nouă și Primarul orașului M Nouă, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea recurentului intervenient, avocat în reprezentarea reclamantului intimat, și secretar în reprezentarea pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de cuprinsul hotărârii primei instanțe, instanța invocă excepția lipsei calității procesuale active a Orașului M Nouă și acordă cuvântul pe această excepție.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită admiterea excepției invocate, Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați Primăria M Nouă și Primarul orașului M Nouă solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a recurentului intervenient Orașul M Nouă.
Reprezentantul recurentului intervenient solicită respingerea excepției invocate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 26.11.2008, sub nr. de dosar -, și precizată la data de 06.02.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Primăria orașului M și Primarul orașului M Nouă, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr. 863/02.10.2008 emisă de Primarul orașului M Nouă, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului începând cu data de 01.11.2008, ca fiind nelegală; obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută și, totodată, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și recalculat, precum și a celorlalte drepturi de care a fost privat de la data încetării raportului de serviciu și până la data reîncadrării efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin dispoziția nr. 863/02.10.2008 a încetat raportul de serviciu al reclamantului, prin eliberarea din funcția publică, începând cu data de 01.11.2008. În cuprinsul dispoziției se menționează că perioada 02.10.2008 - 31.10.2008 reprezintă perioada de preaviz (fila 6 dosar).
Dispoziția a fost comunicată reclamantului la data de 09.10.2008.
Acesta a arătat că în perioada 29.09. - 26.10.2008 a fost în concediu medical, iar perioada de preaviz (02.10 - 31.10.2008) se suprapune, aproape în totalitate, peste perioada în care reclamantul se afla în concediu medical (29.09. - 26.10.2008), dispoziția de încetare a raporturilor de serviciu fiindu-i comunicată reclamantului în data de 09.10.2008, după 7 zile de la data preavizului, astfel că în această situație, reclamantul a beneficiat, efectiv, doar de 5 zile de preaviz (27 - 31 octombrie).
Or, eliberarea din funcția publică a fost condiționată în toate cazurile, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, de acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice, de către autoritatea sau instituția publică, preaviz care a constat în încunoștințarea funcționarului public despre intenția încetării raporturilor de serviciu din inițiativa angajatorului. În perioada de preaviz, potrivit dispozițiilor art. 4 al aceluiași articol, conducătorul instituției poate aproba reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite.
Prin sentința civilă nr. 329/24.04.2009, Tribunalul C-S a respins excepția nulității deciziei contestate, invocată de reclamant, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria orașului M Nouă și a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant.
A fost anulată dispoziția nr. 863/02.10.2008.
A fost obligat pârâtul să reintegreze pe reclamant în funcția publică din care a fost eliberat și să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariul avut, indexată și calculată de la data încetării raporturilor de serviciu până la data reintegrării definitive în funcția publică.
A fost obligat pârâtul, față de reclamant, la plata sumei de 662 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului M Nouă, pentru lipsa calității procesuale pasive.
În motivarea hotărârii atacate s-a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 863/02.10.2008 a încetat raportul de serviciu al reclamantului, prin eliberarea din funcția publică, începând cu data de 01.11.2008. În cuprinsul dispoziției se menționează că perioada 02.10.2008 - 31.10.2008 reprezintă perioada de preaviz (fila 6 dosar).
Dispoziția a fost comunicată reclamantului la data de 09.10.2008.
Tribunalul a reținut că în perioada 29.09. - 26.10.2008, reclamantul a fost în concediu medical, așa cum a rezultat din certificatele nr. -, nr. - și biletul de ieșire din spital (fila 7-9 dosar).
Eliberarea din funcția publică a fost condiționată în toate cazurile, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, de acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice, de către autoritatea sau instituția publică, preaviz care a constat în încunoștințarea funcționarului public despre intenția încetării raporturilor de serviciu din inițiativa angajatorului. În perioada de preaviz, potrivit dispozițiilor art. 4 al aceluiași articol, conducătorul instituției poate aproba reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite.
Din conținutul dispoziției nr. 863/02.10.2008 rezultă că perioada de preaviz (02.10 - 31.10.2008) se suprapune, aproape în totalitate, peste perioada în care reclamantul se afla în concediu medical (29.09. - 26.10.2008), iar dispoziția de încetare a raporturilor de serviciu i-a fost comunicată reclamantului în data de 09.10.2008, după 7 zile de la data preavizului; în această situație, reclamantul a beneficiat, efectiv, doar de 5 zile de preaviz (27 - 31 octombrie).
reprezintă obligația reciprocă a înștiințării celeilalte părți despre încetarea raporturilor de serviciu; această obligație este prevăzută de lege atât în sarcina angajatorului, cât și în sarcina salariatului, cu scopul de a evita consecințele negative pe care le-ar putea produce încetarea unilaterală a raporturilor de serviciu; pentru salariat, reglementarea preavizului constituie și o garanție a dreptului la muncă și a stabilității în muncă.
