Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 121/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 121/CA/2008
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Institutul Național de Statistică și Direcția Județeană de Statistică S împotriva sentinței civile nr. 37/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de taxa de timbru, pârâții-recurenți au solicitat judecata în lipsă.
Din partea pârâtei-intimată S pentru Ministerul Finanțelor Publice s-a depus întâmpinare.
Față de actele de la dosar și solicitarea părților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față
Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Institutul Național de Statistică B, Direcția Județeană de Statistică S și Ministerul Finanțelor Publice B prin cererea înregistrată sub nr- obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând primele de concediu aferente anilor 2001-2006 actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective. În motivarea cererii se arată că reclamanta are calitatea de funcționar public și în temeiul art. 34 din 188/1999 are dreptul la plata primelor, dar că pârâta Direcția Județeană de Statistică S nu a achitat aceste drepturi.
Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința nr.37/CA/9 10 2007 admis acțiunea și a obligat pârâții Institutul Național de Statistică și Direcția Județeană de Statistică S la plata primelor de concediu pentru anii 2001-2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății efective. Au fost respinse excepțiile privind lipsa timbrajului, a lipsei procedurii prealabile, a lipsei calității procesuale pasive și a prescripției. A fost respinsă acțiunea formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice. Instanța a respins excepția timbrajului față de prevederile art. 15 din 146/1997, art. 7 din 554/2004 este inaplicabil față de prevederile 188/1999 care este legea specială în materie, Institutul are calitatea de ordonator principal de credite și calitate procesuală pasivă, art. 3 din D-L 167/1959 este inaplicabil deoarece cursul prescripției a fost suspendat. Instanța a reținut pe fondul cauzei că față de dispozițiile art. 34 din 188/1999 reclamanta este îndreptățită la plata primelor de concediu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții.
Recurenții arată că instanța s-a pronunțat asupra ceea ce nu s-a cerut, lipsa timbrajului și nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție. Plata primelor de concediu este prescrisa pentru anii 2001-2003, termenul fiind împlinit la data de 1 01 2007. Procedura prealabilă trebuia îndeplinită în cauză față de prevederile art. 76 din 188/1999. Institutul este ordonator secundar de credite iar Direcția, cu care reclamanta se afla în raporturi de serviciu, este ordonator terțiar de credite. Pe fondul cauzei se arata ca plata primelor de concediu a fost suspendată din lipsa fondurilor bugetare, iar legea bugetului de stat nu a prevăzut fonduri pentru plata acestor sume. Recursurile au fost motivate în drept pe prevederile art. 304 ^1 Cod procedura civila și sunt scutite de timbraj potrivit art. 17 din 146/1997.
Chematul în garanție și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Sad epus întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor pârâților, deoarece reclamanta nu se afla în raporturi de serviciu cu Ministerul pentru a exista vreun raport obligațional în acest sens.
Analizând sentința atacată sub aspectul recursurilor declarate, Curtea constata următoarele:
Acțiunea nu este supusă timbrajului, potrivit art. 15 din 146/1997, deoarece privește raporturile de serviciu ale reclamantei, iar faptul că instanța s-a pronunțat prin sentința nu prejudiciază vreo parte.
Procedura prealabila nu este necesar a fi îndeplinită în acest caz, potrivit art. 76 din 188/1999, deoarece reclamanta nu contestă modul de stabilire a drepturilor salariale, ci solicită plata unor drepturi legale. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr.441/2007.
Asupra prescripției dreptului la acțiune se constata că prin decizia nr. LXXVII (77), admițându-se recursul în interesul legii, ICCJ a stabilit ca dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal pentru perioada solicitată.
În OUG nr. 146 din 19 decembrie 2007 pentru aprobarea plății primelor pentru concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, publicata in OF. nr. 877 din 20 decembrie 2007, se prevede ca datorita constrângerilor bugetare din perioada 2001-2006, impuse anual de organismele financiare internaționale, nu s-a permis acordarea primelor, prevederile din actele normative prin care au fost aprobate fiind suspendate prin legi bugetare anuale succesive și acte normative anuale de salarizare. Prin aceasta ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, urmând ca plata sa se efectueze in transe. Prin recunoașterea de către Guvern a drepturilor salariaților la plata primelor de concediu și stabilirea modalității de plată, devin inaplicabile prevederile privind prescripția dreptului la acțiune pentru plata primelor de concediu.
