Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1189/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1189
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află soluționarea recursului declarat dereclamanta, domiciliată în municipiul B, Calea Națională, nr. 46, -.1,.,. 3,. 13, județul,împotriva sentinței nr. 307 din 04.03.2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială contencios administrativ și fisca- dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, cu sediul în municipiul B, Calea Națională, nr. 85, județul
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța, socotindu-se lămurită, constatând că recursul este în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul secției comerciale, contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 24.11.2008,reclamantaîn contradictoriu cupârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, a solicitat, pentru perioada 20.11.2005 - 31.03.2007, prin hotărâre judecătorească, obligarea acesteia să îi acorde drepturile bănești reprezentând:
- spor de stabilitate de până la 20 % și spor de fidelitate de până la 10 % întemeiat pe disp. art. 29 din Legea 188/1999 și art. 2 din nr.HG 281/1993;
- spor de suprasolicitare neuropsihică de 5 %, prevăzut de OG nr. 2/2006;
- spor de confidențialitate de 15 %, prevăzut de art. 2 din HG nr. 281/1993;
- indemnizație de dispozitiv de 25 %, sporuri care se aplică la salariul de bază.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că drepturile pretinse sunt prevăzute prin art. 29 din Legea 188/1999, art. 2 din HG 281/1993 și prin OG nr. 2/2006, că în mod nelegal aceste sporuri cuvenite nu au fost acordate până în prezent, ceea ce determină crearea unei situații de discriminare față de alte categorii de bugetari care beneficiază de aceste sporuri și că există practică judiciară în materie prin care altor persoane le-au fost recunoscute drepturi similare cu cele pretinse din prezenta acțiune.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât nu au fost alocate sume corespunzătoare pentru plata drepturilor pretinse prin acțiune, reclamanta beneficiind de toate drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici.
Prinsentința nr. 307 din 4 martie 2009, Tribunalul Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea, reținând că:
Temeiul legal al sporurilor pretinse, indicat de reclamantă, este constituit de disp. art. 29 din Legea 188/1999, care prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii și că salarizarea acestora se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, dispoziții care se completează cu prevederile HG nr. 281/1993 și OG nr.2/2006.
În ceea ce privește sporul de stabilitate și sporul de fidelitate, instanța de fond a constatat - contrar celor arătate prin acțiune - că acestea nu sunt prevăzute prin art. 2 din HG nr. 281/1993, și prin urmare, nu pot fi acordate de instanță.
Sporul de 5 %, pretins prin cel de al doilea capăt de cerere, a fost întemeiat pe disp. OG nr. 2/2006, act normativ care nu îl menționează decât prin art. 1 care este aplicabil doar funcționarilor publici din cadrul Oficiului pentru Migrații Forței de Muncă, care participă la selecția și recrutarea forței de muncă pentru lucru în străinătate - însă categoriile de funcționari publici, cuantumul și condițiile de acordare se stabilesc, doar în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ a ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzut în bugetul aprobat.
Față de sporul de confidențialitate solicitat în baza art. 2 din HG nr. 281/1993, prima instanță a constatat că nici acest spor nu este prevăzut în mod expres printre cele enumerate în acest articol de lege - motiv pentru care a apreciat că cererea reclamantei nu este întemeiată.
Față de indemnizația de dispozitiv, tribunalul a reținut că:
Ordinul nr. 496/28.07.2003 privind modificarea și completarea Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizareapersonalului militar și civile din Ministerul d e Interne,a fost emis în temeiul art. 9 al. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor.
Prin pct. 9.2. se menționează că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Același ordin, prin pct. 31 definește noțiunea de "personal civil" arătând că prin aceasta se înțelegefuncționarii publici și personalul contractul al Ministerului Administrației și Internelor.
Prin urmare, în ce priveștedomeniul de aplicarea acestui ordin, instanța de fond a constatat că: potrivit art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă "acte normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor de Guvern se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă"; că, în baza art. 10 și 11 din aceeași lege ordinele intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial; că titlul actului normativ cuprinde obiectul reglementării exprimat sintetic - conform art. 39 aliniatul 1 din lege; că ordinele cu caracter normativ trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele în baza și în executarea cărora au fost emise - art. 76 din Legea nr. 24/2000.
În concluzie, tribunalul a constatat că această indemnizație nu poate fi aplicată și reclamantei.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică, fiind dacă cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că față de calitatea sa de salariată în cadrul AJOFM B, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii 188/99 privind statutul funcționarilor publici, precum și dispozițiile cu caracter specific din alte acte normative referitoare la această categorie de salariați, era îndreptățită la acordarea drepturilor salariale reprezentând sporul de stabilitate, de fidelitate, de suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate, actualizate cu indicele de inflație în perioada 06.11.2005 - 25.11.2008.
A precizat că este îndreptățită la acordarea sporului de stabilitate de până la 20% și a sporului de fidelitate de până la 10% calculate la salariul de bază în baza art. 29 din Legea 188/1999 republicată, care în alin. 1 statuează elementele ce compun salariul uni funcționar public, iar în al. 2 statuează că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, pentru ca în alin. 3 să se precizeze că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru această categorie de funcționari.
Analizând recursul prin prisma motivelor formulate, cu trimitere la prev. art. 304(9) cod pr. civilă, Curtea constată că aceste este nefondat.
Reclamanta a solicitat prin acțiune, obligarea pârâtei AJOFM B la acordarea cu titlu de drepturi salariale pentru perioada 6 noiembrie 2005 - 25 ianuarie 2008, a următoarelor sporuri: spor stabilitate 20%, spor fidelitate 20%, spor suprasolicitare neuropsihică 5%, spor confidențialitate 15% prevalându-se de prev. art. 29 - Legea 188/99, HG 281/93, OG 2/2006.
Acțiunea a fost corect respinsă ca nefondată.
Sporurile de fidelitate, stabilitate nu sunt prevăzute de HG281/1993.
De altfel, Legea 188/1999 nu prevede în mod expres acordarea acestor sporuri.
Sporul de confidențialitate se acordă conform art. 15 din OG 2/2006, unor categorii de funcționari publici din instituțiile publice special numite, din care AJOFM unde reclamanta a funcționat nu face parte, respectiv: Guvern, Administrația Prezidențială, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,
Sporul de 5% suprasolicitare neuropsihică conform art. 18 din OG 2/2006 vizează funcționarii publici din cadrul Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă care participă la selecția și recrutarea forței de muncă pentru străinătate - ori nu este cazul reclamantei.
Invocarea de către reclamantă unei sentințe civile prin care o altă instanță ar fi admis o acțiune similară, nu are relevanță deoarece practica judiciară nu este izvor de drept.
Pentru considerentele învederate, conform art. 312, 296 Cod pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul,Calea Națională, nr. 46, -.1,.,. 3,. 13, județul B,împotriva sentinței nr. 307 din 04.03.2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială contencios administrativ și fisca- dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, cu sediul în municipiul B, Calea Națională, nr. 85, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.
2 ex./22.06.2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana
