Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1217/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1217/R-CONT
Ședința publică din 18 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în P, str.- nr.38, județul A, împotriva sentinței civile nr. 49/CA din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu, ȘI -toți cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la A, P, IC -, nr. 38, județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură s-au depus din partea recurentei-pârâte concluzii și precizări.
Intimatul-reclamant prezent depune la dosar practică judiciară dată de Curtea de Apel Constanța, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Intimatul-reclamant prezent, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.09.2008, reclamanții -, au chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța aceasta din urmă să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, calculate și plătite începând cu data de 01.09.2005, în funcție de data angajării fiecărui salariat și până la data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în calitate de funcționari publici în cadrul beneficiază de cele două sporuri, potrivit disp.art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, începând cu data de 01.01.2004.
Au mai arătat reclamanții că aceste drepturi le-au fost suspendate până la data de 31.12.2006, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin art.48 din OG nr. 2/2006 aprobată prin Legea nr. 417/2006.
La data de 15.10.2008 pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ Aaf ormulat întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea acțiunii formulate de reclamanți, avându-se în vedere că prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu s-au alocat fonduri pentru plata acestora, astfel încât sporurile solicitate prin acțiune nu pot fi plătite funcționarilor publici.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința nr.49/CA/26 ianuarie 2009, Tribunalul Argeș - Secția Civilă, Complet specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții -, cu domiciliile procesuale alese la Direcția de Muncă și Protecție Socială A, cu sediul în municipiul P, str. -, nr. 38, județul A, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială A, cu sediul în municipiul P, str. -, nr. 38, județul
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, datorate pe perioada 21.04.2003 - 26.01.2009, data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanții, în calitate de funcționari publici în cadrul pârâtei, beneficiază de sporurile salariale prevăzute de dispozițiile legale susmenționate, respectiv de suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri care nu au fost achitate de pârâtă începând cu data de 01.01.2004. Suspendarea drepturilor privind sporurile solicitate este nelegală, întrucât încalcă prevederile art.38 din Codul muncii, potrivit căruia ". orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
S-a mai reținut că art.53 alin.1 și 2 din Constituția României dispune că exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. In consecință, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu înșăși înlăturarea lui atâta timp cât prin nicio dispoziție legală nu s-a prevăzut încetarea existenței dreptului.
S-a reținut că nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul constituțional, privind posibilitatea restrângerii exercițiului dreptului nu se regăsește în cauză, dispozițiile legale succesive privind suspendarea aplicării prevederilor art.31 alin.2 din Legea nr. 188/1999 vin în contradicție cu dispozițiile art.53 din Constituție, întrucât reprezintă o restrângere a unui drept recunoscut de lege, în sensul imposibilității exercitării acestuia.
S-a reținut că potrivit art.31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, aceștia beneficiază pentru activitatea desfășurată de un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Art.13 alin.21 din Legea nr. 161/2003 a modificat art.31 mai sus menționat, în sensul acordării sporurilor începând cu data de 01.01.2004 iar aceste prevederi legale au fost suspendate până la data de 31.12.2006, prin art.44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr.2/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 417/2006.
Însă în prezent, suspendarea nu mai subzistă și ca atare - drepturile reclamanților au devenit actuale, iar solicitarea acestora de a li se acorda sporurile se justifică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția de Muncă și Protecție Socială A:
În motivare s-a arătat că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece dispozițiile lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, care prevăd pe lângă salariul de bază și sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate pentru anul 2005.
În mod asemănător s-a procedat cu alte drepturi cuvenite cum este prima de vacanță.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi care li se cuvin în temeiul legii, suspendarea neavând ca efect înlăturarea acestora, ci dimpotrivă recunoașterea lor, astfel că după încetarea suspendării drepturile în cauză trebuie acordate.
La 24.09.2009, Direcția de Muncă și Protecție Socială Aaf ormulat concluzii scrise.
Analizând sentința atacată, în raport de probatoriul administrat în cauză și ținând seama de prevederile art. 304 indice 1.proc.civ. care permit instanței de recurs examinarea cauzei sub toate aspectele, instanța constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Articolul 31 din Legea nr.188/1999, prevede că funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu, compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004-2006, dispozițiile înscrise la lit. c) și d) din textul de mai sus, au fost suspendate prin acte normative succesive, nr.OUG92/2004, Legea nr.96/2005, nr.OUG2/2006 și Legea nr.417/2006.
Instanța de fond a reținut corect că suspendarea acestora nu presupune negarea dreptului recunoscut prin lege, ci numai neachitarea acestora pe perioada suspendării. Legile sus menționate nu au prevăzut înlăturarea acestor drepturi.
S-a reținut însă în mod greșit că aceste drepturi, nefiind cuantificate, pot fi acordate reclamantei prin analogie cu alte sporuri prevăzute de lege pentru alți funcționari.
Se constată în primul rând că natura sumelor ce se cuvin funcționarului, conform literelor c) și d) din art. 31 al Legii nr. 188/1999, nu este clarificată, respectiv dacă acestea sunt sporuri distincte care se aplică salariului de bază, cu atât mai mult cu cât legea nu le intitulează sporuri ci suplimente. Reglementarea legală în vigoare nu definește cele două suplimente, trimiterea la art.9 pct.7 din nr.OG119/1999, neputând determina soluția cererii de față prin analogie.
Admițând că aceste suplimente sunt echivalate cu sporuri, ce se acordă tuturor funcționarilor, distinct de promovarea în altă treaptă, grad sau clasă profesională, se constată că valoarea lor nu este cuantificată.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a principiilor constituționale, instanța substituindu-se legiuitorului, în detrimentul art. 1 alin. 4 și art. 124 alin. 3, și art. 4 din Codul civil. Totodată, în cazul de față este vorba despre consacrarea unui drept al cărui conținut nu este determinat și nici determinabil, astfel că principiile nu pot complini această lipsă. Este opțiunea legiuitorului de a reglementa modalitatea de retribuire a funcționarilor publici și aprecierea asupra soluțiilor de aplicat.
Pe de altă parte, potrivit deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Însă, chiar dacă s-ar admite posibilitatea instanței de a face analogia unor norme speciale, se constată că în speță nu se poate face aplicarea art.9 pct.7 din nr.OG119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv, care se referă expres la un spor ce se acordă numai persoanelor desemnate să efectueze controlul financiar preventiv, reclamanta nedesfășurând o activitate similară. Nu se poate face nici aplicarea art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, care se referă la auditorii interni care beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii (25%), reclamanta nesusținând că ar deține această calitate sau o calitate similară.
În concluzie, chiar dacă sub aspect formal dreptul reclamanților are un suport legal, el nu are însă un conținut determinat sau determinabil, fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a acestora, iar instanța de judecată nu poate face o asemenea cuantificare decât depășindu-și limitele constituționale și încălcându-le astfel pe cele ale puterii legislative sau executive.
Se reține totodată că prin decizia nr. 20/21.09.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312.proc.civ. instanța va admite recursul formulat de către pârâtă, va modifica sentința iar pe fond va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în P, str.- nr.38, județul A, împotriva sentinței civile nr. 49/CA din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții:, ȘI - toți cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la A, P, IC -, nr. 38, Județ
Modifică sentința de mai sus, iar pe fond respinge acțiunea formulată reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/32 ex/19.11.2009
Jud. fond
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