În privința calității procesuale pasive atât Institutul cât și Direcția au calitate procesuală pasivă în calitate de ordonatori secundar și terțiar de credite.
Instanța s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție, fiind motivată soluția de respingere a acestei cereri, iar plata acestor drepturi urmează să se realizeze potrivit prevederilor OUG nr. 146/2007.
Reclamanta este funcționar public în cadrul Direcției Județene de Statistica Această categorie de personal este salarizată în conformitate cu dispozițiile 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, OUG 192/2002, iar în prezent prin OUG 92/2004. Potrivit art.33 (2) din 188/1999, devenit art. 34 după republicare, funcționarii publici au dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. De asemenea, potrivit art.4 (2) din OUG 192/2002 privind drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar în art.23 din aceeași ordonanță se stabilește că funcționarii publici au dreptul la concediu de odihnă în condițiile legii. Ulterior, a fost adoptată OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, (OF.108/2.03.2001), intrată în vigoare la data de 2 03 2001, care prevede prin art. III (1) că aplicarea art. 33(2) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă din 188/1999 (OF.600/8 12 1999) cu modificările și completările ulterioare se suspendă până la 1 01 2002.
Prin 473/2001 privind bugetul de stat pe anul 2002, (OF.784/11 12 2001), intrată în vigoare la data de 11 12 2001, în art.12(4) se arată expres că termenele prevăzute la art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2002.
Prin 631/2002 privind bugetul de stat pe anul 2003, (OF.863/29 11 2002), intrată în vigoare pe data de 29 11 2002 se prevede în art. 10 (3) că termenele stipulate la art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2003.
Ulterior, prin 507/2003, (OF.853/2 12 2003) intrată în vigoare la data de 5 12 2003, privind bugetul de stat pe anul 2004, prin art.9 (7) se stabilește că termenele prevăzute în art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31 12 2004, iar prin art. 8 (7) din 511/2004, Legea bugetului de stat pe anul 2005, s-a prevăzut suspendarea acestor drepturi pana la data de 31 12 2005. Prin art.5 (5) din 379/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006,se arata ca prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării în concediul de odihna se suspenda pana la data de 31 decembrie 2006.Se constata ca atât la data formulării în instanță, cât și la soluționarea cauzelor pe fond si in recurs era epuizata suspendarea legala.
Este adevărat că aplicarea prevederilor privind primele de concediu a fost suspendata prin acte normative succesive,dar această suspendare nu înseamnă abrogarea acestor texte legale. Suspendarea aplicării unor dispoziții legale dispusă de legiuitor din diferite considerente este o măsură cu caracter temporar, iar după epuizarea duratei suspendării textul legal redevine aplicabil în scopul pentru care fost edictat.
Suspendarea plății acestor drepturi s-a dispus prin acte normative edictate conform dispozițiilor 24/2000 privind normele de tehnica legislative si potrivit art. 64 in care se prevede ca in cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În aceasta situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată. Dar, este la fel de adevărat că același articol în aliniatul (2) stipulează că la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintra de drept în vigoare.
Acordarea daunelor-interese de către instanță este o dispoziție legala, deoarece, în temeiul art.1084 Cod civil, plata cu întârziere a drepturilor da dreptul la despăgubiri calculate în funcție de rata inflației.
În consecință, acordarea primei de vacanță este un drept consacrat printr-o lege specială și chiar dacă aplicarea dispozițiilor legale a fost suspendată de legiuitor din anumite considerente, după epuizarea suspendării nimic nu împiedica instanța de judecată să acorde aceste drepturi în măsura în care se cuvin.
Față de toate aceste considerente legale, Curtea consideră că în cauză nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate dintre cele prevăzute de art. 304, 312 Cod procedura civila și în consecință recursurile pârâților vor fi respinse ca nefondate.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Institutul Național de Statistică și Direcția Județeană de Statistică S împotriva sentinței civile nr. 37/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./ex.2/13 02 2008
Jud.fond. și
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
