Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1212/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 17.06.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1212
Ședința publică din data de 27 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 671/21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție Județean A, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinări din partea pârâților intimați.
Față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 2 decembrie 2008 reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul Județean de Poliție A și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 01.09. 2002 - 31 martie 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și obligarea pârâților să efectueze retroactiv cuvenitele rectificări în carnetele de muncă cu privire la acest spor.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este lucrător de poliție în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție A și a fost desemnat ca organ al poliției judiciare prin Ordin MIRA, în baza dispozițiilor art. 201 alin. 3 Cod procedură penală și art. 2 alin. 3 din Legea 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
În conformitate cu prevederile art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, lucrătorii de poliție judiciară, detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar.
Reclamantul a considerat că fiind ofițer de poliție cu atribuții asemănătoare lucrătorilor de poliție detașați la.A, are dreptul să beneficieze de sporul de 30% iar neacordarea acestui spor constituie discriminare ce contravine dispozițiilor OG nr. 137/2000 privind prevenire și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (fila 21 dosar), Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat respingerea acțiunii invocând pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între 01.09.2002 și momentul anterior cu trei ani datei introducerii prezentei acțiuni, invocându-se ca temei legal art. 1 Decizia nr. 167/1958 și art. 166 alin. 1 Codul muncii.
Pe fond se arată că acțiunea nu este întemeiată întrucât reclamanții nu se află în prezența unei discriminări deoarece criteriul de selecție pentru acordarea sporului în cauză numai unora dintre ofițerii judiciari este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care stipulează că acesta se acordă numai ofițerilor detașați la Departamentul Național Anticorupție.
Inspectoratul General al Poliției Române prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesual pasive.
Pe fond se arată că pentru a beneficia de dreptul solicitat, reclamanții trebuie să îndeplinească condiția legală stipulată în OUG nr. 43/2002 privind Departamentul Național Anticorupție și anume să fie detașați efectiv în cadrul DNA.
Direcția Generală a Finanțelor Publice prin întâmpinare a invocat excepția lipsei sale procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice cu motivarea că sporul solicitat de reclamant face parte din categoria drepturilor salariale date ofițerilor de poliție judiciară de către instituția publică angajatoare cu care reclamantul are raporturi de serviciu directe.
Prin sentința civilă nr. 671/21.04.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002 - 18 aprilie 2005, admis excepția calității procesual pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Finanțelor Publice și a Inspectoratului General al Poliției Române, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție A, pentru obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1 septembrie 2002 - 31 martie 2006 și pentru obligarea pârâtului să efectueze retroactiv rectificări privind acest spor în cărțile de muncă și a respins acțiunea față de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Finanțelor Publice și Inspectoratul General al Poliției Române, pentru lipsa calității procesual pasive.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1.09.2002- 31 martie 2006, apreciind că momentul la care începe să curgă termenul de prescripție de trei ani este data de 01.08.2007, data emiterii Hotărârii nr. 219/1.08.2007 de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin care a reținut caracterul discriminatoriu al salarizării ofițerilor de poliție judiciară.
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea 167/1958 privitor la prescripția extinctivă " Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani stabilit de lege". Conform art. 166 alin. 1(1) din Codul muncii " Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Art. 21 alin. 1 și 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, stipulează că "persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și stabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei".
Actul normativ care instituie dreptul salarial doar în beneficiul polițiștilor detașați la Departamentul Național Anticorupție și pretins acum de reclamanți, este OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție. Data la care reclamanții au luat la cunoștință de caracterul discriminatoriu al salarizării este data la care legile și actele normative care reglementează salarizarea diferențiată a celor două categorii de lucrători de poliție judiciară a fost adusă la cunoștința publică prin publicarea în Monitorul Oficial.
Prin urmare, instanța a apreciaat că excepția prescripției dreptului material la acțiune este întemeiată, iar cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata sumelor aferente perioadei septembrie 2002 - 18 aprilie 2005, este prescrisă.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocate de către Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Finanțelor Publice, a excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative invocate din oficiu de instanță, instanța de asemenea a găsit-o a fi întemeiată.
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În cauza dedusă judecății, reclamantul se află în raporturi de serviciu cu Inspectoratul de Poliție al Județului A, care are competența legală să acorde plata drepturilor salariale funcționarilor publici cu statut special în cauză, și care a refuzat acordarea acestor drepturi salariale reclamanților.
Pe cale de consecință, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, acțiunea urmând a fi respinsă față de acest pârâți.
Referitor la solicitarea acestui spor de către reclamant, aferent perioadei 18 aprilie 2005 - 31 martie 2006, instanța a reținut că cererea privind acordarea drepturilor salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar nu este întemeiată.
Tribunalul a constatat că într-adevăr salarizarea reclamantului ca șef adjunct de poliție este încadrată în funcția de șef post la IPJ A din data de 20.11.2006, stabilită prin lege. Stabilirea modului și cuantumului salariului unor categorii de funcționari publici este de competența legiuitorului și numai verificarea modului de aplicare a dispozițiilor legale în materie este de competența instanțelor judecătorești.
În acest sens, dispozițiile legale reglementate de art. 28 din OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, stipulează în mod expres că lucrătorii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar.
În mod nejustificat reclamantul a susținut că este vorba de existența unei discriminări deoarece criteriul de selecție pentru acordarea sporului în cauză numai unora dintre ofițerii judiciari, este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care stipulează că acestea se acordă numai ofițerilor detașați la.A, pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
La pronunțarea acestei soluții instanța a avut în vedere deciziile Curții Constituționale pronunțate ulterior deciziilor pronunțate de Curtea de Apel Timișoara la care reclamanții fac trimitere în dosar. Astfel prin Decizia nr. 818/3 iulie 2008 și Decizia nr. 820/3 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Decizia Curții Constituționale atât dispozitivul cât și considerentul sunt obligatorii și produc efecte juridice erga omnes de la data publicării în Monitorul Oficial al României.
