Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 120/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- -Legea nr. 188/1999 -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 120
Ședința publică din 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier:- -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții:, -, G, -, B, nu, G, -, a, -, R, -, C-, G, G, C-, Filaret, ia, și, cu domiciliul ales la Consiliul Județean S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 3145 din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat -, pentru reclamanții recurenți, lipsă fiind aceștia și pârâtul intimat Consiliul Județean
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, se constată la dosar întâmpinarea formulată de pârâtul intimat, solicitând totodată judecarea în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă.
Avocat -, pentru reclamanți, depune la dosar împuternicire avocațială, precizând că nu mai sunt de discutat chestiuni prealabile.
Instanța luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constatând recursul în stare de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat -, pentru reclamanți, pune concluzii de admiterea recursului declarat de reclamanți, casarea sentinței Tribunalului Suceava ca fiind nelegală și netemeinică, precizând că excepția prescripției pentru anii 2001-2002, nu este dată, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție B prin decizia nr. 23 din 12 noiembrie 2005. Solicită trimiterea cauzei Tribunalului Suceava pentru judecarea pe fond a cauzei.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr-, reclamanții, -, G, -, B, nu, G, -, a, -, R, -, C-, G, G, C-, Filaret, ia, și au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Județean S, solicitând ca acesta să fie obligat la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 și 2002, actualizate în raport cu rata inflației până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că drepturile funcționarilor publici de a primi prima de concediu au ca temei legal art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, Statutul funcționarilor publici, respectiv art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 așa cum era în vigoare în perioada 2001 - 2002.
Au mai arătat că, în conformitate cu dispozițiile legale menționate funcționarii publici au dreptul de a primi, pe lângă indemnizația de concediu cuvenită, o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, primă ce se impozitează separat.
De asemenea reclamanții au arătat că, prin legile bugetului de stat au existat dispoziții exprese prin care a fost suspendat dreptul privind prima de concediu, doar pe durată determinată de către un an de zile, respectiv până la 31 decembrie 2001 pentru prima din anul 2001, până la 31 decembrie 2002 pentru prima din anul 2002, fără a se dispune de legiuitor prelungirea suspendării, modificarea sau abrogarea acestei dispoziții legale în condițiile art. 62 alin.3 din legea nr. 24/2000, în aceste condiții devenind aplicabile dispozițiile art. 62 alin.2 din Legea nr. 24/2000 referitoare la reintrarea de drept, în vigoare a dispozițiilor afectate în momentul expirării duratei de suspendare, de câte un an, dispuse prin legile bugetului de stat.
Referitor la termenul de prescripție al dreptului material la acțiune reclamanții arată că, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constând în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariați, prevăzute atât de Decretul nr. 167/1958 și art. 283 (166) alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003, acesta este de 3 ani, însă în cauza de față aceste drepturi prevăzute de art. 34 din Legea nr. 188/1999, fiind suspendate prin acte normative succesive, devin aplicabile dispozițiile art. 15 alin.1 din decretul nr. 167/1958, potrivit căruia "după încetarea suspendării, prescripția reia cursul, socotindu-se și timpul curs înainte de suspendare".
Pârâtul Consiliul Județean S, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii.
La termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2007 instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului reclamanților la acțiune.
Prin sentința comercială nr. 3145/2007, Tribunalul Suceavaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
În cauză, prin art. 3 alin.1 din nr.OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești aplicarea art.33 alin.2 din Legea nr. 188/1999 care prevedea acordarea primei de concediu a fost suspendată până la data de 01.01.2002. Prin dispozițiile art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001 și ulterior, prin art.10 alin.3 din Legea nr. 631/2002 a bugetului pentru anul 2003 s-a prevăzut expres că: "termenele prevăzute la art. III din nr.OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31.12.2002, respectiv 31 decembrie 2003".
Dispozițiile art. 9 alin.7 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pentru anul 2004 nu mai stabilesc că se prelungește termenul de suspendare pentru acordarea primelor de vacanță aferente anilor precedenți ci statuează că "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale art. 32 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004". Cum legile bugetului sunt legi temporare, având aplicabilitate numai pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie a anului avut în vedere, rezultă că, prin dispozițiile art. 9 alin.7 din Legea nr. 507/2003 a fost suspendată acordarea primelor de concediu aferente anului 2004 nu și a celor din anii precedenți.
Prin urmare, dreptul la acțiune al reclamanților cu privire la primele de concediu aferente anilor 2001, 2002 și 2003 s-a născut la data de 01.01.2004, fiind aplicabile dispozițiile art. 62 alin.2 din Legea nr. 24/2000 referitoare la reintrarea în vigoare a dispozițiilor legale afectate de suspendare.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, precum și ale art. 283 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, termenul prescripției este de 3 ani. El începe să curgă, așa cum rezultă din dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, de la data când se naște dreptul la acțiune. Cum dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data de 01.01.2004 și cum acțiunea de față a fost formulată la data de 12.10.2007, aceasta este prescrisă.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamanții arătând că potrivit dispozițiilor art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
Prin urmare, în speță, prin legile bugetului au existat dispoziții exprese prin care a fost suspendată exercitarea dreptului privind prima de concediu doar pe o durată determinată, de câte un an de zile, respectiv până la data de 31.12.2001 pentru prima din anul 2001, până la 31.12.2002 pentru prima din anul 2002 și în mod succesiv pentru fiecare an în parte până la 31.12.2006.
Este adevărat că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constând în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, prevăzute atât de Decretul nr. 167/1958 și de art. 283 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 este de 3 ani, însă, aceste drepturi prevăzute de art. 35 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, fiind suspendate prin acte normative succesive se aplică dispozițiile art. 15 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia: "După încetarea suspendării, prescripția reia cursul, socotindu-se și timpul curs înainte de suspendare".
În speță termenul de prescripție începe la data de 01.01.2007, deoarece, prin acte normative succesive acest drept a fost suspendat până la data de 31.12.2006, iar începând cu legea bugetului de stat pe anul 2007, acest drept nu a mai fost suspendat, acordându-se prima de concediu, potrivit prevederilor art. 35 alin. 2 din legea nr. 188/1999, republicată.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este întemeiat.
În cauză nu este dată excepția prescripției dreptului la acțiune.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Dreptul la acțiune s-a născut la data de 31 decembrie 2006 când a expirat ultima suspendare a aplicării prevederilor art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999. Practic, efectele suspendării au dăinuit pe întreaga perioadă în discuție, cuprinsă între anii 2001 - 2006, fiind dispusă de fiecare dată prin legile bugetare anuale.
Drepturile pretinse fiind suspendate, reclamanții s-au aflat în imposibilitate de a acționa. Or, împotriva persoanei aflate în imposibilitate de a acționa, nu curge prescripția - contra non valentem agere non currit praescriptio.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 312 alin. 1, 3, 5 Cod procedură civilă.
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul reclamanților recurenți, -, G, -, B, nu, G, -, a, -, R, -, C-, G, G, C-, Filaret, ia, și, cu domiciliul ales la Consiliul Județean S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 3145 din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Casează sentința civilă nr. 3145 din 19 noiembrie 2007 și trimite cauza spre rejudecare, pe fond, la Tribunalul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red..
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/08.02.2008
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Morariu Adriana, Nechifor Veta