Față de cele mai sus reținute, tribunalul a apreciat că dreptul la muncă al reclamantului a fost grav lezat, prin lipsa de garanție a acestuia, constând în neacordarea integrală a perioadei de preaviz prevăzută de lege,motiv pentru care apreciază că dispoziția nr. 863/02.10.2008 este netemeinică și nelegală.
De asemenea, tribunalul a mai reținut și că susținerea reclamantului, referitoare la faptul că în urma reorganizării activității, prin reducerea posturilor, a avut loc o concediere colectivă, este întemeiată.
Astfel, din organigrama anterioară reorganizării (fila 45 dosar), rezultă că aparatul de specialitate al primarului cuprindea un total de personal de 213; potrivit noii organigrame (fila 22 dosar) personalul rezultat este în număr de 190, așadar reducerea vizează mai mult de 10% din personal, situație în care angajatorul avea obligația să respecte dispozițiile art. 69 Codul muncii, în ceea ce privește concedierea colectivă.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului M Nouă; a anulat dispoziția nr. 863/02.10.2008; a obligat pârâtul să reintegreze pe reclamant în funcția publică din care a fost eliberat și să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariul avut, indexată și calculată de la data încetării raporturilor de serviciu până la data reintegrării definitive în funcția publică.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâtul, față de reclamant, la plata sumei de 662 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și, parțial, cheltuieli aferente transportului pentru termenele de judecată din data de 20.02.2009, 20.03.2009 și 24.04.2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Orașul M Nouă, solicitând admiterea recursului, anularea sentinței atacate, iar după rejudecarea pe fond, respingerea acțiunii ca fiind nefondată, menținerea dispoziției nr. 863 din data de 01.10.2008, emisă de Primarul orașului M Nouă ca fiind temeinică și legală.
În motivarea hotărârii atacate se arată în esență, următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, anularea Dispoziției nr. 863/02.10.2008 emisă de Primarul orașului M Nouă, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului ca fiind nelegală, obligarea intervenientului la plata unor despăgubiri egale cu salariul indexat majorat și recalculat, precum și a altor drepturi la care a fost privat de la data încetării raportului de serviciu și până la data reîncadrării efective și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a reținut că în perioada 29.09. 26-10.2008, reclamantul a fost în concediu medical, așa cum a rezultat din certificatele nr. -, nr. - și biletul de ieșire din spital.
Menționează că, reportul de serviciu între intervenient și reclamant nu a încetat în perioada 14.10.2008 - 26.10.2008 menționată de reclamant, ci începând cu data de 01.11.2008, conform Dispoziției Primarului orașului Nouă nr. 863/02.10.2008.
Mai mult, decât atât, nu a avut cunoștință că reclamantul ar fi fost în concediu medical, întrucât certificatele de concediu medicale nr. -, nr. - și biletul de ieșire din spital au fost depuse și înregistrate la instituția intervenientei sub nr.7493/03.11.2008, deci după data de 02.10.2008, când a fost emisă dispoziția Primarului oraș M Nouă.
Prima instanță a mai reținut faptul că eliberarea din funcția publică este condiționată în toate cazurile, potrivit dispozițiilor art. 99 aliniatul 3 din Legea nr. 188/1999, de acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice, de către autoritatea sau instituția publică, preaviz care constă în încunoștințarea funcționarului public despre intenția încetării raporturilor de serviciu din inițiativa angajatorului. În perioada de preaviz, potrivit dispozițiilor art. 4 al aceluiași articol, conducătorul instituției poate aproba reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite.
Conform art. 99 din Legea nr. 188/1999, persoana care are competență legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere.
Dispoziția fiind emisă în data de 02.10.2008, termenul de 5 zile lucrătoare se încadrează până la data de 09.10.2008, r4spetîbndu-se astfel aceste prevederi. Dispoziția conține și durata preavizului de 30 de zile calendaristice la art. 2.
Mai arată că așa cum a considerat și instanța de fond, preavizul reprezintă obligația reciprocă a înștiințării celeilalte părți despre încetarea raportului de serviciu, această obligație este prevăzută de lege atât în sarcina angajatorului, cât și în sarcina salariatului, cu scopul de a evita consecințele negative pe care le-ar putea produce încetarea unilaterală a raportului de serviciu.
Ori, atâta timp cât reclamantul nu l-a anunțat că este în concediu medical consideră că este culpa reclamantului că nu a beneficiat în totalitate de cele 30 de zile calendaristice de preaviz, întrucât era obligația lui legală de a anunța conducerea instituției că este în concediu medical.
Precizează că prima instanță a reținut, că este întemeiată susținerea reclamantului referitoare la faptul că în urma reorganizării activității, prin reducerea posturilor, a avut loc o concediere colectivă. Acest aspect nu corespunde realității fiind vorba de o concediere individuală.
Concedierea ar fi fost colectivă dacă s-ar fi dispus concedierea a cel puțin 10 % din salariați, având încadrați 250 de salariați.
Astfel, pentru că această concediere să fie colectivă și nu individuală este necesar să fie concediați un număr de 25 salariați, fiind concediați în realitate un număr de 24 de salariați.
Mai mult decât atât, instanța greșit a reținut faptul că a avut loc o concediere colectivă, întrucât a considerat că din organigrama anterioară reorganizării, a rezultat că aparatul de specialitate al primarului cuprindea un total de personal de 213. Potrivit noii organigrame personalul rezultat este în număr de 190, dar nu ține seama de cele 50 de persoane angajate la Legea nr. 76/2002, care fac obiectul altei hotărâri a Consiliului Local al orașului M Nouă nr. 119/30.11.2007.
Menționează că cele 50 de persoane angajate la Legea nr. 76/2002 nu au un statut special, fiind tot angajați ai Primăriei orașului M Nouă. Legea nr. 76/2002 - având sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, nu face distincție între angajații prevăzuți în aparatul de specialitate al primarului adică în organigramă și cei angajați la Legea nr. 76/2002.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, să se anuleze sentința recurată, iar rejudecând pe fond cauza, respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului și menținerea ca temeinică și legală a Dispoziției primarului orașului M Nouă nr. 863/02.10.2008 ca fiind temeinică și legală.
La dosar s-a depus întâmpinare de către reclamantul intimat, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală și totodată solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
În motivarea întâmpinării se arată în esență, următoarele:
Recursul este nefondat și solicită respingerea ca atare.
În ce privește dreptul de preaviz.
Instanța de fond, în mod corect a reținut că dreptul la muncă al reclamantului a fost grav lezat, prin lipsa de garanție a acestuia.
reprezintă obligația reciprocă a înștiințării celeilalte părți despre încetarea raportului de serviciu cu scopul de a evita consecințele negative pe care le-ar putea produce încetarea unilaterală a raportului de serviciu. Pentru un salariat, reglementarea preavizului constituie și o garanție a dreptului la muncă și a stabilității în muncă.
Nu sunt adevărate susținerile recurentei că nu a avut cunoștință de faptul că a fost în concediu medical în perioada 29.09.2008 - 26.10.2008, întrucât acesta a anunțat că se află în concediu medical. în acest sens este tabelul cu planificarea pentru luna octombrie 2008, planificare care a fost întocmită la data de 30 septembrie 2008.
În ce privește concedierea colectivă, solicită să se observe că prin Hotărârea Consiliului Local al Orașului M Nouă nr. 68/30.09.2008 privind aprobarea Organigramei, numărului de personal și a Statului de funcții al aparatului de specialitate al Primarului orașului M Nouă, s-a dispus reorganizarea activității prin reducere de posturi. Având în vedere această hotărâre s-a dispus concedierea a 24 de persoane.
Solicită totodată să se observe că dispoziția nr. 864/02.10.2008 nu conține prevederea referitoare la criteriile de stabilire a ordinii de priorități prevăzută expres de art. 74 aliniatul 1 litera c din Codul muncii.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului Orașul M Nouă prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Examinând excepția lipsei calității procesuale active a recurentului Orașului M Nouă, invocată din oficiu, Curtea constată că prin sentința civilă recurată Tribunalul CSa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului M Nouă și Primăria Orașului M Nouă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria orașului M Nouă și a dispus anularea dispoziției nr. 863/02.10.2008 emisă de Primarul Orașului M Nouă, cu obligarea acestui pârât să reintegreze pe reclamant în funcția publică din care a fost eliberat și să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariul avut, indexată și calculată de la data încetării raporturilor de serviciu până la data reintegrării definitive în funcția publică.
Curtea reține, așadar, că recurentul Orașul M Nouă nu a fost parte în litigiul soluționat prin sentința civilă recurată.
Reclamantul nu a chemat în judecată recurentului Orașul M Nouă, iar această persoană juridică nu a fost obligată prin sentința civilă recurată la vreo prestație sau la emiterea unui act.
În aceste condiții, recursul Orașului M Nouă apare ca fiind formulat de o persoană care nu este parte în litigiu.
Este irelevant, sub acest aspect, faptul că recursul a fost semnat și promovat prin intermediul Primarul Orașului M Nouă, deoarece în cuprinsul cererii de recurs se precizează clar că acest recurs este formulat de " Orașul M Nouă, reprezentat prin primar". Prin urmare, rezultă în mod indiscutabil că Primarul Orașului M Nouă a formulat recursul nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal al Orașului M Nouă.
Pentru aceste motive, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentului Orașul M Nouă și va respinge cu această motivare recursul formulat de orașul M Nouă împotriva sentinței civile nr. 329/24.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursului, Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamant în recurs, respectiv la plata sumei de 700 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a Orașului M Nouă.
Respinge recursul formulat de orașul M Nouă împotriva sentinței civile nr. 329/24.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Obligă recurentul Orașul M Nouă la plata către reclamant a sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red./17.11.2009
Tehnodact / 2 ex./17.11.2009
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Răzvan Pătru, Maria Cornelia