Ori, rezultă fără nici un echivoc că în interpretarea dată de Curtea Constituțională în deciziile pronunțate dispozițiile Ordonanței nr. 137/2000 lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional.
Prin urmare, instanța a constatat că în raport de calitatea pe care o are, salarizarea reclamantului se face potrivit normelor cuprinse în OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ care nu prevede acordarea sporului solicitat și nicidecum prin aplicarea prevederilor OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, - în vigoare până la data de 29.03.2006, act normativ care se aplică exclusiv ofițerilor și agenților de poliție detașați în cadrul DNA.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat ca nefondată cererea reclamantului privind acordarea drepturilor salariale aferente și pentru perioada 18 aprilie 2005 - 31 martie 2006, drept pentru care acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul recurent solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și rejudecând, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 364/2004, reclamantul recurent a desfășurat activități de poliție judiciară în temeiul unor ordine ale șefului IPJ
Sporul solicitat este prevăzut de art. 28 din OUG nr. 43/2008 pentru lucrătorii din poliția judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, iar de un spor similar au beneficiar și judecătorii și procurorii care au instrumentat dosare privind infracțiuni de corupție. Reclamantul arată că, nefiind detașat de Departamentul Național Anticorupție nu a beneficiat de acest spor, dar a desfășurat activități judiciare de felul celor avute de colegii detașați în structura menționată, astfel că între cele două categorii de polițiști judiciariști s-a efectuat o discriminare legală prin reglementări care nu au la bază un criteriu obiectiv de diferențiere între persoane, activități și sporuri salariale, împrejurare ce poate fi remediată numai prin intermediul instanței judecătorești care poate extinde aplicarea sporului și către reclamant.
Se mai arată că în dosarul nr- al Tribunalului Arad, care are un obiect similar celui din prezentul dosar, s-a pronunțat o soluție favorabilă pentru colegii reclamantului, care a fost menținută și de Curtea de Apel Timișoara.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, reclamantul recurent apreciază că aceste drepturi nu pot fi acordate selectiv, după cum unii reclamanți au aflat sau nu de hotărârile date în procesele altor colegi.
Pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către reclamantul recurent, cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Reclamantul susține de că prin art.28 din OUG nr.43/2002, pe care își întemeiază acțiunea, a fost prevăzut un spor de 30% din salariul de bază lunar pentru ofițerii de poliție judiciară detașați la Direcția Națională Anticorupție și că acest spor i se cuvine în virtutea atribuțiilor similare pe care le-a avut în exercitarea funcției.
Articolul menționat impune realizarea a două condiții, și anume calitatea de ofițer de poliție judiciară și detașarea acestora în cadrul unei alte instituții, respectiv Direcția Națională Anticorupție.
Chiar dacă reclamantul a desfășurat activități de poliție judiciară, cea de a doua condiție prevăzută de art.28 din OUG nr.43/2002, aceea de a fi detașat în cadrul altei instituții, nu este îndeplinită, fiind corectă reținerea primei instanțe cu privire la obiectivitatea tratamentului diferit a celor două categorii de ofițeri, detașați respectiv nedetașați, de vreme ce situația ofițerilor nedetașați nu este echivalentă cu cea a ofițerilor detașați într-o altă instituție de nivel național, cu o competență mai largă din punct de vedere teritorial și cu atribuții specializate pe fapte grave, de corupție.
Tot astfel, practica judiciară invocată de către reclamantul recurent, nu mai poate fi avută în vedere la soluționarea cauzelor cu același obiect ca al reclamantului în contextul declarării neconstituționalității OG nr.137/2000, act normativ în baza căruia au fost pronunțate hotărârile invocate în exemplificarea practicii judiciare.
Este de reținut că, în urma declarării neconstituționalității dispozițiilor OG nr.137/2000, practica judiciară a instanțelor judecătorești a fost reconsiderată față de constatările categorice ale Curții Constituționale cu privire la necesitatea respectării separației puterilor în stat.
Cât privește hotărârea primei instanțe vizând modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, Curtea observă că Tribunalul Arada realizat o corectă aplicare a dispozițiilor art.1 alin 1 din Decretul nr.167/1958 raportat la dispozițiile art. 47 din OG 38/2003, potrivit cărora drepturile salariale solicitate de reclamant se prescriu în termenul de 3 ani. Prin urmare, Curtea respinge susținerea recurentului potrivit căreia drepturile solicitate nu pot fi acordate selectiv, după cum unii reclamanți au aflat sau nu de hotărârile date în procesele altor colegi, în cauză fiind vorba de un pretins drept de creanță supus acelorași norme procedurale, căzând exclusiv în culpa titularului dreptului lipsa de diligență în vederea protejării drepturilor sale. De altfel, chiar dacă această excepție ar fi fost apreciată ca fiind nefondată, acțiunea ar fi fost respinsă în totalitate ca neîntemeiată, potrivit considerentelor avute în vedere la analiza fondului.
Referitor la modalitatea de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române, Ministerului Administrației și Internelor și a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, Curtea observă că reclamantul nu a formulat recurs și cu privire la acest aspect, motiv pentru care nu va analiza și această problemă, care de asemenea nu ar schimba soluția pe fond.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul formulat, cu consecința menținerii sentinței civile atacate.
Totodată, Curtea va lua act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 671/21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MIRA, IGPR, IPJ A și P
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Red. - 03.11.2009
Tehnored ML -03.11.2009
2 expl/SM
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Ionel Barbă, Rodica
